Publicat: 19 Iunie, 2017 - 13:18
Share

În timp ce pe unii timpul doar îi îmbătrânește, pe alții îi face mai înțelepți și mai puternici. Când vorbim despre instituții cu vechime, ne gândim la tradiție și prestigiu. Rar ne gândim și la toate greutățile pe care acea instituție le-a întâmpinat de-a lungul anilor și la munca depusă pentru a rămâne relevantă și în ziua de astăzi.

Povestea Ciserom a început acum 90 de ani în orașul Sebeș, unde continuă și în ziua de astăzi. Nu doar că merge înainte, dar este și o poveste de succes, cu exporturi în Europa și SUA, precum și noi colecții de șosete, aliniate celor mai noi tendințe în modă și gusturi. Cum reușește această fabrică de ciorapi din Sebeș să rămână un jucător important pe o piață dominată de brandurile marilor corporații? Răspunsul îl au cei peste 320 angajați ai firmei. „Familia Ciserom” are o pasiune rar întâlnită pentru munca ei, rezultată din respectul pe care vechii colegi și-l arată unii altora, dar și dintr-un instinct al lucrului bine făcut.
„Trebuie să pui suflet în ceea ce faci, sa îți placă, să o faci cu pasiune - mai ales că sunt o fire dinamică, îmi place să fac și să învăț lucruri noi”, explică Stelian Bran, creator modele. Relația lui cu Ciserom este una de lungă durată. Nu e mereu ușoară, dar satisfacția nu lipsește. „Respectul și încrederea sunt foarte importante în această firma . Lucrez de 29 ani la Ciserom și îmi place să fiu constant.” Stelian este la a doua generație în firmă, ambii lui părinți ieșind aici la pensie. „Tatăl meu îmi spunea mereu: Ca să poți face această meserie, trebuie să o ai în sânge. Este o meserie complicată, vei ieși la pensie și tot nu o vei cunoaște îndeajuns, deoarece mereu vor apărea lucruri noi.”

Angajații înțeleg prea bine că respectul pentru tradiție nu trebuie să stea în calea evoluției. Fiecare perioadă a avut tendințele ei, iar fabrica de ciorapi s-a adaptat cu brio. Astăzi, regulile dure ale capitalismului cer celor de la Ciserom să fie mereu cu un pas înainte.
Adrian Similie, maistru atelier tricotat povestește despre schimbările pe care le-a întâmpinat: „Am început să lucrez la Ciserom de când aveam 16 ani, în anul 1985. Îmi plăcea ceea ce făceam, nu mi se părea greu, eram tânăr și totul venea de la sine. Am început să lucrez cu mașinile vechi, apoi din anul 1996 am inceput să lucrez la cele noi, computerizate.” Oricât de puternică ar fi tradiția, adaptabilitatea la noile tehnologii este vitală pentru viitorul Ciserom. Un lucru, însă, a rămas neschimbat pentru Adrian: „Simt că este cea de-a doua casă pentru mine, o a doua familie.”
Și tot ca o familie, Ciserom speră să împlinească și 100 de ani.