Publicat: 27 Ianuarie, 2017 - 10:14

Noul „păstor“ de la Bruxelles al României în materie de MCV se numeşte Paraskevi Michou, secretar general-adjunct al Comisiei Europene, o cetăţeancă de naţionalitate greacă.

Este al şaselea personaj bruxelez din ultimii zece ani scos în faţă ca fiind oarecum responsabil de MCV-ul cu ţara noastră. Aceasta a venit la Bucureşti pe la începutul anului în tradiţionala vizită de inspectare, înainte de a da drumul raportului publicat miercuri.

Cu acel prilej, madame Michou a făcut o serie de declaraţii şi cu brânză, şi cu carne – de genul să fie bine, ca să nu fie rău. Michou este doar la vedere, autorii propriu-zişi ai raportului niciodată n-au fost cunoscuţi, întrucât cei de la Bruxelles au refuzat sistematic să-şi asume, nominal, paternitatea textului respectiv. Situaţia aceasta, în care nişte funcţionari anonimi de pe coridoarele de la Bruxelles, fără vreo legitimitate obţinută prin vot, se joacă din vârful pixului cu demnitatea unei ţări trenează de peste 10 ani, din cauza lui Traian Băsescu şi Monica Macovei. Ei sunt iniţiatorii de tristă amintire ai acestei proceduri ruşinoase pentru România, pe care au folosit-o excusiv ca instrument politic, fiind totodată, ani în şir, inspiratorii calificativelor date de Bruxelles unui întreg popor, prin intermediul unor „texte evanghelice“ numite rapoarte.

În urma declaraţiilor făcute la Bucureşti de Mme Michou, Asociaţia Presei Române i-a trimis acesteia o scrisoare, cerând de la funcţionara bruxeleză unele detalii şi „sfaturi“ în legătură îndreptarea corijenţelor despre care spunea că le mai are România la capitolul MCV.

APR este o organizaţie nonguvernamentală, non-profit, independentă, înfiinţată în 2004 şi formată din directori şi redactori şefi de publicaţii şi agenţii de presă quality din România.Iată textul aestei scrisori:

"Stimată doamnă Secretar general,

Încurajaţi de interesul pe care-l manifestaţi faţă de problemele Justiţiei din România, considerăm util să venim în întâmpinarea preocupărilor Dvs. privind menţinerea Mecanismului de Cooperare şi Verificare în ţara noastră.

Cunoaştem pledoariile constante pe care le faceţi pentru transparenţă şi de aceea vă solicităm sprijinul în asumarea de către Asociaţia noastră a unor obiective editoriale care să conveargă intenţiilor Dvs. cu privire la MCV.

Ne-a bucurat atitudinea deschisă pe care aţi avut-o la recenta vizită din România, când aţi declarat că – cităm – „în ultimii zece ani, sunt progrese foarte mari în unele zone, în altele progrese normale, dar în alte domenii am văzut regrese şi încercăm să permitem şi să ne punem la dispoziţie instrumentele pentru a merge doar în direcţia progreselor făcute“.

V-am fi recunoscători dacă, în spiritul transparenţei – pe care, pe bună dreptate, o numeaţi, în timpul vizitei din octombrie anul trecut, „un medicament prin care corupţia poate fi vindecată“ – ne-aţi detalia:

a) care sunt domeniile în care s-au înregistrat acele regrese la care vă refereaţi în luna ianuarie a.c.? Şi, respectiv,

b) care ar fi „instrumentele“ despre care spuneaţi că le aveţi în vedere să le puneţi la dispoziţie „pentru a merge doar în direcţia progreselor făcute“?

Pe de altă parte, vă consultăm asupra a două probleme de fond, care au legătură cu problematica de care vă ocupaţi.

1. Nu demult, în România a fost dat publicităţii un document oficial prin care Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) răspunde unei organizaţii profesionale a judecătorilor (Uniunea Naţională a Judecătorilor din România – UNJR) cu privire la raporturile dintre serviciile secrete şi justiţie.

Respectivul document este prezentat în anexă (iar traducerea o poate realiza, de pildă, dna Raluca Prună, fostă traducătoare profesionistă la Secretariatul general al Consiliului UE, până de curând ministru al Justiţiei în România, dar revenită la Bruxelles în funcţia de Consilier coordonator la Direcţia Generală Piaţa internă, antreprenoriat, industrie şi IMM-uri – DG GROW).

