Informații din categoria "Comentariu"

Vă propunem o trecere în revistă a celor mai importante evenimente care au avut loc în ziua de Joi, 24 Mai 2012:
 

În această neaşteptată schimbare politică s-au pus multe speranţe. În primul rând, aceea că noua putere, oricât de temporară ar fi ea, va putea să îndrepte ţara spre alt azimut decât acela luat drept camp-compas implacabil de către păguboasa guvernare Băsescu-Boc-Ungureanu. Or, de pe această poziţie, deciziile electorale din toamna acestui an s-ar fi putut exprima într-o perspectivă mai clară şi mai puţin aleatorie.
 

Cât timp postul naţional a fost singurul actor de pe piaţa media a imaginii, în jurul TVR s-au dat bătălii înverşunate, între Putere şi Opoziţie. I s-a reproşat constant subiectivitatea – din partea ambelor tabere – şi niciodată nu a putut fi mulţumită pe deplin vreuna dintre ele. Principala redută au constituit-o emisiunile informative, despre care se credea că formează la nivel de masă opinii şi influenţează decisiv procente electorale.
 

Pe faţada blocului de vizavi de Guvern, în Piaţa Victoriei, tronează un banner uriaş din care ne zâmbeşte, satisfăcut, un personaj cărunt, îmbrăcat într-un sacou stacojiu care ţine o umbrelă pe care e scris PPPS deasupra Arcului de Triumf. Cine e personajul? Uşor de recunoscut, din emisiunile de divertisment şi din tabloide: Irinel Columbeanu. Domnul acela care s-a căsătorit cu o domnişoară cu două capete mai lungă decât el şi cu care se bate de zor pentru custodia copilului rezultat din întâmplare. Sau care preferă să facă baie în jacuzzi în compania a câte două domnişoare de companie, când nevasta legală umblă cu treburi prin America. Sau...
 

O ştire recentă de pe fluxurile agenţiilor de ştiri mi-a atras atenţia. Nu atât ştirea, cât numele personajului despre care se vorbea: Ferdinand Nagy. Acesta, în calitate de comisar al pavilionului României la EXPO 2012 de la Yeosu, Coreea de Sud, participase la deschiderea oficială la care a fost invitat ambasadorul României. Este prima ştire despre un eveniment care ar fi trebuit să aibă o cu totul altă rezonanţă, cel puţin prin prisma precedentelor manifestări, din care aflăm cum este reprezentată ţara noastră într-o manifestare de asemenea amploare.

Aproape nimeni n-a mai ţinut seamă de termenul legal al declanşării campaniei electorale pentru alegerile locale. Aproape toţi candidaţii care şi-au putut permite au furat startul, ba prin emisiuni de divertisment la televiziunile prietenoase, ba prin bannere stradale în sectoarele cu edili direct interesaţi, ba printr-o invadare a spaţiului virtual cu mesaje şi replici ale susţinătorilor.
 

Guvernul Ponta vine, ca Moş Crăciun, cu sacul încărcat de daruri: retrocedarea unei prime tranşe, de 8% din salariile tăiate de Boc; restituirea, în 18 tranşe lunare, a banilor reţinuţi de acelaşi Boc, din pensii ca CAS, calculat însă la toată suma şi nu doar la diferenţa de peste 740 lei; amnistie fiscală pentru funcţionarii care au primit diverse sporuri fanteziste şi despre care Curtea de Conturi a decis că trebuie înapoiate.

Ceea ce s-a întâmplat Duminică la lansarea candidaţilor PDL pare desprins din teatrul absurdului. Un întreg conclav, entuziast şi optimist, picat parcă dintr-o altă lume într-o realitate cu care nu are nimic de-aface.

Există o vorbă prin mediile ierarhice: dacă vrei să scapi de cineva, promovează-l. Oricum, nu-l da afară, pentru că astfel îţi creezi un duşman care nu va ezita să folosească ceea ce ştie că nu trebuie ştiut de alţii. Ţine-l pe lângă tine, ca să-l ai sub observaţie!

Cu un drapel verde-brotăcel în mână, în locul celui portocaliu, şefa pedeliştilor bucureşteni pleacă la războiul local, cu o oaste de strânsură.

Punerea lui Laszlo Borbely sub urmărire penală de către DNA n-ar trebui să stârnească o emoţie prea mare, întrucât formaţiunea politică din care acesta face parte e obişnuită cu astfel de episoade. Un alt membru al său, fost ministru al Tehnologiei Infomaţiilor, Nagy, stă de mai bine de cinci ani prin tribunale sub acuzaţia de spionaj economic.

În 22 Decembrie 1989, puţin după decolarea elicopterului lui Ceauşescu de pe acoperişul CC-ului, ne aflam – cei de la “Informaţia Bucureştiului” – în biroul redactorului şef, copleşiţi de evenimentele care se derulaseră şi de confuzia generală. Starea de excitaţie la care ne aduseseră a acţionat ca un drog.