Publicat: 31 Mai, 2020 - 21:23
Share

Un nou virus începe să cutreiere prin spațiul public: Europa ne dă 33 de miliarde euro! Cifra a fost înghițită precum pelicanii de propaganda iohannistă, care brusc a căpătat aer în trompetă.

Pe unii i-a apucat amețeala și un tremolo propagandistic împotriva nenorociților de „suveraniști” și a celor care cântau prohodul UE. Alții ridică statuie Președintelui iubit și Guvernului cîțuit, cărora s-ar datora această plăcintă urieșească. Un „crucișător” al presei, cam atins la catarg, face pe inchizitorul PSD, care „a spus că UE își bate joc de România, că nouă nu ne dau bani, că ăia mari își dau între ei, ne tratează ca pe niște sclavi de care au nevoie să le strângă recoltele Sparanghela Merkel”. Un deputat liberal, în plină campanie pentru a mai fi trecut  pe liste, ridică vocea, duminică amiaza mare,  și-i cere lui Ciolacu „să îşi ceară scuze în raport cu Uniunea Europeană pentru atacurile PSD din ultimii ani şi să afirme public aderenţa PSD la valorile UE”.

Lucrurile trebuie analizate mai atent, n-ar trebui ne îmbătăm cu apă rece. Comisia Europeană a dat publicității săptămâna trecută un  program savant și stufos intitulat „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație”. Planul a fost conceput de birocrația bruxeleză, după ce a primit verde de la Germania și Franța să se ocupe de așa ceva.

Comisia are în vedere constituirea unui fond de 1.850 milioane euro, care ar urma să fie puși la dispoziția statelor membre, timp de 7 ani, pentru a-i cheltui cum va cere Bruxelles-ul. Suma va fi compusă din două surse: 1.100 miliarde euro din bugetul UE pe perioada 2021 – 2027 și 750 miliarde euro din împrumuturi atrase de pe piețele financiare de Comisia Europeană, ca entitate..

Bugetul  multianual al UE (CFM - Cadrul Financiar Multianual) fusese  stabilit înainte de pandemie la 1.087 miliarde euro. CE  propune acum o majorare a acestuia  cu încă 13 miliarde euro, ajungând la 1.100 euro. Bugetul multianual va asigura fondul de coeziune, care va fi repartizat statelor pe baza proiectelor propuse de acestea și în limita unor plafoane ce urmează să fie revizuite. Inițial, din acest fond României i se repartizaseră 30,6 miliarde, pentru proiecte care se vor derula în perioada 2021-2027. Suma este cu 36% mai mare decât în perioada anterioară 2014-2010,  fiind aprobată de  Comisia Europeană în vara anului trecut, în vremea guvernării „ciumei roșii” pe care o urăște cu atâta patimă propagandistul șef al liberalilor, Cîțu Vasile.

Comisia mai propune un program pompos intitulat Next Generation EU”, finanțat din cele 750 miliarde euro care vor fi  împrumutate. Din acești bani, 500 miliarde vor fi fonduri nerambursabile și 250 miliarde împrumuturi „la mâna a doua”, acordate de CE statelor membre, în niște condiții ce vor fi negociate cu fiecare în parte.

Pentru a strânge banii necesari proiectului „Next Generation EU”, Comisia Europeană are în vedere să introducă noi taxe și să ridice temporar plafonul contribuțiilor statelor membre la 2% din Venitul Național Brut (VNB). În prezent, țările membre contribuie diferențiat la resursele proprii ale CE, media fiind de 1,23% din VNB. Așadar, „temporar” (documentul nu spune pentru cât timp), statele vor trebui să plătească o cotizație la CE majorată în medie cu 0,77 puncte procentuale din VNB.

Cât plătește România? În prezent, România plătește la UE o cotizație anuală de  0,7% din PIB. Dacă se va accepta majorarea plafonului cerută de CE, România ar urma să plătească la Bruxelles  2%  din PIB,  adică exact cât s-a obligat Iohannis să aloce și pentru înarmare. Deci, la un PIB de 223 miliarde (la nivelul 2019), România va plăti anual la Bruxelles o cotizație de 4,46  miliarde euro, adică 30  miliarde euro în 7 ani (față de 12 miliarde, dacă s-ar menține cotizația de 0,7%). Per total, apartenența la NATO și la  UE va costa România 4% din PIB. La obligații de plată mai trebuie trecut împrumutul de 11,58 miliarde.

Cât primește România?  Din cele 750 miliarde euro împrumutate de CE,  surse de la Bruxelles anunță că  România ar urma să primească 31,206  miliarde euro, din care 19,62 miliarde nerambursabile (până în 2058), sub formă de granturi, iar 11,58 miliarde sub formă de împrumuturi. La această sumă se adaugă alocația din fondurile de coeziune, din care țara noastră are o medie de absorbție de 38% în ultimii șapte ani. Dacă această medie se păstrează, în următorii 7 ani se vor adăuga la venituri încă 11 miliarde euro, o sumă relativ apropiată de împrumutul care trebuie rambursat din 2028 încolo.

Admițând că aceste sume vor rămâne neschimbate în urma dezbaterilor din Consiliul și Parlamentul European, se cuvin câteva precizări.

