Publicat: 23 Mai, 2015 - 09:00
INTERVIU cu directorul general al Romsilva, Adam Crăciunescu, acordat Agenţiei AMOS NEWS (22 mai 2015)

AMOS NEWS: Domnule director general, ieri, 22 mai 2015 la Centrul de dezvoltare durabilă “Ţara Haţegului – Retezat” al Academiei Române, situat în comuna General Berthelot, jud. Hunedoara, a avut loc o manifestare organizată de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și Academia Română, dedicată celebrării Zilei Europene a Parcurilor precum și impinirii a 80 de ani de la declararea primului parc național din România, Parcul Național Retezat. Ce semnificaţie aţi acordat acestui eveniment? 

ADAM CRĂCIUNESCU: Pentru început aș dori să menționez că prima arie protejată constituită la nivel mondial, având o suprafață de aproape 900 mii ha, a fost Parcul Național Yellowstone din Statele Unite ale Americii, la 1 martie 1872. Importanța conservării unor eșantioane reprezentative ale ecosistemelor naturale a devenit tot mai evidentă odată cu dezvoltarea accelerată a infrastructurii, dezvoltare ce a redus semnificativ cadrul natural. Pentru Europa, o dată de referință o constituie ziua de 24 mai 1909, când în Suedia au fost delarate primele 9 parcuri din Europa. La inițiativa Federației Parcurilor din Europa - EUROPARC, începând cu anul 1999, la 24 mai, este sărbătorită Ziua Europeana a Parcurilor. Cu acest prilej la nivel european sunt organizate evenimente care să contribuie la conștientizarea publicului larg cu privire la importanța conservării valorilor naturale din ariile protejate, la necesitatea aplicării unui management durabil al acestor zone și nu în ultimul rând să realizeze o apropiere a oamenilor de natură. Începând cu anul 2004, Romsilva celebrează în fiecare an Ziua Europeană a Parcurilor, prin organizarea unor acţiuni la nivelul parcurilor, precum şi a uneia la nivel naţional, cum este cea de astăzi. De fiecare data am avut onoarea de a avea alături de noi reprezentanții Academiei Române, iar incepând din anul anul 2009, când s-a comemorat  100 de ani de la declararea primelor parcuri din Europa am organizat împreună acest eveniment. De această dată, având în vedere că se implinesc 80 de ani de la declararea primului parc național din Romînia, împreună cu Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a Academiei Romăne, am ales acestă locație, Centrul de dezvoltare durabilă “Ţara Haţegului – Retezat” al Academiei Române, situat în  zona Parcului Național Retezat La cele prezentate as dori sa agaug faptul ca pe 21 mai, s-au împlinit  128 de ani de la naşterea marelui om de ştiinţă Alexandru Borza (21 mai 1887) – cunoscut şi ca „părintele Parcului Naţional Retezat”, principalul promotor, al vremii sale, pentru ocrotirea naturii și iniţiatorul înfiinţării Parcului Naţional Retezat, primul parc național românesc.  

AMOS NEWS: Care este caracteristica esenţială a ariilor naturale protejate din România si în ce context Romsilva administrează o parte dintre acestea?

ADAM CRĂCIUNESCU: Pentru spațiul românesc, ca date de referință în domeniul declarării ariilor naturale protejate menționez anul 1904, an în care a fost declarată prima rezervație naturală – Codrul secular Slătioara și anul 1935 – cînd s-a constituit Parcul Național Retezat, ce avea la acea dată o suprafață de circa 10.000 ha (din care 6.500 ha de pădure). Aș dori să menționez că încă de la începutul secolului trecut silvicultorii români s-au implicat activ și direct in fundamentarea și   promovarea declarării de arii naturale protejate precum și in administrare acestora.

În acest sens menționez că profesorul silvicultor Petre Antonescu este cel care, inca din 1881, a relevant importanța europeană a pădurilor virgine Letea și Caraorman, a introdus în țara noastră conceptul de “monument natural“  (1908), iar in programul de activitate forestiera (1915) a cerut “votarea neaparată a unei legi prin care să se treacă la inventarierea si apărarea contra distrugerii… a tuturor monumentelor naturale…să se rezerve o parte din pădurile virgine spre a păstra posterității aspectul lor caracteristic… care în curând vor deveni o raritate”. Mai mult, V. Golescu propune crearea parcurilor nationale in Romania (1912) considerând că “mijloacele cele mai eficiente de a proteja peisajul.. ar fi crearea unor parcuri naționale în felul celor din Statele Unite…în câteva păduri ale statului“ .

