Publicat: 2 Martie, 2017 - 15:36

Imaginea multimilor adunate in Piata Victoriei la inceputul lui 2017, strigand sau arborand lozinci al caror numitor comun era cuvantul "jos....." , mi-a adus aminte de zilele mineriadei din septembrie 1991. Atunci, sub acoperirea unei revolte mineresti, rational complet nejustificata (guvernul tocmai incheiase un acord cu sindicatele minerilor) dar perfect manipulata de eternii agenti ai intereselor oculte, au fost definitiv taiate aripile revolutiei din 1989. Vor urma una dupa alta - in ciuda unor acte de rezistenta la derapaj pe cat de curajoase pe atat de inutile - contrareforma, restauratia, feudalizarea si mafiotizarea Romaniei; in paralel cu procesul de colonizare a statului si de decredibilizare a natiunii romane, inclusiv in propriii ei ochi.

Atunci, ca si acum, lozincile erau ambigui in forma si reactionare in continut, iar la finalul operatiunii masa de manevra din strada nu doar ca nu obtinuse nimic, ci crease premise  solide pentru a pierde si din ceea ce avusese anterior.

De asta data insa, scenaristii rebeliunii au introdus un episod: "mineriada copiilor"  inspirat, poate, de faimoasa "Cruciada a copiilor" organizata de Papa dupa ce cavalerii adulti nu reusisera, se presupunea din cauza prea multelor pacate acumulate in prealunga lor viata, sa elibereze locurile sfinte de sub stapanirea musulmana.

Explicatia data de parinti pentru a isi expune copiii riscurilor participarii la o demonstratie de protest a fost aceea ca au dorit sa ii invete spiritul civic. Asa sa fie oare?

Spiritul civic este un spirit ziditor, pozitiv si rational. Ori, manifestatiile au fost esentialmente  distructive, demolatoare.  Ceea ce s-a cerut a fost caderea guvernului, fara a se propune nimic pozitiv in loc. Manifestantii nu au avut nici o idee pentru imbunatatirea guvernarii si ameliorarea vietii oamenilor. "Vrem o tara ca afara" nu este un program, ci o ineptie care exprima  alienare si provincialism. "Afara" nu umbla cainii cu covrigi in coada.

Apoi cat de rational este sa te pronunti impotriva unor acte normative pe care nu le-ai citit , iar daca le-ai fi citit nu ai pregatirea profesionala pentru a le evalua?  Amendarea Codului Penal presupune ample cunostiinte de drept penal, criminologie, sociologie juridical  si de teorie generala a dreptului.  Sa inveti copiii sa se pronunte in domenii pe care nu le cunosc si pentru care nu s-au instruit nu este educatie civica, ci contrariul ei.

Cum sa ii educi pe copii in spiritul respectului pentru lege - adica pentru statul de drept - aducandu-i  la o demonstratie neautorizata si incalcand normele legale care interzic expunerea minorilor la actiuni de protest? Respectul legii nu este selectiv. Legea nu este un meniu din care alegi ce iti place. Incalcand legea nu poti da copilului un exemplu de cum trebuie sa o respecte.

Pretentia ca manifestatia a fost pasnica si deci riscul absent  exprima o combinatie de ipocrizie , imbecilitate si iresponsabilitate. Violentele nu sunt numai fizice. Ele pot fi inclusiv morale si verbale. Huiduitul este o forma de violenta. Actiunea, chiar si lipsita de inclestari de forta, vizand daramarea unui guvern, este violenta. Nu trebuie sa fi profet  pentru a anticipa posibilitatea ca violenta morala sa se transforme in incaierare fizica.  Sa spunem deci lucrurilor pe nume:  copiii au fost adusi - constient sau nu - ca scut uman impotriva eventualelor si altminteri legitimelor represalii ale fortelor de ordine. Ori, o asemenea manevra nu este civica. Este criminala.

Manifestatiile au fost si impotriva gratierii. Adica impotriva clementei , a iertarii, a tolerantei. Invocarea pericolului eliberarii unor persoane care au savarsit  acte de violenta a fost o alta ipocrizie. In realitate, pentru ca aproximativ 60 de detinuti politici (ca sa luam cifra avansata de unul din posturile de televiziune care s-au facut nu doar portavocea instigatorilor miscarii, ci si ai urii generalizate) sa nu fie cumva eliberati, s-a cerut ca muribunzii, persoanele cu boli cronice severe, oamenii in varsta,  tinerii la prima abatere care risca descalificarea profesionala,  amaratii care au dat mita un borcan de muraturi, au furat o paine sau au pus pila vreunui lenes la examen, sa ramana in puscarie in conditii mizere, echivalente, potrivit CEDO, cu tortura sau cu executarea unei pedepse la moarte.

De cand a devenit poporul roman un popor crud? De cand educatia civica include antrenarea indiferentei fata de lacrimile copiilor, sotilor sau mamelor celor aflati in inchisori?  Oricat de vinovati ar fi acestia, familiile lor sufera fara vina. Poate ca nici in aceste conditii gratierea nu este o solutie, dar la varsta copilariei lectia care trebuie predata prioritar este aceea a tolerantei, a bunatatii, a milei, oricat de detestabile par asemenea  virtuti. Sa inveti a iti iubi dusmanul ca pe tine insuti, este cu mult mai greu decat sa iti urasti aproapele.

Probabil ca multi dintre parintii preocupati de educatia civica a copiilor lor prin practicarea urii in piata publica, ii indeamna totodata , in calitate de crestini, sa isi spuna regulat rugaciunea inainte de culcare, asa cum si pe mine m-au invatat parintii mei. Intorsi acasa de pe strada unde s a strigat " jos....",  "demisia…", "la puscarie..", " DNA sa vina sa va ia .." si altele asemnea , abia intelese de prunci, acestia  s-au pus in genunchi si au rostit cuminti rugaciunea " Tatal nostru". Ce s-or fi gandit ei oare atunci cand vor fi ajuns la pasajul "si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri"?

Cruciada copiilor s-a incheiat rau. In loc sa fie dusi in Tara Sfanta pentru a elibera Ierusalimul, copii cruciati au fost vanduti ca scalvi.

"Mineriada copiilor" se termina la fel. Copiii nevinovati adusi de niste frustrati care se inchipuie atleti ai civismului sa invete ura sub cuvant ca ea este iubire si faradelegea sub cuvant ca ea inseamna suprematia legii, vor ramane sclavii unei confuzii ipocrite care ii va purta pe drumul ratarii, urmand pasii parintilor lor. Vorba Sfantului Parinte de la Roma: " decat niste crestini ipocriti, mai bine atei"!

P.S. "Si nu ne iarta noua greselile noastre, precum nici noi nu iertam gresitilor nostri!"