22 septembrie 2021

AFGANISTAN- ÎN PRAGUL COLAPSULUI

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Generalul Sami Sadat, comandant în cadrul fostei armate guvernamentale a afirmat că armata afgană a fost lăsată baltă de partenerii americani: „Ultimele zile de luptă au fost suprarealiste. Ne-am angajat în lupte intense la sol împotriva talibanilor, în timp ce avioanele de vânătoare americane zburau deasupra noastră, fiind efectiv spectatori. Sentimentul nostru de abandon şi trădare a fost egalat doar de frustrarea pe care piloţii americani o simţeau şi ne-o transmiteau – fiind forţaţi să asiste la războiul la sol, aparent incapabili să ne ajute”.

Iată traducerea articolului:

În ultimele trei luni şi jumătate, am luptat zi şi noapte, fără oprire, în provincia Helmand din sudul Afganistanului, împotriva unei ofensive talibane sângeroase şi în crestere. Fiind atacaţi frecvent, i-am ţinut pe talibani înapoi şi le-am provocat pierderi grele. Apoi am fost chemat la Kabul pentru a comanda forţele speciale afgane. Dar talibanii intraseră deja în oraş; era prea târziu.

Sunt epuizat. Sunt frustrat. Şi sunt furios.

Preşedintele Biden a declarat săptămâna trecută că „trupele americane nu pot şi nu ar trebui să lupte într-un război şi să moară într-un război în care forţele afgane nu sunt dispuse să lupte pentru ele însele”.

Este adevărat că armata afgană şi-a pierdut dorinţa de a lupta. Dar acest lucru se datorează sentimentului tot mai mare de abandon din partea partenerilor noştri americani, precum şi lipsei de respect şi de loialitate ale domnului domnului Biden din ultimele luni. Armata afgană nu este lipsită de vină. A avut problemele sale – clientelism, birocraţie – dar, în cele din urmă, am încetat să luptăm pentru că partenerii noştri o făcuseră deja.

Mă doare să văd că dl Biden şi oficialii occidentali dau vina pe armata afgană pentru colaps, fără a menţiona motivele care au stat la baza acestui lucru. Diviziunile politice de la Kabul şi Washington au sugrumat armata şi au limitat capacitatea noastră de a ne face treaba. Pierderea sprijinului logistic de luptă pe care Statele Unite îl furnizau de ani de zile ne-a paralizat, la fel ca şi lipsa unei orientări clare din partea conducerii americane şi afgane.

Sunt un general cu trei stele în armata afgană. Timp de 11 luni, în calitate de comandant al Corpului 215 Maiwand, am condus 15.000 de oameni în operaţiuni de lupta împotriva talibanilor în sud-vestul Afganistanului. Am pierdut sute de ofiţeri şi soldaţi. De aceea, oricât de epuizat şi frustrat aş fi, am vrut să ofer o perspectivă practică şi să apăr onoarea armatei afgane. Nu mă aflu aici pentru a absolvi armata afgană de greşeli. Dar realitatea este că mulţi dintre noi au luptat cu curaj şi onoare, pentru ca apoi să fim dezamăgiţi de conducerea americană şi afgană.

În urmă cu două săptămâni, în timp ce luptam pentru a ţine oraşul Lashkar Gah din sudul ţării departe de mâinile talibanilor, preşedintele Ashraf Ghani m-a numit comandant al forţelor speciale afgane, cei mai de elită luptători ai ţării. Mi-am părăsit cu reticenţă trupele şi am sosit la Kabul pe 15 august, gata de lupta – fără să ştiu cât de gravă era deja situaţia. Apoi, domnul Ghani mi-a încredinţat sarcina suplimentară de a asigura securitatea Kabulului. Dar nu am avut nici măcar o şansă: talibanii se apropiau, iar domnul Ghani a fugit din ţară.

Exista un sentiment enorm de trădare aici. Fuga pripita a domnului Ghani a pus capăt eforturilor de a negocia un acord interimar pentru o perioadă de tranziţie cu talibanii, care ne-ar fi permis să menţinem orasul şi să ajutam la gestionarea evacuărilor. În schimb, a urmat haosul – ceea ce a dus la scenele disperate la care am asistat la aeroportul din Kabul.

Ca răspuns la aceste scene, dl Biden a declarat la 16 august că forţele afgane s-au prăbuşit, „uneori fără să încerce să lupte”. Dar noi am luptat, cu curaj, până la sfârşit. Am pierdut 66.000 de soldaţi în ultimii 20 de ani; aceasta reprezintă o cincime din forţa noastră de luptă estimată.

Deci, de ce s-a prăbuşit armata afgană? Răspunsul este triplu.

În primul rând, acordul de pace încheiat de fostul preşedinte Donald Trump în februarie 2020 cu talibanii la Doha ne-a condamnat. A fixat data la care expira interesul american în regiune. În al doilea rând, am pierdut sprijinul logistic şi de întreţinere al contractorilor, care este esenţial pentru operaţiunile noastre de luptă. În al treilea rând, corupţia endemică din guvernul domnului Ghani, care a ajuns până la conducerea militară de rang înalt şi care a paralizat mult timp forţele noastre pe teren, ne-a împiedicat iremediabil.

Acordul dintre Trump şi talibani a modelat circumstanţele pentru situaţia actuală prin reducerea esenţială a operaţiunilor de luptă ofensivă pentru trupele americane şi aliate. Regulile de angajare a sprijinului aerian al SUA pentru forţele de securitate afgane s-au schimbat efectiv peste noapte, iar talibanii au fost încurajaţi. Aceştia au simţit victoria. Înainte de această întelegere, talibanii nu câştigaseră nicio bătălie semnificativă împotriva armatei afgane. După acord? Pierdeam zeci de soldaţi pe zi.

Cu toate acestea, am continuat să luptăm. Dar apoi domnul Biden a confirmat în aprilie că va respecta planul domnului Trump şi a stabilit termenii retragerii SUA. Atunci a fost momentul în care totul a început să o ia la vale.

Forţele afgane au fost antrenate de americani folosind modelul militar american bazat pe unităţi speciale de recunoaştere foarte tehnice, elicoptere şi lovituri aeriene. Ne-am pierdut superioritatea în faţa talibanilor atunci când sprijinul nostru aerian s-a epuizat şi muniţia s-a terminat.

Antreprenorii ne-au întreţinut bombardierele şi avioanele de atac şi de transport pe toată durata războiului. Până în iulie, majoritatea celor 17.000 de contractori de sprijin au plecat. O problemă tehnică însemnă acum că o aeronava – un elicopter Black Hawk, un avion de transport C-130, o dronă de supraveghere – urma să fie oprită la sol.

Antreprenorii au luat cu ei şi software şi sisteme de armament brevetate. Au îndepărtat fizic sistemul nostru de apărare antirachetă pentru elicoptere. De asemenea, a dispărut accesul la software-ul pe care ne bazam pentru a ne urmări vehiculele, armele şi personalul. Informaţiile în timp real despre ţinte au dispărut şi ele.

Talibanii au luptat cu lunetişti şi dispozitive explozive improvizate, în timp ce noi am pierdut capacitatea armelor aeriene şi a celor ghidate cu laser. Şi, din moment ce nu puteam realimenta bazele fără sprijinul elicopterelor, soldaţii au fost adesea lipsiţi de instrumentele necesare pentru a lupta. Talibanii au invadat multe baze; în alte locuri, unităţi întregi s-au predat.

Retragerea completă şi accelerată a domnului Biden nu a făcut decât să exacerbeze situaţia. A ignorat condiţiile de pe teren. Talibanii aveau o dată de încheiere fermă din partea americanilor şi nu se temeau de represalii militare pentru nimic din ceea ce făceau între timp, simţind lipsa de voinţă a SUA.

Şi astfel, talibanii au continuat să accelereze. Soldaţii mei şi cu mine am avut parte până la şapte atentate talibane cu maşina-capcană zilnic pe parcursul lunii iulie şi în prima săptămână din august în provincia Helmand. Cu toate acestea, am rămas pe poziţii.

Totuşi, nu pot ignora cel de-al treilea factor. Pentru că americanii nu puteau face prea multe când venea vorba de corupţia bine documentată care ne putrezea guvernul şi armata. Aceasta este cu adevărat tragedia noastra naţională. Atât de mulţi dintre liderii nostri – inclusiv în armată – au fost instalaţi pentru legăturile lor personale, nu pentru pregătirea lor. Aceste numiri au avut un impact devastator asupra armatei naţionale, deoarece liderii nu aveau experienţa militară necesară pentru a fi eficienţi sau pentru a inspira încrederea oamenilor cărora li se cerea să îşi rişte viaţa. Întreruperile raţiilor de hrană şi ale aprovizionării cu combustibil – ca urmare a jafurilor şi a alocărilor de contracte corupte – au distrus moralul trupelor mele.

Ultimele zile de luptă au fost suprarealiste. Ne-am angajat în lupte intense la sol împotriva talibanilor, în timp ce avioanele de vânătoare americane zburau deasupra noastră, fiind efectiv spectatori. Sentimentul nostru de abandon şi trădare a fost egalat doar de frustrarea pe care piloţii americani o simţeau şi ne-o transmiteau – fiind forţaţi să asiste la războiul la sol, aparent incapabili să ne ajute. Copleşiţi de focul talibanilor, soldaţii mei auzeau avioanele şi întrebau de ce nu ofereau sprijin aerian. Moralul a fost spulberat. În tot Afganistanul, soldaţii au încetat să mai lupte. Am ţinut Lashkar Gah în bătălii crâncene, dar, pe măsură ce restul ţării a căzut, nu am avut sprijinul necesar pentru a continua lupta şi ne-am retras la bază. Corpul meu, care a continuat chiar şi după ce am fost chemat la Kabul, a fost unul dintre ultimii care a renunţat la arme – doar după ce a cazut capitala.

Am fost trădaţi de politică şi de preşedinţi.

Acesta nu a fost doar un război afgan; a fost un război internaţional, cu multe armate implicate. Ar fi fost imposibil ca o singură armată, a noastră, să se ocupe de această misiune şi să lupte. Aceasta a fost o înfrangere militară, dar eşecul politicienilor este principala cauză.

 

P.S. În următorii ani (…) regimul taliban va fi curtat de politicienii americani pentru a mai demola ceva… niște clădiri … sau mai grav, Vechea Ordine epuizată şi în colaps ?!?..?

În urmă cu câteva zeci de ore, la aeroportul din Kabul a avut loc un atentat criminal executat de organizaţia teroristă ISIS. 100 de morţi, 177 de răniţi, 13 militari americani ucişi. Am atras atenţia că AL QAIDA şi ISIS se vor activa…..Ce au “păzit” CIA şi Casa Albă?!?… Generalii au avut dreptate… politicienii au minţit şi trădat.

Despre atentatele executate şi viitoare nu putem exprima decât sentimente de durere…  dar, putem preveni cumva viitoare drame ?!… DA !! Numai că trebuie lăsaţi specialiştii să-şi facă meseria….

Întrebare: avem de/a face cu un “meci” America versus Europa ?!

VLAD ROMICĂ ADRIAN

28.08.2021