Publicat: 7 Februarie, 2013 - 12:54
Share

Pianistul român Andrei Licareţ a susţinut miercuri un concert la celebra Carnegie Hall din New York. Din programul recitalului au făcut parte lucrări de: George Enescu, Robert Schumann, Claude Debussy şi Frédéric Chopin. La eveniment au participat personalităţi din lumea muzicală americană, jurnalişti, critici muzicali, interpreţi, români din diaspora, membri ai corpului diplomatic şi iubitori ai muzicii clasice. Au fost prezenţi reprezentanţi ai Ambasadei României şi ai Institutului Cultural Român din New York. Concertul s-a bucurat de un deosebit succes, publicul, care a ocupat până la ultimul loc sala de recital de la Carnegie Hall, ovaţionându-l în picioare pe tânărul artist român. La cererea generală, Andrei Licareţ a oferit în bis un vals de Frédéric Chopin şi un preludiu de Johann Sebastian Bach.
Andrei Licareţ a debutat în 7 noiembrie 1993,la Ateneu cu orchestra Jeunesse Musicales.  A susţinut concerte în importante centre muzicale din Europa: Roma, Dublin, Alicante, Praga, Berlin, Istanbul, Paris, Vendôme, Salonic, Chişinău, Varşova, Bruxelles, Copenhaga şi America: New York, Washington, New Jersey, Boston, Houston.
Încă de la începuturi, prezenţa sa artistică a fost răsplătită cu importate premii precum: Premiul I la Concursul Internaţional „Jeunesse Musicales”, Premiul I la Concursul de pian „Yamaha”, Marele Premiu la Concursul Internaţional „Lory Wallfisch”, Premiul I la concursul „Mihail Jora”, Premiul al II-lea la Concursul de pian din cadrul cursurilor internaţionale Tel-Hai din Israel, Premiul al II-lea la Concursul din Shreveport, Louisiana.
Cunoscutul ziar american, The Washington Post, scria despre interpretarea pianistului român:
„Şi au fost, cum te-ai aştepta, eseuri rapsodice dintre cele mai elegante, pline de armonii translucide şi imaginativ compuse. Licareţ le-a interpretat natural, poetic şi cu o extraordinară atenţie a detaliului, constituindu-se într-o privire tantalică care te-a făcut să-ţi doreşti mai mult (...) Le-a interpretat pe toate cu o tehnică amplă şi adesea un puternic sentiment liric.” Stephen Brookes, 13 octombrie 2007