Publicat: 20 August, 2015 - 11:12

Prin 1997 geologii William Ryan si Walter Pitman de la Universitatea Columbia, din New York, au publicat in faimoasa National Geographic dovezi materiale, ca pamanturile ce inchideau stramtoarea Bosfor de astazi s-au naruit acum aproape 6 milenii, si ca un munte de ape urias cat 200 de Niagare, dinspre Mediterana, s-a pravalit peste Marea Neagra si tinuturile din jur. Timp de aproape un an nivelul ei a crescut necontenit, toti oamenii si toate animalele au pierit, amintirile celor 8 supravietuitori s-a transmis peste generatii si au devenit povestea Potopului, a lui Noe, a fiilor sai Sem, Ham si Iapeth, intemeietorii viitoarelor semintii din Asia, Africa si Europa, a celor 4 sotii ale lor si a faimoasei Arce poposita pe muntele Ararat, din Caucaz. Povestea a fost consemnata in documente scrise, In Biblia crestina, Tora evreiasca si Coranul musulman.

Dupa 5.600 de ani de la prima extinctie a omenirii, intamplata deci in Marea Neagra, recent o sursa anonima a Armatei ruse a facut un anunt care duce lumea mai aproape de a doua extinctie a omenirii, cea nucleara, iar o coincidenta stranie face ca dezastrul, daca nu va fi grabnic oprit, sa porneasca  tot din Marea Neagra. Sursa a afirmat  ca un distrugator al SUA, navigand ”provocator si agresiv” in marginea imediata a apelor teritoriale ale Rusiei, a fost survolat la cativa metri de un avion de lupta Su-24 rusesc, pregatit sa atace –  ”avionul de atac a demonstrat echipajului american ca este gata sa previna o violare a frontierei ruse si sa apere interesele tarii”, a anuntat agentia nationala Novosti, citand sursa mentionata. Simplu si la obiect, am fost foarte aproape de un conflict militar deschis ruso-american, a fost vorba de prima intalnire intre un avion de lupta rusesc incarcat cu toata munitia de razboi si o nava de lupta americana.  Exact atunci cand tensiunea China-SUA-Japonia atinge cote insuportabile in Marea Chinei de Sud, se pare ca, la marginea Europei, tatonarile militare ruso-americane trec de la cuvinte si lupte prin intermediari, la intalniri de gradul 3. Incidentul este un punct maxim intr-o agitatie belicoasa din zona – in ultimele luni SUA si NATO  ”au rotit” in Marea Neagra cateva nave de razboi; ca raspuns la escaladarea fortelor militare ale NATO in estul Europei  Rusia a anuntat zilele trecute o noua doctrina navala si intarirea fortelor sale strategice in Marea Neagra, Mediterana si Atlantic; Porosenko al Ucrainei ii infricoseaza pe europeni, intr-un ziar austriac, ca Moscova ar fi gata sa-i atace pe toti riveranii de la aceasta mare etc.

Cum s-a ajuns la aceste provocari si acte agresive aproape fara precedent intre cele doua superputeri nucleare aici, in Marea Neagra, la doi pasi de Romania? Din pacate, tocmai fosta Romanie basista a jucat un rol-cheie in aceasta evolutie  nefasta, Traian Basescu a fost cel care a deschis, demult, o adevarata  Cutie a Pandorei, nenorocirile scapate de acolo incep sa se intrevada abia acum. Astfel, deruland invers filmul geo-strategiilor de la Marea Neagra, vedem ca, in urma cu mai bine de un deceniu, la 9 martie 2005, fostul emisar neoconservator in Europa de Est al administratiei Bush jr., Bruce Jackson, a dat citire in Senatul SUA la o declaratie politica, ”Viitorul democratiei in regiunea Marii Negre” – un text de o agresivitate extrema fata de  Rusia si a Turcia (Rusia, ”putere straina in arealul Marii Negre”, ”Neoimperialismul rusesc”,  Turcia este plecata pe o cale gresita de “antiamericanism strident, antieuropenism si xenofobie”, “sa infruntam Turcia”,  “NATO trebuie sa actioneze pe toate litoralele Marii Negre” etc.). Si, surpriza din cale afara, mai vedem ca, in alocutiunea sa, Bruce Jackson a anuntat prezenta ”cu totul intimplatoare” la Washington a fostului presedinte Traian Basescu (?!), ”unul dintre cei mai elocventi sustinatori ai unei strategii ample privind regiunea Marii Negre”. In continuare, a doua zi, la 10 martie si tot la Washington, evident ”cu totul intamplator”, Basescu a prezentat si el o initiativa politico-diplomatica    pasa-mi-te personala, cu titlul ”Marea Neagra – promovarea libertatii, a democratiei si a stabilitatii regionale” – in realitate a fost exact textul rostit de emisarul neoconservator cu o zi inainte – ce coincidenta”! – dar fara atacuri dure contra Rusiei, Turciei si Europei. Despre episodul Jackson-Basescu din martie 2005 , de la Washington, ar mai fi de adaugat doar, ca ambii au cerut anularea Conventiei de la Montreux, in vigoare de 78 de ani, privind accesul restrictiv in Marea Neagra al navelor de razboi ale statelor neriverane, inclusiv ale SUA. Au vorbit despre document cu acceasi agresivitate Jackson, la 9 martie, ”… este necesar  sa  punem  capat  arhaicei   Conventii  de   la Montreux, care este adeseori invocata  ca  o  justificare pentru a interzice misiunilor de supraveghere ale NATO sa treaca prin Bosfor”, si cu aceeasi perfidie Basescu, la 10 martie, despre ”internationalizarea Marii Negre”, adica ”de a face ca Marea Neagra sa devina o a doua Mare Mediterana”.  Dand filmul si mai inapoi, vedem ca, semnat la 26 iulie 1936 in Elvetia, de catre 11 tari, in esenta tratatul international de la Montreux acorda Turciei drepturi depline asupra stramtorilor Bosfor si Dardanele, Ankara le poate militariza, inchide pentru nave militare straine in vreme de razboi, sau chiar  de pace, daca se contureaza o stare iminenta de agresiune; limiteaza sever tonajul vaselor de razboi straine la 15.000 tone – imposibil, deci, ca vreun portavion al SUA sau altei tari NATO si escortele lor (Task Force) sa ajunga in Marea Neagra – de asemenea sederea la Nord de Bosfor a neriveranilor este limitata la maximum 21 de zile; calibrul tunurilor straine trecute prin stramtori nu poate depasi 203 mm; Rusia si Turcia pot misca portavioane  si chiar submarine catre si din Mediterana etc. Cu alte  cuvinte, pe cand cele doua puteri riverane sunt scutite de restrictiile impuse  celorlalti, vasele de razboi ale SUA si NATO nu au acces in Marea Neagra, ”diplomatia” portavioanelor nu functioneaza acolo, frustrarea din glasurile unor politicieni sau sefi militari de la Washington sau Bruxelles, atunci cand vine vorba de Marea Neagra, este de inteles.

Oricum, se constata cu ingrijorare, in momentele de fata, ca in apele din estul Romaniei,  inclestarea titanica a superputerilor se incinge tot mai tare. Bruce Jackson si Traian Basescu nu mai sunt, dar politicile lor au ramas. Acum mai bine de 10 ani cei doi, un neoconservator aprig si un  quisling, adica un tradator al tarii sale, au apucat sa arunce in Marea Neagra semintele si mai negre ale discordiei. Le vedem si astazi pretutindeni, purtate colo si colo, de valuri.

Format: