13 aprilie 2021

8 Aprilie „Ziua Internaţională a Romilor”

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Jubileul afirmării identităţii etnice a romilor de pretutindeni

Anul acesta, romii din întreaga lume sărbătoresc Jubileul – aniversarea a 50 de ani de la primul Congres Mondial al Romilor, organizat la Londra, în perioada 7-11 aprilie 1971, ca efort al liderilor romilor din întreaga lume de a conştientiza opinia publică şi, mai ales, guvernele statelor în care romii – o minoritate etnică transfrontalieră – trăiesc de secole şi se luptă pentru recunoaştere, egalitate în drepturi şi nediscriminare.

În cazul României, lupta pentru emancipare a minorităţii romilor este una veche, înregistrată încă după ultimul act al abolirii sclaviei romilor în spaţiul românesc, în 1856, cu o perioadă de uşoare înflorire între cele două războaie mondiale, dar curmată violent de politicile de exterminare naziste îndreptate împotriva evreilor şi romilor, dar şi altor grupuri minoritare.

Deşi prezenţi alături de etnicii români în spaţiul românesc de peste 600 de ani, potrivit atestărilor documentare, romilor încă nu le este recunoscută contribuţia la dezvoltarea propriului stat (cu mici excepţii), desi au luptat cu arma în mână în timpul celor două conflagraţii mondiale pentru a-şi apăra patria, România, singura patrie pe care o cunosc şi recunosc, alături de celelalte minorităţi etnice recunoscute.

În perioada post-Decembristă, de libertate şi tranziţie spre o economie capitalistă, romii au fost primii pierzători ai acestei tranziţii şi, pe fondul asimilării forţate şi a neexpunerii la diversitate din timpul comunismului, dar şi al insuficientei cunoaşteri a valorilor democratice de către populaţie, ei continuă să se confrunte şi astăzi cu acte de marginalizare, excludere, rasism (uneori chiar instituţional) şi xenofobie.

Numeroase strategii şi politici publice pentru incluziunea romilor, începând cu anii 90, au fost dezvoltate, pentru a reduce decalajul socio-economic înregistrat în rândul comunităţii romilor raportat la populaţia generală. Fie că vorbim de măsurile afirmative din educaţie, cele de creştere a accesului la servicii de sănătate prin mediere sanitară, ori prin eforturi de creştere a gradului de ocupare a forţei de muncă reprezentată de romi, multe sunt încă de făcut. În domeniul Locuirii şi accesului comunităţilor vulnerabile cu romi la servicii de utilitate publică – apă, canalizare, infrastructură de bază (străzi asfaltate, acces la transport şamd), electricitate, internet – romii încă se numără printre ultimele categoriilor de populaţie care se bucură de beneficiile vieţii moderne.

Ne exprimăm speranţa ca romii să nu fie lăsaţi în urmă nici în ceea ce priveşte investiţiile guvernamentale regăsite în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă – o altă bornă importantă pentru redresarea economică a ţării, iar autorităţile locale responsabile să aibă în vedere investiţiile locale minime pentru o viaţă decentă şi în comunităţile cu romi.

În contextul actualei pandemii de Covid-19, comunităţile vulnerabile cu romi au fost – dacă nu uitate de autorităţile responsabile, adesea au fost găsite drept ţapi ispăşitori pentru răspândirea virusului Sars-Cov-2. Pentru că romii încă sunt consideraţi o minoritate nepopulară, nu au o voce, iar atunci când această voce există, ea este singulară.

Suntem astăzi în momentul în care discutăm cu colegii din Guvern necesitatea adoptării unei noi Strategii Naţionale de Incluziune a Romilor care, pe lângă politicile existente în educaţie, sănătate, ocupare sau antreprenoriat, să abordăm elemente puţin abordate în ultimele două decenii: domeniul Locuirii şi infrastructurii pentru comunităţile vulnerabile cu romi, precum şi aspecte identitare, de creare a cadrului de promovare şi dezvoltare a culturii romilor, de prezervare şi promovare a elementelor identităţii (limba, tradiţiile, patrimoniul cultural al romilor). Aceste elemente se înscriu în responsabilitatea Guvernului României de garantare a respectului pentru drepturile minorităţilor, de promovare a acceptării şi favorizare a pluralismului cultural, care decurg din tratatele internaţionale la care ţara noastră este semnatară.

În încheiere, v-aş propune să reflectăm la o nevoie acută resimţită la nivelul societăţii româneşti, aceea de combatere activă a rasismului îndreptat împotriva romilor. Tot mai adesea apar în spaţiul public discursuri incitatoare la ură rasială. Aceste manifestări au o rădăcină comună: traume cu rădăcini istorice nevindecate – insuficienta cunoaştere în sistemul educaţional sau în societate, în general, a traumelor la care au fost supuşi romii de-a lungul istoriei – sclavie, Holocaust, asimilare forţată… Lipsa cunoaşterii generează propagarea discursului urii, uneori chiar a infracţiunilor motivate de ură rasială, avându-i ca subiecţi pe minoritarii romi. Avem nevoie de o dezbatere onestă la nivelul societăţii româneşti, chiar europene, de reconciliere cu trecutul istoric şi să avansăm ca societate în sensul acceptării reciproce şi asigurării pluralismului cultural.

La mulţi ani tuturor romilor, oriunde v-aţi afla!

Dr. Daniel RĂDULESCU
Preşedinte