Publicat: 24 Ianuarie, 2017 - 17:43

Asociația Judecătorilor din România', organizație profesională de judecători, prin Președinte judecător dr. Sergiu-Leon Rus, își precizează public poziția față de Proiectul Ordonanței de urgență a Guvernului pentru modificarea și completarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală, aflat în dezbatere publică până în data de 24 ianuarie 2017, în temeiul art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, în sensul că solicită Guvernului eliminarea din proiect a modificărilor preconizate în privința art. 297 și 298 din Codul penal, prin care se realizează o dezincriminare a infracțiunilor de abuz în serviciu și neglijență în serviciu, doar parțială în aparență, însă aproape completă în practică.

'Asociația Judecătorilor din România' consideră că dezincriminarea propusă va constitui o încurajare deschisă adresată funcționarilor de a nesocoti și încălca legea și drepturile particularilor, fără a risca nimic și fără a răspunde efectiv.

Prin proiect se propune ca infracțiunea de 'abuz în serviciu' să nu existe decât în situațiile în care se produce o pagubă mai mare de 200.000 de lei și se afirmă — ca justificare a necesității—, atât în preambul, cât și în nota de fundamentare, că prin Decizia nr. 405/2016, instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate și a constat că dispozițiile art. 297 alin. 1 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma 'îndeplinește în mod defectuos' din cuprinsul acestora se înțelege 'îndeplinește prin încălcarea legii'.

Însă, în aceeași decizie Curtea Constituțională a mai considerat neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară, deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislația primară se realizează doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă. Această corecție importantă impusă de Curte nu a fost menționată în proiectul de modificare, a cărui singură țintă pare a fi fost dezincriminare parțială a infracțiunii de abuz în serviciu, prin plafonarea — extrem de înaltă — a punctului de început al răspunderii penale.

Această concluzie este îndreptățită suplimentar de analiza altor elemente ale Deciziei CCR nr. 405/2016, la care Curtea Constituțională s-a referit, în opinia noastră, ultra vires, fără legătură cu dispozitivul și cu ceea ce a decis efectiv. Este adevărat că instanța constituțională a constatat că, în prezent, orice acțiune sau inacțiune a persoanei care se circumscrie calităților cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârșite, poate intra în sfera normei de incriminare, iar această constatare a determinat Curtea să aibă rezerve în a aprecia că aceasta a fost voința legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu. Curtea a exprimat însă o simplă rezervă și nu a sancționat, în nici un mod, eventuala voință a legiuitorului de a nu stabili o limită inferioară, astfel încât acest plafon care acum se propune nu îsi poate avea izvorul în decizia Curții. Pe de altă parte, chiar dacă Curtea ar fi fost mai tranșantă, ar fi fost vorba despre o simplă opinie, prima facie și neangajantă, fără legătură cu dispozitivul și care ar fi putut fi avută în vedere de Guvern doar ca simplu reper teoretic și ca simplă posibilitate, nu ca obligație. Că Guvernul a înțeles sensul acestei 'constatări' a Curții o dovedește faptul că a ignorat aici alte noțiuni și alte concepte la care ordonanța în stadiul de proiect nu se referă și le ignoră — cum este cea de 'act' — alegând să reglementeze strict numai chestiunea pragului de incriminare.

Modificarea preconizată are în justiție două consecințe fundamentale, negative, periculoase:

— pe de o parte, contrar a ceea ce se afirmă ca deziderat în această perioadă, îngrădește până la eliminare răspunderea judecătorilor și procurorilor;

— expune judecătorii abuzurilor de funcție la care pot recurge — de acum fără teamă — conducătorii instanțelor și organele care gestionează cariera judecătorilor; este complet eliminată răspunderea penală a decidenților abuzivi pentru că manifestările abuzurilor acestora nu au, de regulă și în sfera la care ne referim, o componentă patrimonială.

Măsura preconizată este profund dăunătoare și pentru mediul de afaceri și pentru populație, care vor suferi de pe urma încurajării abuzului funcționarilor administrativi în contra dispozițiilor legale. Întreaga administrație funcționează în baza principiului legalității, astfel încât orice nerespectare a legii atrage anularea actelor administrației și răspunderea civilă și penală a funcționarului vinovat, reguli care trebuie să se mențină integral și pentru viitor.

Mai trebuie avut în vedere că infracțiunea de abuz în serviciu prezintă un caracter subsidiar, rezidual, și că ea intervine numai atunci când fapta nu se poate încadra la un nivel superior de gravitate, de cele mai multe ori din cauza dificultății de probare; abuzul în serviciu este anticamera faptelor de corupție și pragul minim al acestora, singurul mijloc de atragere a răspunderii penale atunci când nu se poate demonstra în plus, la un nivel superior. Ne întrebăm cum vor mai putea răspunde judecătorii (sau orice alt funcționar public în sensul legii penale) care soluționează discreționar dosare și cu privire la care nu s-ar putea demonstra stimulentul material.

Prin urmare, în lumina celor de mai sus, 'Asociația Judecătorilor din România' consideră că dezincriminarea abuzului în serviciu instaurează dictatura fărădelegii.

Asociația Judecătorilor din România prin

Președinte

Judecător dr. Sergiu-Leon Rus