Publicat: 13 Decembrie, 2015 - 13:42
Share

Când este bun şi când nu este bun un sondaj de opinie? Când funcţionează şi când nu funcţionează bine un partid politic? Când este bun şi când nu este bun un decalog, cum este cel prin care, acum, liberalii îşi filtrează liderii? La aceste întrebări şi multe altele este obligatoriu să răspundem înainte de a concluziona dacă mandatul Alinei Gorghiu, de co-preşedinte PNL, este sau nu este un mandate bun.
Un sondaj de opinie este bun dacă nu este cu dedicaţie. Evident, în prealabil, este necesar să avem garanţia că este făcut în mod profesionist. Dar şi un sondaj profesionist făcut, poate fi cu dedicaţie. Cu atât mai mult atunci când este iniţiat un sondaj intern al unui partid politic. Până la urmă, el constituie un filtru. O sită prin care nu pot trece decât anumite persoane. Dacă sita este corect gândită, dacă sondajul este corect făcut, atunci la vârful partidului ajunge cine trebuie. Dacă însă, aşa cum se întâmplă atât de des, avem de-a face cu un sondaj cu dedicaţie, la capătul tunelului apare, nu vreo lumină, nu cine trebuie să apară, ci cine vor unii să apară. Cum a apărut, de pildă, în urma unor sondaje interne, Cristian Buşoi, pe post de candidat PNL la Primăria Generală a Capitalei. Un produs al ştiu eu cui – şi mai ştiu şi alţii, dovadă că produsul nu este prea bine acoperit – care cred că este aruncat în această luptă, nu pentru a câştiga. Ci pentru a pierde. În cazul lui şi al PNL, sondajul s-a dovedit a fi unul rău.
Decalogul, ce este în definitiv? Un şoc electric aplicat membrilor PNL. El este ceva mai mult decât un sondaj de opinie. Cu decalogul, PNL intră într-o nouă etapă. Nu mă surprinde neplăcut faptul că liberalii au fost incapabili să-şi elaboreze, ei înşişi, un decalog şi au recurs la un consultant extern despre care se spune în piaţă că s-ar numi Alina Murgiu. Problema este dacă decalogul este bun sau este rău. Orice decalog este bun în măsură în care se aplică nediscriminatoriu. Este rău, dacă se aplică cu dedicaţie. Co-preşedinta PNL Alina Gorghiu afirmă că nu va exista nicio discriminare. Că se va aplica cu o toleranţă zero. Foarte bine! Dacă va fi aşa, atunci decalogul se va dovedi bun. Dacă nu, va rămâne în istoria acestui partid drept unul dintre şocurile electrice la care liberalii au fost supuşi de-a lungul istoriei lor. Fără alt folos decât promovarea ştiu eu cui.
Un partid este bun dacă este condus în mod eficient. Şi dacă este capabil să îşi stabilească şi să-şi îndeplinească obiective suficient de ambiţioase şi de interes naţional. Dar pentru ca aşa ceva să se întâmple, sunt obligatorii câteva condiţii. Prima, ne întoarce la tema sondajelor de opinie. Cu sau fără cercetări de piaţă, un partid trebuie să simtă corect pulsul societăţii. Ce aşteaptă oamenii. Ce li s-ar putea oferi din ceea ce aşteaptă. Şi să acţionează în consecinţă. Dacă sondajele sunt corecte, şi nu cu dedicaţie, sau dacă chiar în absenţa lor liberalii sunt suficient de conectaţi la realitate pentru a-şi defini corect obiectivele, atunci partidul se îndreaptă într-o direcţie bună. Dar dacă sondajul este cu dedicaţie, atunci lucrurile se schimbă. Totul o ia, mai devreme sau mai târziu, razna. Un partid este bun dacă este condus coerent. Ca să fie condus coerent, el nu trebuie, sub nicio formă, să se afle sub dublă comandă, cum s-a întâmplat cu PNL până acum. Şi chiar dacă s-ar afla sub o comandă unică, cum se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu, comanda ar trebui să fie a celui care stă cu mâinile pe volan. Partidul, dacă vrea să supravieţuiască, nu poate funcţiona sub telecomanda.
Primesc din ce în ce mai multe informaţii conform cărora procesul de fuziune, în fine, este accelerat. Şi nu se va opri până când va exista comandă unică şi la cea mai înaltă verticală. Mai aud că, în sfârşit, Vasile Blaga a înţeles că trebuie să facă un pas înapoi. Şi să o lase pe Alina Gorghiu să îi conducă pe liberali. În mai parvine şi informaţia că artizanii din umbră ai politicii liberale au renunţat, pentru moment, la proiectul de a-l aduce pe Cioloş la conducerea PNL. Bietul Cioloş rămâne de văzut dacă poate duce în cârcă ceea ce deja a primit. Respectiv, Guvernul României. În aceste condiţii, Alina Gorghiu are toate şansele să se relanseze ca om politic.
Dacă Alina Gorghiu nu este o stea căzătoare, dacă ea are capacitatea, în momentul în care preia comanda unică a liberalilor, să fie un bun preşedinte, vom vedea! Dar ca să vedem, va trebui să observăm dacă cercetările interne viitoare vor fi sau nu cu dedicaţie, dacă partidul va fi capabil să se descurce fără fel de fel de consultanţi externi, care sunt buni doar să manipuleze organizaţia, dacă faimosul decalog va fi corect aplicat, adică la sânge, fără sentimentalism ieftine şi doar cu creierul, şi dacă volanul va sta, efectiv, în mâinile Alinei Gorghiu, şi nu doar în mod formal.
Cel mai mare pericol care ameninţă, în acest moment, Partidul Naţional Liberal şi care îl ameninţă în egală măsură şi pe preşedinte este ca PNL să devină partid prezidenţial. La fel cum preşedintele Klaus Iohannis, legându-şi prea mult cariera politică de promovarea lui Cioloş ca prim-ministru, îşi asumă un uriaş risc în cazul în care acesta eşuează, există un risc la fel de mare dacă PNL devine, în mod vădit, partid prezidenţial şi vine la putere şi face prostii. În aceste condiţii, preşedinţia va înceta să mai apară drept un pilon de stabilitate al societăţii româneşti, îşi va pierde credibilitatea, iar Klaus Iohannis va rata cel de-al doilea mandat. PNL, ca partid prezidenţial, la rândul său, are numai de pierdut chiar şi dacă Klaus Iohannis performează în cea mai înaltă funcţie în stat. Ca să nu mai vorbesc cât ar avea de suferit PNL dacă preşedintele va comite greşeli mari. În schimb, dacă PNL, pe mâna Alinei Gorghiu, va rămâne independent şi va rezista forţei de atracţie al Palatului Cotroceni, şansa liberalilor de a face mare istorie în România va creşte exponenţial.
Aşa că, Alina Gorghiu urmează să dea cel mai greu examen al carierei ei de politician. Un examen pe pielea PNL. Îi urez succes!