Publicat: 10 Iulie, 2018 - 13:16

 

Semnarea decretului prezidențial de revocare a Procurorului șef al DNA nu este mai mult decât un fapt divers.

Personal nu îmi produce nici o bucurie. Dimpotrivă. La aflarea veștii m-a cuprins un sentiment de profundă tristețe amintindu-mi de șirul lung al victimelor nevinovate ale acestui instrument al unei puteri ticăloase, oculte și ilegitime.

 

Revocarea LCK nu este o înfrângere a Președintelui Iohannis și nici o victorie a Guvernului PSD. Ea este, cel mult, o victorie a Constituției și a republicii parlamentare, hrănite cu sângele morților și răniților din decembrie 1989, precum și cu lacrimile celor persecutați de instituțiile statului polițienesc (dar mai ales ale familiilor acestora) creat de regimul băsist. Din păcate numai o victorie de etapă.

 

În urma acestui fapt divers rămâne statul polițienesc încă nereformat.Rămâne justiția politizată. Rămâne o națiune îngenuncheată. Rămâne toxina dezbinării și urii băsiste care contiună să distrugă fibra vitală a poporului român. Rămân tranzacțiile de tipul „scapi de pușcărie contra gaze pe veresie”. Rămâne corupția de sistem protejată de dictatura procurorilor. Rămân „batalioanele de asalt” care au organizat #rezistențaîmpotriva democrației și demnității naționale. Rămân vulnerabilitățile ordinii constituționale dovedite inclusiv prin ezitările instituției prezidențiale în recunoașterea și apărarea ei.

 

Până la victoria asupra acestora - victorie fără de care plecarea LCK are o semnificație minoră - drumul este lung. Să ne consolăm cu gândul că drumul cel mai lung începe cu primul pas.

 

Pe acest drum vor fi încă multe victime - principale și colaterale. Nădăjduiesc că această perspectivă ne va smeri și nu ne va speria, ne va mobiliza și nu ne va slăbi, ne va stimula solidaritatea iar nu lașitatea.

 

Topic: 

Format: