7 decembrie 2021

161 de ani de la înfiinţarea Marinei Militare Române moderne

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Unificarea flotilelor Moldovei şi Ţării Româneşti, sub denumirea de Corpul Flotilei, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 173 din data de 22 octombrie 1860, semnat de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a pus bazele Marinei Militare Române moderne, instituţie denumită, în prezent, Forţele Navale Române.

Misiunea principală a acestei categorii de forţe din Armata României este de a apăra graniţele maritime şi fluviale ale ţării noastre, precum şi spaţiul naval, terestru şi aerian din proximitatea litoralului românesc de la Marea Neagră, iar prin acţiunile desfăşurate Forţele Navale Române contribuie la dezvoltarea sistemului de relaţii militare şi diplomatice, la Marea Neagră şi pretutindeni unde statul român îşi are interesul geostrategic.

35 de personalităţi militare care s-au aflat, succesiv, la conducerea Statului Major al Forţelor Navale, şi-au pus amprenta asupra evoluţiei şi dezvoltării acestei categorii de forţe militare a României, în perioada 1860-2021, în interesul naţiunii şi în serviciul intereselor navale, maritime şi fluviale, ale ţării noastre.

În marja marcării a peste 16 decenii de tradiţii navale româneşti, în semn de recunoştinţă pentru cei căzuţi la datorie în serviciul Marinei Militare Române, care şi-au dat viaţa în numele poporului român, şeful Statului Major al Forţelor Navale, contraamiral Mihai Panait, îşi exprimă omagiul său. De asemenea, contraamiralul Panait transmite mulţumiri şi multă sănătate tuturor persoanelor care au servit Patria, cu demnitate, la bordul navelor militare româneşti sau în alte structuri ale Forţelor Navale Române şi, în prezent, au trecut în rezervă, în retragere sau au ieşit la pensie.

Cu prilejul împlinirii a 161 de ani de la înfiinţarea Marinei Militare Române moderne, şeful Statului Major al Forţelor Navale, adresează felicitări întregului personal din Forţele Navale Române, pentru eforturile depuse pentru îndeplinirea misiunilor şi obiectivelor instituţionale, şi transmite mulţumiri familiilor, celor care sprijină necondiţionat şi care asigură echilibrul sufletesc şi sprijinul moral de care personalul din Forţele Navale Române are nevoie pentru împlinirea misiunilor încredinţate.

„Tuturor membrilor ai marii familii a Forţelor Navale Române, o familie nu foarte mare, dar puternică şi respectabilă, le urez multă sănătate, putere de muncă şi tradiţionala urare marinărească „Bun cart înainte!” transmite contraamiralul Mihai Panait, şeful Statului Major al Forţelor Navale.

****

Scurt istoric:

Cu o lungime a coastei maritime de 245 km, zona de responsabilitate maritimă a Forţelor Navale Române, care acoperă apele maritime interioare, marea teritorială, zona contiguă şi zona economică exclusivă, stabilite conform tratatelor internaţionale, cuprinde o suprafaţă de aproximativ 30.000 kmp, de două ori mai mare decât suprafaţa Dobrogei. Este o zonă vitală pentru România, în care se află bogate resurse de hidrocarburi şi obiective din domeniul infrastructurii critice a ţării noastre (platformele de foraj maritim şi conductele de transport hidrocarburi).

De asemenea, în zona fluvială, Forţele Navale Române au în responsabilitate cei 1.075 km de fluviu pe care ţara noastră îi deţine, şi care reprezintă 38% din lungimea totală a Dunării, o importantă cale de navigaţie spre interiorul continentului european. Atât pe Dunăre, cât şi pe mare, navele militare româneşti sunt o prezenţă constantă, în zona de responsabilitate, pentru asigurarea securităţii maritime şi fluviale a României şi a flancului estic al Uniunii Europene şi al NATO.

Dezvoltarea Marinei Militare Române a început să se contureze odată cu unirea Principatelor Române din anul 1859, care a atras după sine unificarea flotilelor celor două ţări surori, Moldova şi Muntenia, la data de 22 octombrie 1860, sub denumirea de Corpul Flotilei. În timpul Războiului de Independenţă din perioada 1877-1878, Flotila Română s-a afirmat în numeroase acţiuni de atac asupra navelor otomane inamice, de sprijin cu foc de artilerie şi de instalare baraje de mine pe Dunăre. După câştigarea independenţei, Dobrogea a revenit la Patria-Mamă, fapt ce a generat şi apariţia segmentului maritim al Marinei Militare Române.

Până la Primul Război Mondial, potenţialul combativ al României a crescut semnificativ, Marina Militară Română beneficiind de trei programe de dotare cu nave şi mijloace de navigaţie, în anul 1907, la Galaţi, fiind lansate patru monitoare şi opt vedete fluviale, care au format prima Escadră de Dunăre.

După unirea tuturor provinciilor istorice româneşti, din anul 1918, flota militară s-a dezvoltat şi au intrat în dotare tipuri noi de nave, precum distrugătoarele de tip „M”, ,,Mărăşeşti” şi „Mărăşti” (1920), şi de tip „R”, 1Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” (1930), primul submarin românesc, „Delfinul” (1936) şi cea de-a doua navă-şcoală „Mircea” (1939) şi puitorul de mine „Amiral Murgescu”, prima navă militară de construcţie românească, lansată la Galaţi, în anul 1939. Toate aceste dotări au dus la transformarea Marinei Militare Române într-o forţă modernă şi echilibrată, capabilă să facă faţă ameninţărilor din Marea Neagră.

În timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, întreaga marină a contribuit considerabil la susţinerea efortului general de război al Armatei României. După cel de-al Doilea Război Mondial, România a fost lipsită, în primii ani postbelici, de flota maritimă şi, într-o mare măsură, şi de cea fluvială, din cauza preluării navelor româneşti de către Uniunea Sovietică, nave restituite ulterior, parţial, în urma înţelegerii între guvernele României şi U.R.S.S.

Între 1946-1947, structura Marinei Militare Române a fost reorganizată, ca urmare a presiunilor politice şi militare la care au fost supuse autorităţile de la Bucureşti de către sovietici. Cu toate aceste greutăţi, generate de amestecul brutal al sovieticilor, conducerea Forţelor Maritime Militare a continuat să susţină marina militară ca armă de elită în cadrul Armatei României şi să participe la garantarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. Odată cu reintrarea în dotare a monitoarelor, a fost reconstituită Flotila de Dunăre, iar în anul 1962 a fost înfiinţată Divizia 42 Maritimă, continuatoarea tradiţiilor Diviziei de Mare, mare unitate care fusese desfiinţată la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial.

În perioada 1965-1989, Marina Militară s-a dezvoltat, în conformitate cu doctrina de apărare a ţării în vigoare în acea perioadă, şi au fost construite numeroase nave militare maritime în şantierele navale româneşti, la sfârşitul anilor ’70 şi la începutul anilor ’80, precum escortoarele „Midia” şi „Constanţa”, crucişătorul uşor „Muntenia”, transformat în distrugător, iar ulterior în fregata „Mărăşeşti”, fregatele din clasa „Eustaţiu Sebastian”, clasificate apoi în corvete.

După evenimentele din decembrie 1989, Comandamentul Marinei s-a restructurat într-o manieră modernă, susţinând aplicarea unei politici noi privind apărarea ţării, în noul context geopolitic european, schimbându-şi denumirea în Statul Major al Forţelor Navale. Reînviindu-se tradiţia apărării fluvio-maritime, a fost înfiinţat Comandamentul Flotei Maritime, transformat apoi în Comandamentul Operaţional Naval, iar ulterior în Comandamentul Flotei şi Componenta Operaţională Navală. La fluviu, au fost înfiinţate Comandamentul Flotilei de Dunăre şi Flotila de Dunăre, transformate în Componenta Fluvială, Serviciul Fluvial şi, ulterior, în Flotila Fluvială.

În prezent, Forţele Navale Române continuă tradiţia de apărare a graniţelor fluviale şi maritime şi contribuie la dezvoltarea diplomaţiei militare navale, pe meridianele lumii, oriunde statul român îşi are interesul geostrategic. După integrarea României în Alianţa Nord-Atlantică, în anul 2004, Forţele Navale Române au fost prima categorie de forţe din Armata României complet profesionalizată.

Odată cu integrarea României în NATO, Forţele Navale Române au participat, în perioada 2004-2021, cu peste 3.000 de militari, la misiuni în teatre multinaţionale de operaţii maritime şi terestre.

Misiuni importante, desfăşurate în teatre de operaţii:

Teatre de operaţii maritime:

1. Operaţia NATO „Active Endeavour” – Marea Mediterană (OAE), care a fost o operaţie de apărare colectivă, bazată pe articolul 5 al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice, cu scopul combaterii terorismului, al detectării şi prevenirii acţiunilor teroriste în Marea Mediterană. OAE s-a desfăşurat în perioada 2001-2016, iar România a participat la această operaţie, în perioada 2005-2011 şi în anul 2013, anual, cu o fregată, având un echipaj alcătuit din 205 militari.

2. Operaţia NATO „Unified Protector” – Marea Mediterană, operaţie instituită de NATO, în perioada martie-octombrie 2011, în conformitate cu Rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU nr. 1973/23 martie 2011, pentru impunerea embargoului asupra armelor împotriva Libiei. Fregata „Regele Ferdinand” a participat la această operaţie, fiind prima misiune reală de luptă executată de o navă militară românească după cel de-Al Doilea Război Mondial. În timpul acestei misiuni, echipajul fregatei a salvat aproximativ 150 de persoane aflate în dificultate la bordul unei ambarcaţiuni civile în Marea Mediterana. Ambarcaţiunea de mici dimensiuni avea la bord emigranţi africani, dintre care 10 erau femei şi 15 copii, şi se afla în derivă, la aproximativ 100 mile marine nord de Tripoli, Libia, având motorul defect. Comandant: comandorul Mihai Panait; echipaj alcătuit din 205 militari.

3. Operaţia UE „Atalanta, de luptă împotriva pirateriei navale – Oceanul Indian şi Golful Aden. În timpul participării la această misiune de luptă, fregata „Regele Ferdinand” a realizat mai multe acţiuni, în premieră, pentru Armata României şi pentru Forţele Navale Române: participarea la o operaţie de luptă cu elicopter Puma Naval ambarcat (zboruri de noapte deasupra oceanului; evacuare medicală reală de la bord, de la o distanţă de aproximativ 400 km de ţărmul african; distrugerea unei ambarcaţiuni suspecte de acte de piraterie navală cu sistemul de armament de la bordul elicopterului); tranzitul Canalului Suez; trecerea Ecuatorului şi desfăşurarea de misiuni reale în Emisfera Sudică; escale în porturi din Tanzania, Djibouti şi Insulele Seychelles, în care au fost desfăşurate acţiuni de diplomaţie navală. Comandant: comandorul Mihai PANAIT, echipaj alcătuit din 240 militari.

4. Operaţia NATO „Sea Guardian” – Marea Mediterană, pentru monitorizarea traficului naval şi descurajarea acţiunilor ilegale pe flancul sudic al NATO. Se desfăşoară permanent, din anul 2017, conform rezoluţiilor adoptate la summit-urile NATO din anii 2016-2020. România a participat anual, cu o fregată, în anii 2017, 2018 şi 2019 cu fregata „Regele Ferdinand”, în anii 2020 şi 2021 cu fregata „Regina Maria”. În premieră, fregata „Regina Maria” a deţinut comanda grupării navale a Operaţiei „Sea Guardian”, în luna septembrie 2021.

Teatre de operaţii terestre:

1. Kosovo, Balcanii de Vest: două detaşamente de nivel companie infanterie marină au participat, succesiv, la misiunea Forţei Multinaţionale de Menţinere a Păcii KFOR din cadrul Operaţiei „Joint Enterprise”, în vestul provinciei Kosovo, în perioada martie 2008 – martie 2009.

2. Afganistan: În perioada 2010-2020, aproximativ 100 de scafandri de luptă (forţe pentru operaţii speciale) au participat la misiuni în TO Afganistan, în timpul cărora doi dintre militari şi-au pierdut viaţa (2013). În anul 2019, un detaşament de la Regimentul 307 Infanterie Marină, alcătuit din 60 militari a participat, pentru prima dată, la Misiunea NATO „Resolute Support” din Afganistan.