În răspunsul respectiv, actualul Consilier Prezidenţial cu probleme de Securitate Naţională al Administraţiei Prezidenţiale informează judecătorii – şi, prin ei, întreaga opinie publică din România – că ofiţerii serviciului secret (Serviciul Român de Informaţii – SRI) formează „echipe mixte“ cu procurorii în realizarea dosarelor penale. O asemenea procedură nu este prevăzută, însă, nici în legea de organizare a SRI şi nici în vreo altă lege din România.

În ţara noastră, apariţia acestui document, care s-a produs ulterior plecării Dvs. după vizita de verificare din ianuarie, a produs o puternică emoţie în mediile autentic democratice, întrucât practica respectivă aminteşte de ceea ce se întâmpla în România comunistă a anilor ’50, când securitatea aflată sub control sovietic avea atribuţii de cercetare penală, alături de procurorii numiţi de „tribunalele poporului“.

Prezent la şedinta Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) din 18 ianuarie 2017, Procurorul General al Romaniei, Augustin Lazăr, a recunoscut că a existat un protocol secret între serviciile secrete şi parchete, care s-a concretizat prin formarea unor echipe mixte de magistraţi şi ofiţeri de informaţii, dar că acest protocol ar fi încetat de când domnia a preluat şefia Ministerului Public. Iată ce spunea Procurorul general în plenul CSM: „A existat un protocol în care se discuta despre echipe operative între Ministerul Public şi serviciile de informaţii, însă eu (...) nu mi l-am însuşit şi nu mergem înainte cu astfel de inginerii, să zic aşa, pentru că ele nu se găsesc în Codul de procedură penală, Doamne Dumnezeule...“.

2. Un alt aspect asupra căruia vă consultăm este cel care rezultă din declaraţia unui important general al aceluiaşi SRI, chiar şeful Direcţiei juridice din acest serviciu secret. Acesta declara, în 2015, că serviciul secret nu se mai mulţumeşte doar cu sesizarea parchetelor asupra unor cazuri de posibilă corupţie – de aici încolo fiind misiunea procurorilor – ci, dimpotrivă, ofiţerii serviciului secret îşi continuă misiunea, considerând întreaga justiţie un „câmp tactic“ pentru serviciul secret şi supraveghind procesele penale „până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze“.

În februarie 2016, prezent la bilanţul activităţii Parchetului anticorupţie (DNA) pe anul 2015, directorul SRI, Eduard Hellvig, a confirmat oficial: „SRI alocă resurse umane de cel mai inalt nivel in cooperarea cu DNA. Asta se poate traduce în sute de echipe operative comune, care reprezintă un parteneriat inter-instituţional de succes. Acest standard de excelenţă profesională este replicat in toată ţara. Vreau să îi asigur pe cei din structurile teritoriale ale DNA că la nivelul conducerii strategice a SRI acordăm o atenţie deosebită manierei de cooperare la nivel teritorial“.

În spiritul aceleiaşi transparenţe pe care o evocaţi cu atâta îndreptăţire, ca şi al dreptului la informare a publicului, v-am ruga să ne precizaţi dacă aceste două exemple ale imixtiunii serviciilor secrete în activitatea justiţiei române:

a) au făcut obiectul rapoartelor anuale privind MCV întocmite la Bruxelles?

b) pot ele influenţa, în vreun fel, menţinerea pe mai departe a MCV sau nu contează printre criteriile de evaluare anuală?

Ca om cu bogată expertiză în domeniu şi, deopotrivă, cu mari responsabilităţi faţă de mersul justiţiei române, v-am fi recunoscători dacă ne-aţi spune

c) cum apreciaţi Dvs. stările de lucruri relatate mai sus, din perspectiva standardelor pe care Comisia Europeană le are în vedere cu privire la separarea puterilor în stat şi independenţa justiţiei.

Vă asigurăm, stimată doamnă Secretar general, de întreaga nostră consideraţie, iar atenţia pe care o veţi acorda acestei solicitări ne-ar onora în mod deosebit“.

Format: