Publicat: 21 Septembrie, 2015 - 10:02

Cu numai un an în urmă, Victor Ponta era ridicat în slăvi la manifestarea megalomanică de pe Arena Naţională, unde yesman-ii din partiul său îi organizaseră o lansare de tip asiatic a candidaturii la preşedinţie, de chiar ziua sa de naştere.

Ieri, însă, tot de ziua sa de naştere, fostul lider al PSD s-a dat pierdut (de ruşine, mi-ar place să cred), în timp ce foştii săi camarazi au organizat „o întâlnire restrânsă“, tradiţională la acest partid, unde au stabilit pe din dos ce vor hotărî astăzi la vedere. Tot astăzi, Victor Ponta are prima înfăţişare la proces, chiar dacă este vorba despre judecata în camera preliminară, unde se verifică măsurile preventive decise de procurori împotriva acuzaţiilor din dosar.

În numai un an, Ponta a ajuns de la extaz la agonie. Cariera sa, „sfânta carieră“ după care a alergat dând din coate din fragedă pruncie, este pe cale să se spulbere. Gafa politică majoră a vieţii lui Ponta, cea care i-a erodat pe dinăuntru ascensiunea o reprezintă propensiunea sa către tot felul de „pacte de coabitare“, cu iluzia că astfel îşi va securiza propria carieră. Cel cu Traian Băsescu este doar cel mai notoriu. „Lista lui Barosso“, acceptată ca un chelner care ia comanda, cum spunea Antonescu, este o altă mostră a ruşinii.

Dar cel mai dăunător pact făcut de Ponta, în diverse chipuri, este cel cu Sistemul neo-securist instaurat de regimul Băsescu. Timp de trei ani, de când e premier, Ponta a căutat permanent în coarne procurărimii din DNA şi ANI, a contribuit cu fonduri şi atribuţii la consolidarea unui regim militaristoid, n-a schimbat o literă dintr-o legislaţie vădit agresivă asupra drepturilor omului şi a rămas surd la vocile, tot mai puţine, care arătau cum ţara se transformă accelerat într-o republică a procurorilor, manevrată de un Binom care nu răspunde în faţa niciunei legi. Ponta a protejat pe tăcute Sistemul fiind convins că, în acest fel, cariera sa va fi eternizată. Acum, însă, chiar acest Sistem îi dă o smetie dură. Iar Ponta are, brusc, o revelaţie şi spune că dosarul său penal „este obsesia unui procuror total neprofesionist în a se afirma în carieră inventând şi imaginând fapte şi situaţii neadevărate din urmă cu 10 ani“.
Cuvântul cheie este tot cariera. Dar premierul ar putea şti că nu este decât o mostră a modului în care „lucrează“ Sistemul căruia el însuşi i-a fost complice şi susţinător. Aceasta este culpa adevărată şi cea mai gravă a premierului, pentru care nu există altă pedeapsă decât ieşirea din politică.

Topic: 

Format: