Publicat: 26 Mai, 2017 - 01:34

Agenţia Amos News: Primul lucru pe care vreu să vi-l spun este urarea de "La mulţi ani!" pentru că azi e ziua dv. de naştere.
Petre T. Frangopol: Mulţumesc.

Ag. A.N.: Şi vom intra direct în subiect. De unde a plecat dorinţa aceasta de a vă implica în politica ştiinţei în România? Munca la care v-aţi înhămat în aceşti ani este destul de grea...
P. Frangopol: Aşa spun şi eu la toţi!

Ag. AN: Este o muncă grea şi ingrată. Iar recunoştinţa concetăţenilor nu vine de la sine. Eu cred că aceştia trebuie educaţi să înţeleagă ce înseamnă o politică a ştiinţei…. Cel mai bun exemplu este al lui Socrate. Cât de mult timp s-a chinuit să îi înveţe pe atenieni să înceapă să gândească cu capetele lor, iar în final el şi-a primit primit răsplata...
P. Frangopol: Academicianul Mihail Şora, care a împlinit de curând 100 de ani, relata într-un interviu publicat în Revista 22 cu ani în urmă, că în 1935 în liceu, profesorii predau în clasa lui, lecţiile pentru cei 10-15 elevi foarte buni. Coada clasei nu interesa dacă înţelegea sau nu. Şi d-aia de aceea un absolvent de liceu cu bacalaureatul luat era apreciat ca şi cum ar fi făcut o facultate.

Ag. AN: Astăzi se incearcă eliminarea bacalaureatului la admiterea în învăţământul superior...Revista Foreign Policy (FP), o publicaţie americană cu o ediţie şi în limba română, publică în numărul din februarie-martie 2015 o rubrică specială intitulată "Top 100 FP Romania", oameni şi idei care mişcă Ţara, "În acest număr se evidenţiază voci slab auzite în mass-media" adăugăm noi, şi în mediul politic autohton. Printre aceste voci,la pagina 92, la rubrica "De urmărit" semnalează "Think tank G3A, Grup de analiză atitudine şi acţiune constituit la sfârşitul anului 2014, după masa rotundă "Universităţile şi cercetarea românească încotro?" organizată de Revista de politică a ştiinţei şi scientometriei în 4 decembrie 2013.
Deci cum s-a constituit acest grup al cărui lider sunteţi?
P. Frangopol: Cu câţiva ani în urmă a apărut ideea să realizăm şi în România, după modelul occidental al meselor rotunde la care participă un număr de oameni de ştiinţă reuniţi spre a dezbate o anumită temă "hot" a momentului respectiv. Şi ne-am gândit că pentru România această acţiune ar fi importantă având în vedere situaţia de astăzi în domeniul politicii ştiinţei şi a cercetării. Am hotărît să o denumim "Masă rotundă privind politica stiinţei în România".

Ag. AN: Când a început?
P. Frangopol: Prima dezbatere din 4 decembrie 2013 a avut ca temă "Universităţile din România încotro?". A doua a avut loc pe 24 martie 2015 când a fost dezbătută direcţia în care se îndreaptă sistemul academic românesc. Aceste prime două dezbateri au avut loc la Universitatea din Bucureşti, care a fost o gazdă foarte amabilă şi ne-a pus la dispoziţie toate facilităţile pentru organizare. A treia masa rotundă a fost cea care a dezbătut “Rolul educaţiei şi cercetarii într-un proiect de Ţară”, iar a patra avut loc în acest an pe 23 martie, privind "Educaţia şi cercetarea românească - starea prezentă şi perspectiva" tot la Universitatea din Bucureşti.
Revista de politică a ştiinţei şi scientometrie – am iniţiat-o în anul 2012 şi în calitate de redactor şef ,am plăcerea să informez că se bucura de un mare prestigiu din partea adevăraţilor oameni de ştiinţă şi cercetători din România. Din păcate ea şi-a incetat apariţia nu s-au alocat fonduri pentru subzistenţa acestei reviste.
Pentru mesele rotunde s-a reunit un grup format din profesionişti de la Universităţi din ţară care s-a bazat pe o tradiţie a revistelor internaţionale de profil de a organiza periodic astfel de mese rotunde cu invitaţi, ale căror concluzii să servească ca "input" (introducere) decidenţilor politici. În acest fel revista s-a înscris în tradiţia academică internaţională. Aceaste mese rotunde au fost organizate de subsemnatul în colaborare cu acad. Ioan Aurel Pop, prof. Daniel David, acad. Mircea Dumitru, prof. Romiţă Iucu, prof. Livius Trache şi dr. Ioan Ursu. Experţii, invitaţi nominal au fost prof. Valentin Cojan (ASE Bucureşti), acad. Ioan Dumitrache (UPB), prof. Vasile Işan (UAIC), prof. Ioan M. Popescu (UPB), prof. Petru Matusz (UMFT), acad. Irinel Popescu (UTM) şi dr. Alexandru Corlan (redactor-şef adj. la Revista de Politică a Ştiinţei şi Scientometrie).

Ag. AN: Ce aţi avut în vedere ...?
P. Frangopol: Trebuie să subliniez că am plecat la ideea realizării acestei mase rotunde având în vedere nişte citate pe care vreau să le prezint şi să le explic acum. Erasmus, marele umanist olandez, afirma că: "Viitorul unei naţiuni este hotărât de modul în care aceasta îşi pregăteşte tineretul. Oamenii nu se nasc, oamenii se formează". Spiru Haret ne atrăgea atenţia: "Aşa cum este astăzi şcoala, aşa va fi şi ţara mâine!" Iar Ortega y Gasset, filozof spaniol al istoriei şi culturii, susţine că o societate modernă este creată de elite, elita intelectuală a ţării respective.
Am simţit nevoia să reamintesc forţa acestor idei.
Formarea României moderne, după 1866 până în 1940, este un exemplu concret al justeţii ideilor exprimate de aceşti mari corifei ai filozofiei educaţiei. România secolului 20, aşa cum o receptăm noi astăzi, în 2017, a fost pregătită încă din partea a doua a secolului 19. Atunci a început modernizarea rapidă a tuturor instituţiilor României care avea un caracter profund feudal. Dezvoltarea a fost finanţată în principal din banii obţinuţi din exportul de cereale de pe marile latifundii ale elitei moşierilor aristocraţi. Efortul a fost imens. Intr-un interval scurt 1859-1918, în ciuda inegalităţilor sociale, s-au anulat diferenţele ce ne situau la periferia Europei. Între cele două războaie mondiale, România a avut unul dintre cele mai bune sisteme de învăţământ din Europa ca structură, rezultate dar mai ales eficienţă. Ctitorii învăţământului României moderne, academicienii Spiru Haret si Constantin Angelescu au plecat de la zero şi nu aveau sprijini bugetar.

Ag. AN: Cum apreciaţi actuala politică a învăţământului românesc?
P. Frangopol: Nepriceperea şi nepăsarea, care se observă astăzi în şcoli, puse sub semnul bunăvoinţei, sunt tot atât de păgubitoare ca şi reaua credinţă. Împrejurările, cum spunea încă din antichitate Meandru, sunt mult mai puternice decât legile şi, accentuez eu, ordinele Ministerului Educaţiei Naţionale. Problemele învăţământului românesc nu vor putea fi rezolvate dacă nu se vor instituţionaliza analize şi dezbateri periodice ale problemelor punctuale de la nivelul şcolilor privind aplicarea directivelor şi ordinelor de mai sus.

Ag. AN: Cum s-ar putea finaliza în practică aceste dezbateri?
P. Frangopol: Aceste dezbateri nu vor căpăta un conţinut pragmatic, reformator dacă în paralel: 1- Nu va interveni şi reforma morală care este un imperativ al Universităţii şi Cercetării ştiinţifice româneşti. 2 - Nu va apărea anual, ca în toate ţările civilizate, o Carte albă a analizei realizărilor obiectivelor propuse, un raport care să cuprindă şi modul de cheltuire a fondurilor alocate, fiindcă fără bani, nu va putea fi construit un învăţământ modern. Și acest raport trebuie să fie difuzat, contra cost, în toată ţara. Şi 3 - Nu va exista un control, pentru că se ştie, încă din antichitate, niciodată nu vor fi respectate legile acolo unde nu există frică de pedeapsă (Sofocle). Altfel spus reforma, aşa cum se întâmplă astăzi, nu poate fi lăsată pe mâna oricui, în numele autonomiei şcolii. "Avem cultură, dar nu avem educaţie” spunea încă din 1923, Marghiloman, fostul Prim-ministru al României.

Ag. AN: Cum apreciaţi reforma şcolară a lui Spiru Haret?
P. Frangopol: Inspirată din legislaţia franceză, celebra reformă a lui Spiru Haret din 1898 era în concordanţă cu interesele culturale, sociale şi naţionale ale poporului român. De aici vine şi marea răspundere a şcolii, afirma Haret: "Cea dintâi datorie a ei este de a forma buni cetăţeni, şi pentru a fi buni cetăţeni, trebuie să iubească ţara, fără rezerve, şi să aibă încredere nemărginită în viitorul ei". Aşa se explică, subliniez, importanţa pe care a acordat-o predării în învăţămantul primar şi secundar a istoriei naţionale, geografiei şi limbii române.
Petre Gârboviceanu în discursul ţinut în Camera deputaţilor pe 28 iunie 1924, arată că până în 1910, Spiru Haret a înfiinţat, singur, la sate, 1305 şcoli, cu 2660 clase, 2230 de posturi şi 700 de locuinţe pentru învăţătorii diriginţi. Realizări, cât ceilalţi 49 de miniştri la un loc, pe care i-a avut România în acea perioadă. A înfiinţat şi organizat cursuri pentru adulţi. Între 1908-1909 funcţionau 1403 cursuri cu 566.678 auditori.

Ag. AN: Ce fel de reformă a Educaţiei îşi propune România la început de secol XXI?
P. Frangopol: Plecând de la ideile exprimate mai înainte, cuprinsul meselor rotunde, alcătuit din articole publicate în Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie, volume, s-au constituit ca o iniţiativă, şi nu numai a celor pe care i-am amintit mai sus, ci în general al tuturor participanţilor. Cea mai bună cale de a anticipa viitorul educaţie şi cercetării ştiinţifice într un proiect de ţară, este înţelegerea situaţiei prezente. De aceea trebuie dezbătută la mesele rotunde, şi împreună cu discuţiile ce au avut loc, sperăm că vor fi luate în considerare de către factorii de decizie din România. Mărturisesc că ele nu au fost luate în considerare până astăzi, dar noi nu ne pierdem speranţa şi organizăm în continuarea aceste mese rotunde, publicăm rezultatele lor în reviste şi în cărţi. Deci sunt accesibile oricui ar dori să le citească şi să aplice.

Ag. AN: Cum s-ar putea defini cultura ştiinţifică a unei naţiuni?
P. Frangopol: Cultura ştiinţifică a unei naţiuni înseamnă în primul rând recompensarea şi recunoaşterea elitei sale ştiinţifice, a excelenţei instituţiilor sale care trebuie tratate cu respectul cuvenit. În Statele Unite această situaţie reprezintă o normalitate a vieţii sociale, unde se ştie că excelenţa, subliniez, excelenţa, este tezaurul cel mai preţios al unei naţiuni şi de aceea atragerea celor mai bune creiere din lume în universităţile lor şi laboratoarele marilor firme multinaţionale, constitue o prioritate naţională. Elitele creează cunoaştere, noul, progresul tehnologic şi implicit dezvoltarea economică. Comparate cu alte grupuri profesionale, elitele ştiinţifice se situează pe primele locuri ale ierarhiei sociale, indiferent de criteriile folosite în mod obişnuit pentru a stratifica din punct de vedere profesional populaţia unei ţări.

Ag. AN: Cum apreciaţi situaţia de la noi din ţară?
P. Frangopol: La noi în ţară mediocritatea este ridicată la rang de excelenţă şi a început să devină nocivă pentru progresul şi independenţa României!

A consemnat: V. Andronic

Continuare: Academicianul Petre T. Frangopol despre mediocritate şi excelenţă în învăţământ [2]