Mâine marți 7 aprilie, după teleconferință Eurogrupului, vom ști dacă organizația supranațională, aflată la vârstă maturitătii și numită Uniunea Europeană, introdusă în întocmirea comunitară preexistentă  prin Tratatul de la Maastricht (1992) ca “nepoată” a Comunitătii Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO - Tratatul de la Paris, 1951) și descendentă directă a Comunității Economice Europene (Tratatul CEE: executiv din martie 1967, că urmare și a  Tratatului de Fuziune al Tărilor CECO din aprilie 1965), intentionează să existe sau să se lichefieze.

Orice reflecție serioasă asupra  stării prezente sau stării viitoare a a Uniunii Europene, un conglomerat de state ce include entităti   cu conotații geopolitice  determinate de realităti sociale, economice, culturale, religioase, istorice  neomogene, dar interconectate de o lungă istorie mai mult sau mai puțin comună, nu poate să ignore faptul că ar fi fundamental greșit să plecăm de la premisa că ele pot fi reprezentate doar din perspectiva unor state ce, pentru o serie de motive ce țin de evoluții specifice în plan economic și politic,  au mai multă “forță contractuală” în interiorul acestei structuri  supranaționale.

Configurarea viitorului întocmirilor acesteia interesează în egală măsură pe toți cetățenii statelor UE, indiferent de “greutatea specifică” - economică, politică și culturală etc - a acestora în interiorul UE și în consecintă și în reuniunile “la vârf” destinate luării deciziilor fundamentale, bazate pe obligatoria unanimitate a unor organe (tendential - dar nu mereu pe deplin) reprezentative...Citeste mai mult >