22 septembrie 2021

AFGANISTAN – Feudalism şi Obscurantism – în mâinile Talibanilor

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Acești călugări – soldați, Talibanii – s-au făcut cunoscuți prima oară în lumea islamică în vara anului 1994. Sunt sunniți inspirați de ideologia Deobandi (o facultate de ideologie religioasă din India, lângă Delhi) în rândurile lor intrând indivizi din etnii diferite: pashtuni, tadjici, uzbeci, baluchi și puternicul clan Hazaras. Talibanii se consideră a fi “cei mai puri şi duri”, dintre militanții islamici şi merg pe calea unui islam militar atroce şi mai puțin politic. Afganistanul (ca și Pakistanul și India) reprezintă un conglomerat de triburi şi clanuri de ideologii religioase diferite aflate mereu în conflicte violente. Trebuie precizat (pentru o înțelegere cât mai bună a situației din zona respectivă) următoarele: la 15 august 1947 Imperiul Britanic împarte India Britanică pe considerente demografice de ordin religios în Dominionul Pakistanului, Dominionul Bangladesh şi Dominionul India.  Multe regiuni trec/se afiliază la una sau alta dintre viitoarele state Pakistan și India, în afară de Jammu şi Kashmir (această situaţie va duce la lupte crâncene între India și Pakistan, chiar și în zilele noastre disputa continuă). Aşadar, o influență puternică asupra Afganistanului (fosta colonie şi posesiune britanică până în 1919) le au India dar mai ales Pakistanul care trece de la budhism la islamism. Mișcarea talibană este o creație de manipulare făcută de puternicele servicii de informații militare pakistaneze (I.S.I.) care erau în conflict cu Ministerul de Interne pakistanez în timpul celui de-al doilea mandat de prim ministru al doamnei Benazir Bhutto (1988-1990 și 1993-1996), din etnia Urdu, asasinată la Rawalpindi în 27 decembrie 2007. Ea este fiica lui Zulfikar Ali Bhutto (asasinat la 4 aprilie 1979 în închisoare); este important de menţionat că politica acelor vremuri dusă de familia Bhutto a avut mari influențe in zonă… ducând la conflicte şi asasinate pe bandă rulantă. SUA i-au folosit pe acești “nou născuți” ulterior în timpul ocupaţiei sovietice a Afganistanului ca pe niște “cruciați” anticomuniști. Să expunem date și fapte:

– Ianuarie 1979 – în Afganistan a luat naștere Alianța Islamică pentru Rezistență.

– Februarie 1979 – Este asasinat la Kabul ambasadorul SUA, iar acestea mobilizează restul lumii pentru sprijinirea Alianței Islamice şi aplică sancțiuni economice URSS-ului.

– 1981- SUA, Pakistan și Arabia Saudită coordonează o alianță secretă destinată înarmării mujahedinilor din Rezistența afgană.

– 1983 – Celor trei mari contributori se alătură și Egipt, Maroc, Iordania, Oman, Turcia în mod consistent în susţinerea militară a Afganistanului.

– Februarie 1989 – Președinții Reagan şi Gorbaciov decid împreună ca URSS să-și retragă armatele din Afganistan. Astfel se încheie campania americană de ajutorare a celor din Rezistența afgană. Acum apare în scenă Gullbudin Hekmatyar, șeful mișcării de rezistență afgană Hebz-I-Islami, care vine din exil (Peshawar, Pakistan).

– Februarie 1997, talibanii se află în valea Ghorbandi (lângă granița cu Pakistanul, unde se află şi fieful lui Ahmed Massoud, care încerca să apere capitala Kabul). Dar milițiile pashtune și cele tadjice abandonează Kabulul și astfel talibanii au drum liber spre capitală, ei înaintează ferm și impun pe unde trec legea chariei și pedepsele cele mai cumplite: lapidarea, flagelarea şi amputarea.  Impun burkha femeilor şi obligativitatea purtării bărbii de către bărbați (lungă de cel puțin o palmă).  Talibanii, acești “studenți” la teologie, se trag din mujahedinii rămași fără activitate după retragerea URSS (mulţi fiind afroafgani din alte țări musulmane pripășiți după război în Baluchistan), dezamăgiți de lipsa de entuziasm a Alianței Islamice pentru Rezistență, care aproape era în descompunere…  Primii talibani au fost în Kabul în septembrie 1996, toți făcând parte fără excepție din rețele criminale ideologizate religios.  Țara vede în talibani o nouă forță politică care să refacă Afganistanul după multe decenii de lupte și războaie care au dus populația în ruină şi dezastru. Se vede că poporul (foarte eterogen), a făcut o alegere sinucigașă.

Comandourile formate din talibani fac o pregătire militară între 3 luni şi 18 luni de zile, în centrele de lângă granița cu Pakistanul, cele mai cunoscute fiind Charyasab, Kundjak, Paktya… învățând tehnici de mănuire a armelor albe, pistoalelor, AK 47 (sovietice), puști mitralieră Scorpio (cehești), până la RPG-7 (lansatoare de fabricație americană). Antrenamentele şi instrucţia sunt foarte reale şi dure, ele ducând la câte 5-8 morţi pe zi… Instruirea morală este esențială şi se întemeiază pe lungi ședințe de autocritică iar la întoarcerea din misiuni reale formarea religioasă are de asemenea un loc foarte important: studiul din Coran.

Idealul talibanilor şi al fundamentaliștilor religioși islamiști este distrugerea SUA şi a Israelului   considerate vinovate de tot răul din lume… și alungarea oricărui necredincios de pe pământurile sfinte ale islamului. Aceste concepte definesc şi dovedesc primitivismul în care trăiesc şi absurdul în care cred acești “soldaţi” ai lui Allah. Problema nu ar fi ca ei să-și “regleze” treburile între ei… ci problema este că acest flagel a fost şi este exportat și altor țări şi popoare care nici măcar (unele dintre ele) nu au auzit de talibani şi Afganistan. Drama de acolo continuă şi vor urma zile cumplite din septembrie încolo (…). Istoria poate identifica mereu vinovații… pentru că sigur avem vinovați.  Dar, cum se spune la instanță: rămâne în pronunțare…

Post Scriptum: ONU a atras atenția regimului taliban de la Kabul să nu înăsprească situația şi viața femeilor din Afganistan. Acest obiectiv al ONU reprezintă o “linie roșie” peste care dacă se va trece, comunitatea internaţională va interveni.