1.Aprobarea programului propus de  Comisia Europeană are de parcurs multe proceduri birocratice și negocieri complicate între cei mari. Dacă acestea se vor încheia cu succes, urmează destule  proceduri interne pe care trebuie să le îndeplinească statele doritoare de finanțări: semnarea unui acord de finanțare, adoptarea programelor operaționale, desemnarea autorităților de management, certificare și audit, acreditarea de către  Bruxelles a procedurilor operaționale aferente, lansarea apelurilor de depunere proiecte etc.

 2.Toate sumele de mai sus există doar pe hârtie. Banii ar urma să se adune în timp. Anul acesta nimeni nu primește nimic. Practic, în cele mai bune condiții (puțin probabile, însă, având în vedere termenele scurte), de la 1 ianuarie 2021 vor fi disponibile doar sume date cu titlu de împrumut, iar sumele nerambursabile vor veni cel mai devreme începând cu 2023.

3.Niciun ban nu se va da de pomană. „Fondurile colectate vor trebui rambursate prin intermediul viitoarelor bugete ale UE – nu înainte de 2028 și nici după 2058”, se arată în documentul Comisiei. Cu alte cuvinte, peste opt ani va începe o perioadă de 30 de ani în care generațiile trăitoare atunci vor trebui să returneze banii primiți de țările lor prin acest program. Inclusiv granturile de acum vor fi recuperate în timp „prin intermediul bugetului UE”. „Next generation EU” înseamnă, deci, și faptul că va reveni celor care sunt azi prin gimnazii sau licee obligația să achite nota de plată a finanțărilor din acești ani.

4. Toți banii vor fi cheltuiți numai pentru ce dorește Comisia Europeană. În document se arată foarte clar că „toate fondurile colectate prin intermediul instrumentului Next Generation EU și al noului buget al UE vor fi canalizate prin programele UE”. Pentru a accesa aceste fonduri, statele UE trebuie să prezinte planuri cu proiecte ce vor trebui aprobate de Comisia Europeană şi „de alte capitale europene”(!), a explicat joia trecută vicepreşedintele Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis.

5.România va intra în această aventură financiară cu handicapul unor împrumuturi deja împovărătoare. De la începutul lui noiembrie 2019 și până azi, în numai șase luni și două săptămâni, Guvernul condus de Orban, manevrat de Cîțu și girat de Iohannis a împrumutat România cu 74,4 miliarde de lei, deci vreo 15 miliarde euro. Ritmul de îndatorare este de 75.000 euro pe zi  sau circa 915 euro pe secundă. Contrar celor susținute de trompetistul Cîțu, România se împrumută pe 10 ani de 3 ori mai scump decât Polonia (care suportă un cost de 1,34%),  dublu față de Ungaria (1,88%) și de aproape 20 de ori mai scump decât Bulgaria (care achită 0,2%).

6.Lovitura de grație: bani doar pentru statele de drept! Comisia apreciază că pandemia „a evidențiat o serie de vulnerabilități ale statului de drept”, astfel că Raportul anual privind statul de drept elaborat de Comisie va examina mai îndeaproape aceste aspecte în toate statele membre”.Ca urmare, „protecția bugetului UE împotriva deficiențelor generalizate în ceea ce privește statul de drept va constitui un element esențial” în acordarea accesului la aceste fonduri. Adică, după pandemie, ne reîntoarcem la o „next generation EU” tot cu Timmermans, cu anonimii care scriu rapoartele MCV, cu practicile LCK extinse la Europa și cu turnătorii de profesie aciuiați prin umbra coridoarelor de la Bruxelles.

Nu este suficient că statele naționale pot cheltui banii numai  cu  directive trasate de la Bruxelles și „din unele capitale”, dar mai apare și condiționarea „statului de drept”, din care fiecare înțelege ce vrea. De pildă, pentru Iohannis, protocoalele secrete dintre noua securitate și procuratură fac parte din statul de drept – deși asemenea „melanj” de tip bolșevic nu se mai regăsește în nici un alt stat european.  

La o astfel de condiționare a finanțărilor de condiții extra-financiare, primii care au reacționat au fost statele-speranță ale demnității europene, Polonia și Ungaria. Ministrul polonez de externe, Jacek Czaputowicz, a declarat săptămâna trecută că Polonia se opune propunerii Comisiei Europene de condiţionare a accesării fondurilor europene de situaţia statului de drept, întrucât este imposibil de stabilit criterii obiective care să fie evaluate.

Declaraţia sa survine după o întâlnire la Budapesta cu omologul său ungar Peter Szijjarto, care a exprimat o poziţie similară la o conferinţă de presă comună. ''Suntem împotriva legării fondurilor (europene) şi a sumei acestora de statul de drept, nu pentru că am considera că statul de drept nu este important, ci pentru că nimeni nu poate stabili criterii obiective'', a explicat şeful diplomaţiei poloneze.

Crearea unui asemenea mecanism ar fi „nejustificată'' şi  „motivată politic'', a estimat la rândul său ministrul ungar de externe.

În țara noastră, o asemenea atitudine va apărea, poate, „Next Generation RO”, a celor care astăzi sunt liceeni sau studenți în anul I la Drept.

 

 

 

Format: