Profesorul Ioan-Gheorghe Carţiş, sărbătorit de UPT la venerabila vârstă de 85 de ani
În spiritul tradiţiei de a-şi cinsti marii profesori pe care îi are, Universitatea Politehnica Timişoara l-a sărbătorit luni, 8 noiembrie 2021, la Biblioteca UPT, pe prof. emerit dr.ing. Ioan-Gheorghe Carţiş, DHC, fost rector al instituţiei în perioada 1996-2004, una dintre personalităţile proeminente ale învăţământului superior timişorean, la împlinirea vârstei de 85 de ani. Conducerea actuală a UPT a dorit să-şi exprime, astfel, aleasa preţuire şi profunda apreciere pentru dăruirea cu care, în calitate de profesor, prorector şi rector, domnul Ioan-Gheorghe Carţiş s-a dedicat activităţii ştiinţifice, didactice, manageriale şi de cercetare în cadrul Universităţii Politehnica Timişoara. De numele său se leagă ascensiunea Universităţii Politehnica în anii dificili de după decembrie 1989 şi păstrarea acestei instituţii în topul universităţilor din ţară şi nu numai, extinderea colaborării internaţionale, deschiderea către mediul socio-economic şi, nu în ultimul rând susţinerea acordată sportului timişorean atât în vremurile bune, dar mai ales în cele de răscruce.
Evenimentul a fost organizat în sistem hibrid, cu o prezenţă fizică redusă, dar cu o audienţă largă în mediul online, fiind transmis live pe pagina de Facebook a Universităţii Politehnica Timişoara.
În deschiderea evenimentului, moderat de prof.dr.ing. Ivan Bogdanov, rectorul Universităţii Politehnica Timişoara, conf.univ.dr.ing. Florin Drăgan, a evocat personalitatea profesorului, rectorului şi omului de sport Ioan Carţiş, în mandatul căruia au fost puse bazele multora dintre coordonatele actuale ale UPT, prin prisma experienţei personale în relaţia cu sărbătoritul.
Preşedintele Senatului Universităţii Politehnica Timişoara, prof.univ.dr.ing. Radu Vasiu, a rememorat modul în care l-a cunoscut pe Omul şi Rectorul Ioan Carţiş, într-o perioadă dificilă, care a reprezentat începutul marilor transformări din UPT.
Un alt fost rector al UPT, prof.univ.dr.ing. Viorl-Aurel Şerban şi-a amintit despre eleganţa în exprimare şi comportament ale profesorului şi mentorului său, care l-a susţinut mereu şi i-a impulsionat cariera, atât pe linia didactică şi de cercetare, cât şi pe cea sportivă.
Profesorul Ioan Carţiş a primit, cu ocazia aniversării celor 85 de ani, plachete de onoare pentru întreaga activitate din partea conducerii Universităţii Politehnica Timişoara, din partea Fundaţiei Politehnica, iar din partea Clubului Sportiv, pe care l-a susţinut mereu, a primit un tricou actual al echipei Politehnica Timişoara, cu numele său şi cu numărul 85.
Pentru a-l felicita pe profesorul Ioan Carţiş, au avut intervenţii online foştii miniştri ai educaţiei Ecaterina Andronescu şi Andrei Marga, preşedintele filialei timişorene a Academiei Române, Dan Dubină, prorectorul Universităţii din Gelsenkirchen, Waltraut Brandl (absolventă a UPT), fostul director al Operei din Viena şi coleg cu sărbătoritul, Ioan Holender, foştii rectori ai universităţilor timişorene Păun-Ioan Otiman şi Ioan Talpoş, dar şi colegii şi prietenii Nicolae Neguţ, Vladimir Creţu, Aurel Ciugudean.
Născut la 8 noiembrie 1936, Oradea, Ioan-Gheorghe Carţiş a absolvit cursurile Şcolii Medii Electrotehnice din Timişoara în anul 1954, iar în anul 1959 a absolvit cursurile Facultăţii de Mecanica a Institutului Politehnic din Timişoara. Între anii 1959 -1961 a fost încadrat în producţie ca şef de secţie fabricaţie la Centrul Mecanic din Timişoara. Din 1961 până în 2006, a fost cadru didactic la Universitatea Politehnica Timişoara urcând toate treptele ierarhiei universitare: 1961-1968 asistent, 1968- 1977 şef de lucrări, 1977-1990 conferenţiar, iar din 1990, profesor universitar. A desfăşurat o bogată şi rodnică activitate tehnico-inginerească, didactică, ştiinţifică şi de conducere administrativă.
Activitatea didactică de bază a fost centrată pe discipline din domeniul tratamentelor termice şi al studiului metalelor, domenii în care şi-a adus importante contribuţii la înfiinţarea şi dotarea unor laboratoare de profil, în introducerea de noi lucrări de laborator şi în elaborarea unor materiale didactice şi cărţi de specialitate în domeniu.
