22 septembrie 2021

       Aisbergul crizei și titanicul democrației

Distribuie pe rețelele tale sociale:

de Octavian Știreanu

În circul politic al actualei puteri toți au dreptate: și Cîțu să scape de avocatul mediocru de la Jusiție, șmanglitor de case, și USR-PLUS de pușcăriașul bețivan cu discursuri paranoide ajuns prim-ministru. Sunt motive plauzibile din perspectiva unor oameni de bun simț.

Dar înfruntarea are cauze mult mai profunde. De fapt, s-au ciocnit două plăci tectonice ale mafiei care șubrezește țara pe dinăuntru: mafia bancară și mafia Bigpharma. Prima vrea  să ruleze 10 miliarde euro pentru  firmele clientelei politice, care deja stau cu botul mufat la primării cu contractele semnate. Cealaltă vrea tot 10 miliarde de euro, dar pentru o agenție de construire a spitalelor, în fruntea căreia ar urma să fie numit Vlad Voiculescu, nepotul lui Nic Voiculescu, tartorul rețelei pharma autohtone, ginerele celebrului Triță Făniță.

Prima gașcă, avându-i la pupitru pe Cîțu și umbra sa Isar,  dă de pământ cu finanațele țării. Îndatorarea țării și cursul valutar sunt lovituri mortale date economiei și la buzunarele oamenilor. Fac parte din arsenalul de manual al asasinilor economici (v.John Perkins, „Noile confesiuni ale unui asasin economic”, Ed.Litera, 2016)[1]. Cîțu asta a făcut, fără să prezinte vreodată justificarea împrumuturilor pe care, dintr-un condei, le-a pus în cârca generațiilor viitore. Ca prim-ministru,  se comportă precum un asasin economic. Numai de la 1 ianuarie, de când  a intrat pe deplin în pâine, el a îndatorat țara cu 100.000 euro pe oră. Datoria publică a României a ajuns astfel la 60 miliarde euro, un nivel fără precedent în istorie.

A doua gașcă este ramura Pharma a corporatocrației care comandă în România. Vârf de lance este ominprezentul Vlad Voiculescu, nepotul unchiului „Nic”. Acesta e cunoscut drept cel mai mare „lobbist” al marilor companii din domeniul pharma,  multinaționalele desemnându-l invariabil  sa negocieze cu Ministerul Sănătății contractele de sute de milioane de euro cu statul roman. La formarea actualului guvern, Big Pharma a cerut și a primit numirea lui Voiculescu la ministerul Sănătății,  cu intenția de a butona investițiile în spitale. Voiculescu  a și cerut oficial, într-o ședință a  coaliției,  un fond special pentru așa ceva, care să fie la dispoziția lui, dar liberalii l-au tamponat și-a trebuit să plece. Pe ușă – pentru ca acum să intre pe fereastră: un proiect de  OUG care ar urma să înființeze „agenția spitalelor”, deja a fost elaborat în engleză pe la Viena „studiilor” lui Voiculescu, astfel încât nu-i mai trebuia decât semnătura lui Cîțu. Ar fi agenția care ar urma să gestioneze 10 miliarde de euro pentru „construcția de spitale”

În acest scandal, bătălia pentru bani este temelie, restul e fudulie. Nesemnarea avizului pentru PNDL 3 (program inaugurat de guvernul Boc și Elena Udrea) ori intenția lui Stelian Ion de a-l numi pe fratele penibilei foste ministre Raluca Pruna, procurorul Mihai Prună, în conducerea unei secții la DNA ori că puterea de cumpărare a oamenilor se evaporă – toate acestea sunt mizilicuri, nici nu prea contează în această ecuație.

Răspunderea pentru această agitație politică penibilă, care face de rușine țara și jignește oamenii cu bun simț ai acestui popor, o poartă Klaus Iohannis. Spectacolul mizerabil de la conducerea țării este rezultatul mediocrității intelectuale și politice ale acestui personaj. El a încurajat huliganismul politic al haștagiștilor USR-PLUS pe care i-a adus din stradă la putere, batjocorind rezultatul alegerilor. El este cel care a adâncit dihonia în societate și a dezvoltat sistemul securist creat de Băsescu-Petrov timp de un deceniu. El este cel care, secondat de trompeta delirantă a lui Rareș Bogdan, a readus în spațiul public românesc tezele propagandei naziste, de care militanții antixenofobiei și antisemitismului se fac că n-au auzit. Și tot e cel care în decembrie l-a pus pe Cîțu de bun ca prim ministru, după ce, în februarie, îl numise de prost candidat de premier, știind că este considerat atât de prost încât urma să nu fie votat de nimeni în parlament și astfel se trecea la alegerile anticipate pe care dorea atât de mult.

Să ne înțelegem. Specimene precum Cîțu, Rareș Bogdan, Barna, Cioloș, Ghinea, Stelian Ion, frații Muraru  & Co pot exista pe lume. Ferma animalelor este populată cu tot felul de forme de viață. Natura le dă dreptul la existență.

