Publicat: 13 Noiembrie, 2020 - 11:55
Share

Mulți români din SUA, ca și data trecută, au votat pentru Donald Trump și agenda lui anti-imigranți (imigranți mai noi ca românii), anti-globalizare, anti-lupta cu schimbarea de climat. Ca și mulți americani, au avut rațiunile lor. E greu pentru un observator obiectiv să înțeleagă cum poate cineva sprijini un președinte care e milionar pentru că nu plătește impozite, își numește toată familia prin funcții și apoi deschide acțiuni legale contra instituțiilor de stat care vor să aplice legea conflictului de interese, invită lumea să își mute evenimentele (inclusiv un summit G7) de la marile hoteluri la stațiunea lui, spunînd că nu le ia decît prețul de piață. Chiar și la înfrîngere nu se poate abține să nu spună că alegerile se vor decide la Curtea Supremă unde a numit el mai mulți judecători. Nu mai pomenesc că degeaba a fost Trump mai dur ca Obama cu iranienii, dacă gesturile aprobate de el au fost de stupiditatea asasinării generalului Soleimani acum aproape un an, unde pierderile au întrecut cu mult cîștigul. Nu am nici o îndoială că Donald Trump se va apăra ani de zile în justiție de abuz în serviciu și profit din conflict de interese și că va pierde mai mult de un proces.

Votanții lui Trump știu toate astea, dar nu le pasă. Nu le pasă, pentru că sunt izolaționiști, speriați de schimbările globale, fără să vadă vreo soluție pentru asimetria concurenței cu chinezii (nici nu prea este), putînd spune că nici democrații nu au rezolvat chestiunile care i se impută lui Trump cînd au fost la putere (Obama a fost opt ani, timp în care poliția nu a devenit mai puțin brutală și rasistă), sunt îngroziți de alianța dintre o stîngă radicală cu Black Lives Matter și, pe bună dreptate, oripilați de efortul revizionist de a rescrie istoria SUA nu ca pe aceea a primei democrații moderne, ci ca pe a ultimului stat sclavagist. Trump nu era soluția la acestea, ci parte din problemă, dar avea o mare calitate pe care a avut-o și Băsescu, aparența spontaneității, a lipsei de ipocrizie, de fapt o charismă bazată pe lipsa de rușine în a fi egoist, sexist și naționalist. Suporterii lui știau că era corupt, dar își ziceau că măcar e pe față, nu ipocrit ca Biden, care nu avea cum să nu știe că fiul său e invitat partener în afaceri dubioase cu corupții altor țăridoar pentru că e fiul tatălui său și la o adică asta îi deschide uși. Despre Hillary Clinton ce să mai vorbim, era simbolul ipocriziei și corupției establismentului, contra altcuiva Trump probabil nici nu cîștiga.

Nu judec pe nimeni pentru cum votează. Și e cert că media americană liberală e la fel de partizană ca dreapta lor, eu nu mai citesc demult nici un cotidian american și mă feresc de orice televlziune, noroc cu agențiile de știri și periodicele care au rămas la cea mai înaltă calitate indiferent de orientare (Harper’s, Forbes, Atlantic). Deși cei incorecți politic domină o bună parte din mediile sociale, a vota cu Trump a rămas cumva opțiunea incorectă, și de asta din nou sondajele au subestimat sprijinul popular al lui Trump, deși au prezis corect sensul alegerilor – cum am zis în comentariul la articolul lui Lucian Davidescu pe pagina RC în chiar ziua alegerilor, mă așteptam la ceva spirală a tăcerii care să îl subestimeze pe Trump, dar era clar că Biden va cîștiga la cîteva milioane de voturi, nici un sondaj nu arăta invers.

Fără a-l supraestima pe Joe Biden, fără victoria lui trebuie înțeles că era sfîrșitul multor lucruri indispensabile, nu doar bune, cum ar fi:
• Organizația Mondială a Comerțului (WTO) unde refuzul lui Trump de la numi un judecător american dusese la dispariția Camerei de arbitraj, lăsînd lumea fără o instanță de rezolvare a conflictelor comerciale, pentru că SUA pierduse cîteva litigii.
• Lupta contra corupției internaționale (prin Securities Exchance Commission și Departamentul de Justiție) ca polițist al integrității globale, unde americanii au jucat un mare rol în a mai curăța ONU, FIFA și multinaționalele (prin Foreign Corrupt Practice Act). Trump nu doar că era un contraexemplu, dar și adeptul lichidării FCPA și a diferitelor instituții internaționale (nu a reformei lor).
• Uniunea Europeană ca actor global parte din Occident. Avem problemele noastre serioase, și ne trebuie un președinte american favorabil integrării, nu unul care de fapt crede că UE e o prostie și joacă o țară contra alteia. UE e din nou într-un moment existențial după Brexit, din cauza crizei economice datorată pandemiei. Trump făcuse galerie la Brexit.
• NATO, o altă instituție depășită de timpuri, pe care Trump o voia eliminată mai degrabă decît upgradată.
• Acordul global contra schimbării climatului, din care SUA se retrăsese. Chiar și scepticii trebuie să recunoască necesitatea de a avea instituții globale care să coordoneze eforturile în această problemă. Unilateralismul nu aduce nimic.

Acestea fiind spuse, multe din problemele care l-au creat pe Trump pentru că nimeni din actorii tradiționali nu le abordau vor rămâne acolo, nerezolvate, cu publicul lor. E posibil ca Trump să fi servit un rol istoric obligîndu-ne să fim mai puțin ipocriți față de unele subiecte, cum ar fi capitalismul global în care state precum China cîștigă aplicînd alt set de reguli, sau un sistem de apărare european invocat mereu, deși dacă europenii ar avea voință politică ar achita cotele la NATO așa cum ceruse Trump (dar preferă să le plătească americanii securitatea). Sau poate că nu. Cu Joe Biden lumea nu va fi radical diferită, nu există soluții noi și mare viziune alternativă, deși în jurul său sunt oameni buni și se vor aduna și mai mulți. Dar există un lucru important: șansa de a readuce SUA în rolul ei de lider benevolent global, în loc să joace mereu pe domnul Goe al planetei. E un început de care și noi, ca români, avem de profitat, un profit personal poate modest, dar net al dispariției lui Donald Trump, acest accident istoric.

Topic: 

Format: