Publicat: 9 Iunie, 2018 - 20:00

Până astăzi refrenul cârcotașilor a fost: o fi ea numărul unu mondial, dar n-a câștigat nici un Grand Slam.! Ei bine, astăzi l-a câștigat: la 40 de ani de la cel al Virginiei Ruzici și la 10 ani de la celălalt, al său, la junioare, tot aici la Roland Garros.

În fața noii Serene a americanilor, Simona a demonstrat că a reușit să adauge capitalului său de tehnică acea doză de încredere care aduce cu ea șansa, cea fără de care aproape nimic nu e posibil. Mai ales într-un  sport ca acesta, în care granița dintre succes și eșec este mai subțire decât firul de păianjen. Mă număr printre cei care, superstițioși, după primul set au crezut că istoria de anul trecut se va repeta și. într-o stranie speranță de exorcizare,. am închis televizorul. Am revenit abia după mai bine de jumătate de oră când miracolul se produsese. Seturi pierdut fusese compensat și Simona se înscrisese pe culoarul învingătoarei din cel de al treilea, cel decisiv. Am înțeles atunci care era combustibilul care făcuse să funcționeze motorul său mental: indiferența față de scor și concentrarea atenției pe mingea aflată în joc. .Am văzut tot atunci și o altă Sloan Stephens. Nu mai era personajul emfatic ce părea că îndeplinește o formalitate necesară unei noi finale câștigate. În ochii ei se citea deja consternarea și abandonul. Era aceeași privire pe care o avusese și Muguruza-Picioare Lungi în finalul semifinalei: cine mai este și bondoaca asta? Și de unde își ia energia cu care mă hărțuiește?

Simona Halep nu a câștigat doar prima ei cupă de Grand Slam ci și statutul permanent de mare jucătoare care îi va rămâne chiar dacă nu va mai câștiga vreun alt titlu. Acesta a fost cel de care avea nevoie și pe care l-a obținut prin perseverență și încredere în sine, după zece ani lungi în care doar îl visase..

Topic: 

Format: 

Rubrici: