13 august 2022

ActiveWatch: Bravo avertizorului! Şi ce trebuie să discutăm legat de legile securităţii

Distribuie pe rețelele tale sociale:

45 de organizaţii ale societăţii civile, printre care şi organizaţii membre ale Grupului „ONGuri pentru cetăţean” semnează un apel referitor la reacţiile oficiale din spaţiul public privind cele 10 proiecte de lege despre legile securităţii.

O parte dintre politicienii care ne conduc au minimizat publicarea de către G4media.ro a 10 proiecte de lege reale privind legile securităţii (˜’nu-s variantele finale’, ‘nişte propuneri incomplete’), ba chiar Preşedintele ţării i-a ameninţat voalat pe cei care ar fi făcut acest lucru („şi ştim şi cine a fost”).

Aceste reacţii demonstrează nu doar că responsabilii politici a căror misiune este apărarea legalităţii şi garantarea respectului Constituţiei precum şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale nu înţeleg gravitatea informaţiilor ajunse în spaţiul public, dar vor să înăbuşe orice reacţie a societăţii care reacţionează instinctiv la inepţiile aflate. Chiar şi dacă nu am avea niciun comentariu pe texte, există trei aspecte care pur şi simplu ies în evidentă:

1. Serviciile de informaţii au fost lăsate să îşi formuleze în mod liber propriile legi, fapt ce a dus în mod evident la nişte propuneri grosolane de încălcare a drepturilor fundamentale. Nu vorbim de câteva greşeli gramaticale sau de 1-2 articole care ar fi mai problematice, ci de un întreg sistem în care controlul civil asupra serviciilor secrete este inexistent, redus sau minimizat, iar garanţiile de supraveghere democratică a activităţii serviciilor sunt pur formale sau lipsesc cu totul. Chiar dacă acestea sunt acum doar propuneri neoficiale, simplul fapt că ele au fost puse pe hârtie ne îngrijorează, deoarece credem că ele conţin viziunea instituţiei care le-a propus, o viziune complet antidemocratică şi revoltătoare;

2. Lipsa de dorinţă de dezbatere publică transparentă, inclusiv reacţia Preşedintelui Iohannis, denotă o gravă lipsă de înţelegere a unor concepte democratice fundamentale – nevoia de dezbatere publică reală (nu mimată). Declaraţia Preşedintelui conform căreia se va ‘asigura că va fi corectată’ propunerea denotă o asumare instituţională lipsită de orice disponibilitate de a deschide spaţiul dezbaterilor pe un proiect atât de important precum este acesta;

3. Instituţia avertizorului de integritate nu este cunoscută de Preşedintele României. Considerăm gravă ameninţarea voalată făcută de preşedinte la adresa persoanei/persoanelor care au făcut un major serviciu public de a aduce la cunoştinţa cetăţenilor despre acest proiect. Preşedintele României trebuie să promoveze protecţia, dar şi respectul faţă de avertizorii de integritate, mass-media şi sursele jurnalistice. Or, prin declaraţia făcută pe marginea acestui subiect a vulnerabilizat şi a adus un atac direct atât la adresa avertizorilor de integritate, cât şi a libertăţii presei.

Pentru a vedea în schimb ce NU există în propunerile legilor securităţii şi despre ce probleme ar trebui să discutăm atunci când reformăm legislaţia care reglementează domeniul securităţii naţionale, vă propunem să identificăm principalele întrebări pe care ar trebui să ni le punem, pornind de la principiile pe care Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) le-a precizat într-un raport din 2017 referitor la modul de funcţionare al serviciilor secrete:

1. Care sunt etapele procesului legislativ de adoptare a unei noi legislaţii în acest domeniu? Sunt suficiente termenele de dezbatere propuse în condiţiile în care subiectul acestor legi, precum şi magnitudinea modificărilor pe care factorii de decizie le doresc impuse, sunt de interes major pentru societate? Cine sunt actorii consultaţi şi în ce pas? Va fi cerută opinia unor experţi internaţionali în domeniul drepturilor omului?

2. Cum vor respecta legile propuse normele imperative de tehnică legislativă prevăzute de legislaţia românească (prin Legea 24/2000)? Când se va face „o evaluare preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”, conform art. 7 (alin. 3^1) al legii menţionate, şi de către cine? Fiind vorba de o legislaţie complexă, există tezele prealabile, conform art. 28 al aceleiaşi legi privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative? Sunt sau vor fi stabilite comisii de specialitate, conform art. 27? Cine va face parte din ele?

3. Sunt garanţiile privind drepturile fundamentale un element fundamental al legislaţiei din domeniul informaţiilor, cu garanţii de confidenţialitate şi de protecţie a datelor, în vederea colectării, păstrării, diseminării şi accesării acestora?

4. Care sunt organismele care vor asigura controlul democratic şi cât de independente sunt ele? Au fost studiate modele din alte state europene (comisii de judecători, experţi, autorităţi de protecţia datelor etc.)? Au aceste organisme personal cu cunoştinţele tehnice necesare pentru a evalua în mod independent activitatea deseori foarte tehnică, a serviciilor de informaţii?

5. Vor fi publice rapoartele acestor organisme de control democratic? Vor conţine analize detaliate ale sistemului de control democratic şi ale activităţilor derulate în cadrul acestuia (de exemplu, autorizaţiile pentru măsurile de supraveghere, măsurile de control în curs, anchetele ex-post şi gestionarea plângerilor)?

6. Există proceduri juridice specifice pentru a proteja privilegiul profesional al unor grupuri precum membrii parlamentului, membrii sistemului judiciar, avocaţii şi profesioniştii din sectorul media? Punerea în aplicare a acestor proceduri este controlată de un organism independent? Cum se evită infiltrarea redacţiilor de către serviciile de informaţii? (confom Rezoluţiei Parlamentului European din 21 mai 2013 referitoare la Carta UE: norme standard pentru libertatea mass-mediei în UE)

7. Exista o protecţie eficientă a avertizorilor de integritate din cadrul serviciilor de informaţii? Au nevoie avertizorii respectivi de un regim adaptat în mod specific la domeniul lor?

8. Cum sunt evaluate normele privind modalitatea de desfăşurare a schimburilor de intelligence la nivel internaţional şi de către cine? Pot aceste organisme să stabilească dacă procesele pentru transferarea şi primirea informaţiilor respectă drepturile fundamentale şi dacă prevăd garanţii corespunzătoare?

9. Exista organisme judiciare şi extrajudiciare cu puteri de recuperare a prejudiciului, care au competenţa şi atribuţia de a evalua şi lua decizii în mod eficient în ceea ce priveşte plângerile persoanelor fizice legate de supraveghere?

10. Sunt informate persoanele supravegheate, după încheierea supravegherii? Fac serviciile de informaţii testul scopului legitim şi al proporţionalităţii înainte de limitarea accesului la informaţiile din domeniul securităţii naţionale? Există o autoritate competentă care să evalueze nivelul de confidenţialitate?

11. Care sunt activităţile şi ce rol pot să joace organismele naţionale din domeniul protecţiei drepturilor omului şi organizaţiile societăţii civile, în calitate de „gardieni” în cadrul sistemului de asigurare a controlului democratic?

Acestea sunt întrebările fundamentale ale controlului serviciilor de informaţii, pe baza principiilor europene dezvoltate de Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA).

Acum ele sunt ignorate de orice declaraţie politică sau în proiectele devenite publice. Având în vedere prima formă a acestor propuneri, suntem convinşi că drepturile omului şi principiile bunei guvernări sunt ultimele preocupări în procesul de modificare a acestor legi. Pentru o ţară în care chiar şi acum, la 30 de ani de la căderea comunismului, avem trauma Securităţii, singura modalitate posibilă prin care aceste legi să ajungă la o formă apropiată de principiile unui stat democratic, şi în acord cu drepturile omului, este printr-un amplu proces de dezbatere publică şi prin integrarea răspunsurilor la întrebările de mai sus.

Da, suntem îngrijoraţi. Şi avem şi de ce.

Organizaţii semnatare:

ActiveWatch
Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet
Asociaţia Miliţia Spirituală
Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti
Asociaţia Respiro
Centrul pentru Jurnalism Independent
Sindicatul Român al Jurnaliştilor MediaSind
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
Asociaţia MozaiQ LGBT
Asociaţia Filia
Atlatszo Erdely/Transilvania Transparentă
Fundaţia Estuar
Asociaţia Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis
Asociaţia pentru apărarea drepturilor minorităţilor „Rise OUT”
Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale-FONSS
Asociaţia Necuvinte
Asociaţia Code for Romania
Asociaţia Ateliere Fără Frontiere
Asociaţia Română Anti-SIDA (ARAS)
Asociaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Durabilă
Comunitatea Declic
Agenţia Împreună
Fundaţia PARADA
Asociaţia Four Change
Mediawise Society
Fundaţia TERRA Mileniul III
APADOR-CH
Centrul pentru Inovare Publică
Tineri pentru Tineri
Asociaţia CIVICA
Asociaţia „Kompatibil”
Alianţă Internaţională a Jurnaliştilor Români – AIJR
Frontline Club Bucharest
Fundaţia pentru Dezvoltarea Economiei Sociale
Asociaţia Pe Stop
Freedom House România
„Asociaţia Culturală în Exil”
Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile
Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei
Reset
CAIES – Centrul de Analiză şi Inovare Economico-Socială
FEPAL – Federaţia Părinţilor şi Aparţinătorilor Legali
ACCEPT
Funky Citizens
European Ethics & Compliance Association

Comunicat de presă – ActiveWatch

Sursa foto Pixabay