Publicat: 6 Decembrie, 2018 - 13:15

Teatrul de Comedie sărbătorește joi 13 decembrie, ora 19.00 în foaierul Sălii Radu Beligan, 100 de ani de la nașterea primului director al instituției, marele om de cultură român RADU BELIGAN, prilej cu care va fi vernisată expoziția New Media Art „Radu Beligan – Gânduri în oglindă”, semnată de Oana Maria Cajal.

Radu Beligan va fi aproape de cei prezenți prin amintirile povestite de Sanda Vișan, Irina Margareta Nistor, Oana Maria Cajal și Anamaria Beligan.

Pentru Teatrul de Comedie, Radu Beligan este cel mai important reper de profesionalism în arta teatrului. A fost nu doar actorul care a uimit prin longevitate, ci unul dintre acei rari artiști care au știut să aducă pe scenele teatrelor, cu sensibilitate, migală și dăruire de sine, un model uman demn de urmat.

Ca prim director al Teatrului de Comedie, începând din 1961, Radu Beligan a creat cea mai bună trupă de teatru de la acel moment din țară și, în această formulă, a cucerit lumea. Mărturie rămân zecile de premii câștigate la marile festivaluri europene cu spectacolele Celebrul 702, Rinocerii, Troilus și Cresida, Umbra.

Linii ferate, flori de soc din Galbeni, un înger-histrion care-și ia zborul dintr-o veche cristelniță (din Galbeni și ea), tatăl pierdut în nostalgii cehoviene despre Hamlet-ul ce nu avea să fie, mama, enigmatica grecoiacă, rătăcită într-un târg moldav, taman din (cum îi plăcea lui să spună) „patria absolută a teatrului”, rinoceri cu sensuri multiple, clovnul învins de un Tuzenbach care-și hipnotizează publicul din eternitatea oglinzii-gând, privirea sceptică a băiatului care s-a născut lângă șinele de tren cu încurcatele lor semne de întrebare, privirea-bisturiu a nonagenarului care a cuprins întregul spectacol al lumii, în toată grandoarea lui shakespeareană și-n perfecta lui absurditate ionesciană, monoclul secret dintre ele, cel ascuns în sertarul de la noptiera pe care-și ținea cele trei perechi de ochelari, și teatrul, teatrul, teatrul, copilul lui cel mai iubit, teatrul comediei-umane care-ți înfige în suflet toate întrebările culese de pe șinele de tren ale lumii și cu care niște tineri sub patruzeci de ani au cucerit orașul, țara, continentul, plus inima acelui zeu tutelar și subversiv, demiurg peste rinoceri, și clovni, și ucigași fără simbrie.

Fiecare afiș al Oanei Cajal este un drum spre EL, cel din spatele oglinzii, o ascunsă inițiere. Din fiecare răzbate violent și exploziv bucuria și durerea reîntîlnirii cu EL, dar în același timp, și în mod paradoxal, fiecare este o invitație la o prelungită și tăcută meditație.

Cu alte cuvinte: fiecare afiș al Oanei Cajal este un obiect de artă, cu un cifru anume, ermetic și totuși accesibil, izvorât din cunoașterea profundă pe care numai iubirea o face posibilă.