7 august 2022

Adrian Severin despre Orban, maghiarime și secesionism. Pe fondul „trădării și nevolniciei de la București”!

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Reacția României față de manifestările din acest an incluse în tradiționala întâlnire de la Tușnad (care este exclusiv a maghiarimii doar întrucât noi credem că este așa) nu trebuie să fie nici de nervozitate nici de indiferență, nici de respingere nici de capitulare. Sunt două modalități prin care acest tip de evenimente pot fi tratate în interes românesc.

Prima modalitate este participarea directă. Nu trebuie să punem pancarte cu texte patriotice care afirmă fapte ce nu mai trebuie afirmate întrucât sunt limpezi ca lumina zilei. Repetarea lor este doar semnul îndoielii noastre, care îi încurajează pe cei de altă părere.

Degeaba scriem pe pereți că Transilvania este pământ românesc dacă liderii noștri se comportă ca și când nu ar fi, lipsind de la dezbaterile de la Tușnad și cele similare din alte părți.

Viktor Orban a venit la Tușnad nu ca prim ministru (pentru vizitele oficialilor străini procedura este alta), ci ca un cetățean european care se bucură de libertatea de mișcare și de libertatea de expresie pe tot teritoriul UE. Tușnad este, însă, oraș românesc și când acolo vin oaspeți care în țara lor, vecină și prietenă, au răspunderi importante, legea ospitalității ne obligă să mergem să îi întâmpinăm. Asta trebuia să facă dl Ciucă. Și, desigur, asta presupunea participarea la diverse manifestări, inclusiv la cea la care a ținut discursul său de poziție Viktor Orban. O atare participare, în calitate de gazdă, implica și un discurs al premierului român la paritate cu cel al oaspetelui maghiar.

Așa am procedat noi în anii 1990 (când inclusiv eu am fost și am vorbit la Tușnad, primind aplauzele participanților de toate etniile) și a fost foarte bine. Așa se poartă stăpânii la ei acasă. Și vai de casa în care sluga ajunge stăpân păstrându-și reflexele de slugă.

A doua modalitate este acordarea politicii externe românești cu cea maghiară. Aceasta cu atât mai mult atunci când politica externă maghiară rezonează cu interesele, înclinațiile și aspirațiile poporului român.

Pe plan extern, România nu se poate lăsa prinsă în cleștele ruso-maghiar, cu nădejdea că SUA ne va scoate din fălcile lui.

Pe plan intern, România nu-i poate lăsa pe românii ardeleni să creadă că autonomia Transilvaniei este răspunsul dat unui guvern român care nu le servește interesele și unui guvern maghiar care le exprimă sentimentele. După cele întâmplate acum la Tușnad, nu iredentismul maghiar mă neliniștește, ci secesionismul românilor ardeleni alimentat de nevolnicia și trădarea guvernului de la București.