3. Africa, misiuni individuale ONU – zeci de ofiţeri din Forţele Navale Române au executat misiuni de observatori militari ONU, în perioada 2004-2019, în diferite state africane, precum Liberia şi Republica Democrată Congo.

Grupări navale permanente ale NATO:

După degradarea situaţiei de securitate din Marea Neagră, ca urmare a anexării ilegale a Peninsulei Crimeea de către Federaţia Rusă, în anul 2014, Forţele Navale Române şi Alianţa Nord-Atlantică şi-au concentrat efortul pe asigurarea unei prezenţe navale întărite în bazinul pontic. Astfel, NATO a planificat desfăşurarea unor misiuni şi exerciţii în Marea Neagră, la care au luat parte cele două grupări navale permanente, care au în responsabilitate asigurarea securităţii Alianţei pe flancul sudic şi estic (SNMG-2, grupare navală permanentă de luptă împotriva ameninţărilor multiple, şi SNMCMG-2, grupare navală permanentă de luptă împotriva ameninţărilor subacvatice).

În perioada 2014-2016, Forţele Navale Române şi-au suspendat prezenţa cu nave în bazinul mediteranean şi au participat, anual, cu o fregată şi un dragor maritim, la toate activităţile grupărilor navale permanente ale NATO, care au operat în Marea Neagră. Din anul 2017, a fost reluată participarea cu nave la misiunile Alianţei în Marea Mediterana, dar a fost suplimentat efortul Forţelor Navale Române de a participa şi la toate misiunile grupărilor navale permanente ale NATO din Marea Neagră.

Începând cu anul 2019, câte cinci-şase grupări navale NATO au desfăşurat, anual, misiuni specifice în Marea Neagră, grupări care au avut în compunere şi nave militare româneşti. Ca o recunoaştere a profesionalismului a militarilor din Forţele Navale Române, precum şi a calităţii sistemului militar românesc de pregătire profesională şi de instruire, în anul 2020, Forţele Navale Române au deţinut pentru prima dată conducerea unei grupări navale NATO, în care, atât comandantul grupării navale, ofiţerii de stat major, cât şi nava-comandant (puitorul de mine şi plase „Viceamiral Constantin Bălescu” (274) au fost asigurate de ţara noastră.

Instrucţie:

În ultimii ani, nivelul de instrucţie al militarilor din Forţele Navale Române a fost dezvoltat prin participarea la exerciţii multinaţionale, organizate de parteneri, atât în zona Mării Negre, cât şi în Marea Baltică şi Marea Mediterană, precum şi în teren, în ţară şi în străinătate. La toate acestea se adaugă şi exerciţiile majore multinaţionale, organizate de Forţele Navale Române, pe mare, pe Dunăre şi în Dobrogea, la care, de cele mai multe ori, au participat şi partenerii noştri străini. Dintre acestea, menţionăm doar Exerciţiul multinaţional „Sea Shield”, organizat de Forţele Navale Române, care a devenit o carte de vizită a Marinei Militare Române.

Pregătirea profesională a viitorilor ofiţeri, maiştri militari şi soldaţi profesionişti este mereu în atenţia conducerii Forţelor Navale Române. Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, Şcoala Militară de Maiştri Militari a Forţelor Navale, Şcoala de Aplicaţie a Forţelor Navale şi, mai nou, Colegiul Naţional Militar „Alexandru Ioan Cuza” sunt cele patru instituţii de învăţământ din arhitectura Forţelor Navale Române. Calitatea actului educaţional este oglindită în aprecierile primite din partea partenerilor interni şi externi cu privire la profesionalismul ridicat al militarilor din Forţele Navale Române care lucrează în comandamente internaţionale sau execută misiuni alături de partenerii din Alianţă.

Unul dintre cele mai importante instrumente care contribuie la ridicarea nivelului de formare profesională al marinarilor militari români este nava-şcoală „Mircea”. Cel mai longeviv Ambasador Onorific al României pe mările şi oceanele lumii, „Mircea” este bijuteria Forţelor Navale Române, se află în serviciu din anul 1939, iar la bordul său s-au format peste 70 de generaţii de marinari militari. În ultimii ani, la marşurile de instrucţie desfăşurate, participă nu numai cadeţii români, ci, prin programele Erasmus pe care Academia Navală „Mircea cel Bătrân” le desfăşoară, participă şi cadeţi de la academiile navale din numeroase ţări, precum Polonia, China, Albania, Franţa, Germania şi altele. În prezent, specialiştii din Forţele Navale Române lucrează la planificarea şi organizarea unui marş circumterestru al navei-şcoală „Mircea”, care va fi integrat în programul mondial al UNESCO, intitulat „Decada Oceanului Planetar, 2021-2030”. Marşul urmează să se desfăşoare în perioada 2023-2024 şi va fi integrat în efortul global de combatere a încălzirii apei Oceanului Planetar, prin iniţierea şi realizarea unor programe de educaţie pentru o dezvoltare durabilă, care se vor derula sub egida Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO.

Forţele Navale Române au în compunere şi structuri distincte, unice în peisajul naţional, precum Direcţia Hidrografică Maritimă şi Centrul de Scafandri. Direcţia Hidrografică Maritimă este autoritatea naţională în domeniul hidrografiei şi, totodată, membru cu drepturi depline în OHI, Organizaţia Hidrografică Internaţională. Centrul de Scafandri este o instituţie cu peste 50 de ani de tradiţie şi este autoritatea naţională care autorizează activităţile de scufundare din România. Scafandrii militari sunt renumiţi pentru profesionalismul lor. Aceştia pot să desfăşoare activităţi în domeniul economic, cât şi militar.

Modernizare:

Programele principale de înzestrare ale Forţelor Navale Române, pentru perioada următoare sunt achiziţia a patru corvete multifuncţionale şi a unui sistem de instalaţii mobile de lansare rachete anti-navă. Programele au fost iniţiate în anul 2018, iar procedurile sunt în curs de derulare. Viitoarele corvete care vor intra în dotarea Forţelor Navale Române vor fi capabile să execute misiuni de luptă împotriva ameninţărilor aeriene, împotriva navelor de suprafaţă, împotriva ameninţărilor submarine, precum şi acţiuni de război electronic şi de sprijin cu foc la litoral. În plus, programul include şi modernizarea fregatelor „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” cu un sistem de luptă similar cu cel al corvetelor.

Cel de-al doilea program major vizează înzestrarea Forţelor Navale Române cu un sistem de instalaţii mobile de lansare rachete anti-navă modern, destinat pentru apărarea comunicaţiilor maritime proprii şi pentru respingerea, neutralizarea şi distrugerea navelor de luptă inamice.

În plus, programele de reparaţii şi de modernizare care se desfăşoară, în ultimii ani, atât la navele militare fluviale, cât şi la cele maritime, în şantiere navale, vor prelungi durata de utilizare a platformelor navale din dotare.

Forţele Navale Române şi COVID-19:

De la începutul pandemiei provocate de noul coronavirus SARS-CoV-2, Forţele Navale Române au fost implicate în punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi limitare a infectării cu acest virus, în special în zona Dobrogei. Pe lângă misiunile de pază la unele obiective strategice, preluate de la structurile MAI, cea mai importantă contribuţie a Forţelor Navale Române la efortul naţional de combatere a pandemiei este sprijinul logistic acordat pentru instalarea şi funcţionarea Sistemului Modular Medical de Izolare şi Tratament de pe Stadionul „Portul” din Constanţa.

Desigur, au fost limitate şi restrânse toate activităţile care presupun riscuri la adresa sănătăţii personalului din Forţele Navale Române, dar misiunile şi acţiunile de instruire continuă, cu respectarea măsurilor de prevenţie şi protecţie împotriva îmbolnăvirii.

Navele şi echipajele participă în continuare la misiunile şi exerciţiile, planificate pe mare, pe fluviu şi în teren, pentru a asigura securitatea în zona de responsabilitate a Forţelor Navale Române şi pentru a contribui la îndeplinirea angajamentelor asumate de ţara noastră faţă de partenerii din Alianţa Nord-Atlantică.