Problemele apar când astfel de exemplare ajung să conducă o țară. Aici trebuie umblat – la mecansimele prin care serviciile secrete și tot felul de năimiți își bat joc de popor, punându-i pe cap astfel de conducători. Nu cred că poporul român este atât de naiv și de prost încât să-și fi ales cu bună știință astfel de lideri. Ceva se întâmplă între ștampila din cabina de vot și rezultatul anunțat lunea dimineață. Situația de la alegerile de primar în Sectorul 1 reprezintă vârful aisbergului. În străfunduri este ghețarul serviciilor secrete care răstoarnă pe șest titanicul democrației în toate alegerile importante. Procurorul  Iașinovschi care se face că se ocupă de dosar ne duce după fentă cu abureala unei anchete în care n-a făcut absolut niciun pas procedural. PSD-ul butonat de SRI nu știe cum să se fofileze și să nu facă nimic în speță, deși este  victima directă a furtului cu sacul. După cum nici prin gând nu-i trece acestui partid să inițieze o lege prin care gestionarea votării să iasă de sub control militar și să treacă în sarcina unui agenții subordonate parlamentului.

Situația din țară este mai gravă și mai profundă decât vrea să arate criza politică. Este de fapt uvertura la o tragedie care ar putea să urmeze și pe care Adrian Severin o sintetizează remarcabil în articolul de ieri din Cotidianul: „Se distruge tot ce a mai rămas din sistemul constituțional pluripartit, pentru ca, devenit un simplu bun, cvasi-statul România (un stat eșuat) să fie pus sub ^administrarea directă^ a unui regim de mână forte acționând din mandat internațional”.

Apelurile disperate ale Palatului Victoria la forțele  externe prefațează o astfel de situație. Declarația lui Cîțu este ca un semnal de trompetă: „Avem o alianţă toxică care se prefigurează, o alianţă cu un partid extremist, un partid care vrea răul românilor, care nu respectă proprietatea privată, un partid care nu respectă libertatea individuală. Voi informa liderii europeni despre acest lucru şi vom vedea ce cred aceştia. Bineînţeles, şi pe partenerii noştri strategici, Statele Unite”.

În peisaj a intrat și Alexandru Muraru, „nul istoric, nul politician, un cetățean român sterp patriotic și intelectual, consilier de influențe și diversiuni la Palatul Victoria”, cum îl caracterizează Cornel Nistorescu pe fratele ambasadorului trimis recent de Iohannis la Washington. Muraru a anunță ritos că a reclamat și el la „omologii săi”  din Comisia Europeană și guvernele SUA, Israel, Germania și ai altor state UE, despre planul USR-PLUS  „de a crea o nouă majoritate parlamentară cu un partid extremist, antisemit prin care să răstoarne executivul pro-european”. În acest fel, mai spune acest personaj toxic, „se creează premisele aducerii la putere a unui partid neofascist, xenofob, antisemit, care a ultragiat în permanență memoria victimelor Holocaustului, a încercat reabilitarea criminalilor de război și a promovat ura împotriva minorităților etnice și sexual”.

Strigătele de ajutor ale celor din colonie la stăpânii din metropolă arată caracterul penibil al unor lideri detestabili. Iar istoria ne arată ce consecințe poate avea invocarea ajutorului de la străini. Le sugerează Adrian Severin în același comentariu:

„Nu contează cine a amorsat criza (care, de fapt, nu este politică, ci națională – o criză de destin istoric), Cîțu, Barna sau Cioloș; nu contează cum vor vota AUR sau PSD; nu contează ce spun Ciolacu sau Orban, pe ce picior dansează Dâncu și Rareș Bogdan ori la ce oră revine din adormire Iohannis. Cel din urmă are misiunea ca, după ce a lucrat cu succes la suspendarea Constituției, să creeze condițiile pentru ca românii să salute, de nevoie dacă nu de gust, schimbarea regimului politic și trecerea de la democrația autohtonă coruptă și impredictibilă, la autoritarism și subordonare externă integrală. Asta se execută acum”, sintetizează Adrian Severin în comentariul „Inscripție pe un pat de spital” publicat ieri în Cotidianul.

Îi dorim dlui prof.dr. Adrian Severin multă sănătate, așteptându-l să-și reia cu același aplomb și cât mai degrabă activitatea didactică și publicistică.

 

 

[1]     „Istoria arată că de fapt, ţările nu-şi pot plăti datoriile ci încearcă să plătească dobânda, şi scot bani din sistemul de educaţie, din sănătate, din multe servicii sociale, iar populaţia suferă încercând să plătească creditul. In cele din urmă nu pot să plătească datoria. După care FMI se întoarce şi spune: dacă nu poţi să-ţi plăteşti datoria, trebuie să o refinanţăm şi să îţi privatizezi sistemul de electricitate, cele de apă şi canalizare, sau altele. Cred că România a avut experienţe cu privatizarea. Apoi, FMI poate să spună: trebuie să vă schimbaţi radical sistemul juridic, cel politic. Guvernul SUA poate interveni şi să spună: trebuie să trimiteţi trupe în Afganistan, să sprijiniţi trupele noastre de acolo. Sunt tot felul de lucruri care se pot întâmpla dacă datoriile nu sunt plătite. De aceea spun că este foarte important ca cetăţenii să fie foarte atenţi ca guvernul să nu contracteze datorii pe care nu poate să le plătească”.