Activitatea ştiinţifică se regăseşte atât în domeniul cercetărilor fundamentale, cu referire la transformările structurale şi proprietăţile suprafeţelor prelucrate prin eroziune electrică, rezultate prezentate în teza de doctorat (1973), precum şi cu referire la tratamente termochimice (nitrurare) în plasma. Cercetările aplicative sunt orientate în principal în direcţia optimizării tehnologiilor de tratament termic şi termochimic. A publicat peste 130 lucrări ştiinţifice, din care 40 au avut aplicare directă în industrie. Este conducător de doctorat în domeniul „Ştiinţe inginereşti”, specialitatea „Ştiinţa materialelor”, din 1991.
Activitatea social-administrativă desfăşurată a fost bogată şi diversă, semnificative fiind: membru al Consiliului Profesoral şi membru al Senatului universităţii (peste 20 ani); şef al Catedrei de „Tehnologia Construcţiilor de Maşini” (1985- 1990); prorector al Politehnicii (1990- 1996); rector al Politehnicii (1996- 2004); preşedinte al Clubului sportiv „Politehnica” şi ulterior preşedinte de onoare.
În calitate de rector, a avut importante iniţiative la dezvoltarea şi modernizarea învăţământului, la dezvoltarea şi îmbogăţirea patrimoniului universităţii. Preocupări statornice a avut şi în privinţa revigorării în instituţie a cercetării ştiinţifice în toate componentele ei, fapt care a situat Universitatea Politehnica Timişoara în primele locuri în peisajul universităţilor din România. A avut, de asemenea, un rol important în extinderea colaborării internaţionale a instituţiei. O preocupare încununată de succes a fost şi aceea de deschidere a universităţii către mediul socio-economic, meritorie fiind şi contribuţia să la atragerea de investiţii cu capital străin în Timişoara. Demn de remarcat este faptul că de la 7.000 de studenţi, cât avea Politehnica în 1996, când a preluat primul mandat de rector, printr-o strategie clară şi cu multe insistenţe, prin atragerea mediului economic, a părinţilor şi elevilor a reuşit ca la finalul celui de-al doilea mandat să crească numărul de studenţi la 13.000.
Nici partea de gestionare a patrimoniului Politehnicii nu a fost uşoară. UPT a moştenit un patrimoniu foarte mare – poate cel mai mare dintre universităţile timişorene -, dar care era într-o stare lamentabilă. În mandatul său de rector a fost reabilitat acest patrimoniu şi s-au făcut câteva investiţii de răsunet. Au fost înfiinţate casele Politehnicii, dar mai ales Casa Politehnicii II, care a fost adusă, cu trudă, la standarde moderne. Apoi, bazele sportive, cu terenuri de tenis, fotbal, handbal, bazine acoperite etc. A preluat Sala Senatului în paragină, iar astăzi este una emblematică. Realizare care îi este cea mai dragă şi cu care se mândreşte, este Biblioteca UPT. A luptat mult pentru a-i convinge pe membrii să fie de acord cu proiectul şi să aprobe finanţarea. Chiar dacă nu s-a finalizat în mandatul său, de bibliotecă beneficiază acum cadrele didactice, studenţii şi nu numai.
Nu în ultimul rând, s-a implicat foarte mult – şi cu succes – în activitatea sportivă, cea care, alături de educaţia de înaltă clasă, a dat o notă de distincţie Universităţii Politehnica din Timişoara. Profesorul Ioan Carţiş a fost, de-a lungul vremii, aproape de fotbalul alb-violet, şi în vremurile bune, dar mai ales în cele de răscruce. În calitate de rector al Universităţii Politehnica, s-a zbătut să readucă Timişoara fotbalistică în prim-plan, într-un moment în care întregul fenomen părea să se fi prăbuşit de tot.
Dăruirea de care a dat dovadă de-a lungul carierei i-a adus o multitudine de diplome şi distincţii. La loc de cinste între acestea stau Ordinul Naţional Serviciul Credincios în Grad de Cavaler (2002), titlul de Cetăţean de Onoare al Timişoarei (2012), Doctor Honoris Causa al Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad (2003), „Conferenţiar evidenţiat” distincţie a Ministerului Învăţământului (1988).
Pentru întreaga sa activitate că dascăl, om de ştiinţă şi conducător al Universităţii Politehnica Timişoara, profesorul Ioan Gheorghe Carţiş şi-a câştigat stima studenţilor, a corpului didactic şi a cetăţenilor din Timişoara. Dar şi a familiei, care a însemnat mereu pentru el mai mult decât orice.