O serie de silvicultori de renume (prof. Marin Drăcea, acad. C.C.Georgescu, acad. I. Popescu-Zeletin, prof. dr. doc. V. Dinu, ing. S. Pascovschi, acad. C. D. Chirita, dr. doc. Al. Beldie șa ) au contribuit la constituirea majoritatii celor 55 de rezervatii oficializate in perioada 1935-1944 din care 30 erau rezervatii forestiere, și au activat in calitate de “conservatori” și “custozi onorifici”. În perioada celui de-al doilea Război Mondial, 52 de rezervatii, in suprafata de 2.072 ha, au fost în gestionarea directă a „Institutului de Cercetări și Experimentație Forestieră”. În a doua jumătate a secolului trecut, la inițiativa Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, reprezentat prin academician I.Popescu-Zeletin şi dr. ing. F.Carcea, cu asentimentul silvicultorilor bihoreni şi cu susţinerea prof. Val. Puscariu din partea Comisiei Monumentelor Naturii și a Ministerului Economiei Forestiere, a fost înființat,  prin prevederi ale amenajamentului silvic “Parcul  Naţional Munţii Apuseni” (1962) în raza Ocolului Silvic Sudrigiu (jud.Bihor). În perioada 1973-1978  dr. ing. Zeno Oarcea din cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) a elaborat primele studii   pentru constituirea a 11 parcuri naţionale.

În acest context suprafața zonelor protejate din Retezat a fost mărită succesiv, de asemenea prin prevederi ale amenajamentelor silvice de la 10.000 ha cât avea in anul 1935 la 20.000 ha în anul 1987. În prezent suprafața Parcului Național Retezat este de 38.138 ha,  din care pădurea ocupă aproximativ 20.000 ha.

După 1990, odată cu schimbarea regimului politic, are loc si o schimbare a politicii cu privire la protecţia naturii. Prin semnarea şi ratificarea convenţiilor internaţionale, România s-a angajat ferm în procesul de conservare a biodiversităţii.Contribuţia silvicultorilor din România pe linia conservării biodiversităţii se regăseşte atât în crearea și dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional cât şi la nivel tehnic (în cercetare, inventariere, monitorizare).

La iniţiativa cercetătorilor silvici şi pe baza studiilor elaborate de către ICAS, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Mediului Înconjurător a emis Ordinul nr. 7/27.01.1990 privind constituirea a 13 parcuri naţionale în suprafaţă de 397.400 ha din care 126.100 ha rezervaţii integrale.

Toate aceste argumente cred că îndreptățesc Romsilva să se implice atât in administrarea ariilor naturaleprotejate în care pădurea ocupă un procent semnificativ cât și în participarea la elaborarea strategiilor si a cadrului de reglementare din domeniul ariilor naturale protejate.
 

AMOS NEWS: În ultima perioadă au fost promovate in mass-media, și nu numai, unele reproşuri la adresa ROMSILVA privind taierile ilegale și, în special, defrișările din parcuri naționale sau naturale. Cât de rele sunt aceste acuzaţii?

ADAM CRĂCIUNESCU: Înainte de a răspunde la intrebarea propriu-zisă, aș dori să prezint cîteva apecte care, din păcate, nu sunt cunoscute sau nu au fost ințelese de cei ce fac astfel de afirmații.

Conștienți de rolul multiplu al pădurilor în contextul socio-economic modern, încă de la mijlocul secolului trecut (1954) silvicultorii români au dezvoltat un sistem de zonare funcțională a tutror pădurilor,  recunoscut pe plan internațional ca fiind printre cele mai avansate. Acesta a reprezentat baza pentru constituirea rezervațiilor forestiere, provizoriu protejate prin amenajamente silvice aprobate de Ministerul Silviculturii, pentru aproape 200.000 ha, concomitent cu optimizarea aplicării diferenţiate a măsurilor de gospodărire, în special a tratamentelor, în raport cu funcțiile stabilite. În același timp, conștienți că ariile naturale protejate reprezintă doar eșantioane ce pot servi drept model pentru refacerea unor ecosisteme degradate sau modificate față de tipul natural, pentru protejarea speciilor autohtone și a ecosistemelor forestiere naturale au fost dezvoltate norme tehnice de aplicare a lucrărilor silvice astfel încât impactul acestor lucrări să fie unul benefic.  Nu în ultimul rând, pe lîngă rolul protectiv al pădurilor, s-a avut în vedere și rolul socio – economic al acestora. Armonizare celor 3 funcții atribuite pădurii în contextul actual: funcția ecologică, funcția socială și funcția economică reprezintă o provocare pentru managementul forestier actual, iar noi considerăm că Romsilvaa și ICAS au reusit intr-o foarte mare masură să gestioneze corespunzător această provocare. 

Fac precizarea că toate  aceste principii dezvoltate de silvicultorii romani cu peste 60 de ani în urmă (și puse în practică de Romsilva) se regăsesc în actualele convenții privind protecția mediului și dezvoltarea durabilă, adoptate la nivel mondial sau european. Conceptul de dezvoltare durabilă, ține cont de conservarea biodiversității și vice-versa. În cadrul Conferinței de la Rio din iunie 1992, primele principii enunțate se referă la faptul că atât strategiile privind dezvoltarea cât și cele privind  protecția mediului trebuie armonizate ținând cont de nevoile societății umane.

De asemenea în cadrul Directivei Habitate a Consiliului Europei, se precizează că „Măsurile luate în baza prezentei Directive țin seama de exigențele economice, sociale și culturale, ca și de particularitățile regionale și locale”.

La ora actuală ariile naturale protejate din România reprezintă 23% din suprafața țării, iar pădurile incluse in arii naturale protejate reprezintă 45% din fondul forestier national. Pentru o mai bună înțelegere a celor prezentate, precizez că în funcție de obiective, suprafață și tipul de management aplicat, ariile naturale protejate sunt clasificate în mai multe categorii. Sistemul de clasificare a ariilor naturale protejate, recunoscut la nivel mondial și transpus și în legislația națională, este cel dezvoltat de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN). În  Ghidul IUCN pentru Managementul Ariilor Protejate  funcție de Categorii se prezintă detaliat informații cu privire la definițiile categoriilor de arii protejate, încadrarea ariilor protejate în fiecare categorie în parte (funcție de îndeplinirea condițiilor precizate în ghid), precum și tipul de management ce trebuie aplicat pentru fiecare categorie de arie protejată. Precizăm că în cadrul celor șase categorii de arii naturale protejate descrise în ghidul IUCN, doar pentru rezervațiile științifice este prevăzută aplicarea unei politici stricte de conservare. În cazul acestei categorii de arie naturală protejată este restrictionat inclusiv accesul persoanelor (un exemplu cunoscut din România îl reprezintă Rezervația Științifică „Gemenele” – 1.630 ha, unde accesul este permis doar pentru un număr limitat de persoane și doar cu avizul Academiei Române).

În cazul „parcurilor naționale” se realizează o zonare internă, funcție de care se prevăd măsurile de management adecvate pentru suprafețele respective. În Ghidul IUCN, pentru parcurile naționale, se prevad două zone: zona de protecție și zona tampon.

Conform legislației naționale, pentru zona de protecție este prevazută posibilitatea (dacă este cazul) definirii și a unei zone de protecție strictă (similară, ca mod de management, rezervației științifice). În zona de protecție strictă este interzisă desfășurarea oricăror activități umane cu excepția  activităţilor de cercetare, educaţie ecologică, activităţi de ecoturism, cu limitările descrise în planurile de management. Pentru celelalte suprafețe definite ca zonă de protecție (zonă de protecție integrală) sunt permise și alte activități decât cele prevăzute pentru zona de protecție strictă, cum ar fi: utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat; localizarea şi stingerea operativă a incendiilor; intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale;  acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi; acţiunile de prevenire și combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri. Bineînțeles, anterior desfășurării acestor activități, este necesară obținerea avizelor necesare.

 În zona tampon a parcurilor naționale este permisă utilizarea durabilă a resurselor naturale regenerabile, iar în cazul pădurilor sunt permise, între altele,  lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor, lucrări speciale de conservare cu accent pe promovarea regenerării naturale, aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor etc.

În cazul în care s-ar lua măsuri de aplicare a unei „politici stricte de conservare” cum se propune de către unii ”specialiști”,  ar trebui schimbată categoria de încadrare a ariei naturale protejate, din parc național în rezervație științifică, dar în acest caz s-ar încălca principiile internaționale (și legislația națională) privind desemnarea ariilor naturale protejate.       

În cazul parcurilor naturale activitățile economice sun mult mai permisive, deci cu atât mai mult nu se justifică propunerea de aplicare a unor măsuri de conservare stricte. Potrivit definiției pentru acestă categorie de arie naturală protejată „ parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonã distinctã, cu valoare semnificativã peisagisticã şi/sau culturalã, deseori cu o mare diversitate biologicã.    Managementul parcurilor naturale urmãreşte menţinerea interacţiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversitãţii habitatelor şi peisajului, promovând pãstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activitãţilor, practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale.”

Sper ca, din cele prezentate, cititorii să înțeleagă că desemnarea ariilor naturale protejate se face pe baza unor studii științifice aprofundate, prin care se stabilesc obiectivele de protejat în cadrul acestora, iar, în funcție de natura acestor obiective și de măsurile de aplicat în vederea conservării și protejării acestora, diferitele categorii de arii protejate au măsuri specifice de management care nu exclud exploatarea durabilă a resurselor naturale, mai ales a celor regenerabile – așa cum este pădurea, precum și alte măsuri de management activ.

Concluzia este că tăieri în parcurile naționale și naturale sunt permise în toată legislația internațională (și europeană transpusă în cea națională), dar cu respectarea tuturor restricțiilor impuse de acestea. Orice alte afirmații, indiferent de cine sunt făcute, se datorează fie diletantismului, fie relei credințe.

Ţin să asigur opinia publică de maxima responsabilitate cu care Romsilva, prin unitățile sale – atât ocoale silvice, cât și administrații de arii naturale protejate - tratează problema protejării și conservării valorilor excepționale ale patrimoniului natural pe care îl administrează. (AMOS NEWS)