Publicat: 25 Februarie, 2020 - 13:47
Share

Constatăm cu regret că încă mai există voci importante care susţin că economia funcţionează sănătos cand există taxare excesivă, care de fapt acoperă lipsa de preocupare pentru o administrare corecta a bugetului (de medicamente).

Punctual, taxa clawback acoperă deficitul de finanţare pentru medicamentele compensate, adica 2,27 de miliarde de RON plătiţi de către industria farmaceutică. Nevoia milioanelor de români de a fi trataţi cu medicamente este acoperită doar parţial de către Guvern, acesta lasând povara pe umerii producătorilor de medicamente.

La ora actuală taxa clawback este de 27,65%, companiile farma plătind o taxă de 27,65 % din vânzările medicamentelor compensate. Pentru o taxă de doar 2% din cifra de afaceri, măsură propusă prin Ordonanţa 114 /2019, au fost generate adevărate turbulenţe de către sectoarele ce aveau să fie implicate.

Existenţa unei taxe clawback impredictibile în continuă creştere, precum şi politica celui mai mic preţ european au determinat ca multe medicamente să nu se mai producă în fabricile din Romania sau să nu mai fie aduse în România, acest aspect afectând personalul, lucrul în schimburi, salariile, beneficiile şi sporurile salariale.

Creşterea continuă a taxei clawback are un impact economic negativ, fabricile au trecut de la 3 la 2 schimburi, companiile au făcut restructurări, au blocat investiţiile, au îngheţat salariile şi sporurile salariale. Pe de altă parte creşterea a condus la retragerea medicamentelor ieftine din piaţă.

Taxa clawback este nu numai o barieră în calea creşterii investiţiilor în piaţă, dar şi o barieră în calea atragerii de noi investitori în industria farmaceutică.

Medicamentele ieftine sunt forţate să fie retrase din piaţă din cauza politicii celui mai mic preţ cuplată cu taxa clawback, dar unele dintre ele sunt readuse în piaţă pe lista de nevoi speciale (ANS) la preţuri mult mai mari. Toate acestea cu impact economic negativ.

Economia nu poate creşte sustenabil prin creşterea fiscalităţii sau a consumului (datorită creditelor de consum), ci prin atragerea de noi investitori, creşterea absorbţiei fondurilor Europene, a investiţiilor publice şi private (dacă există mediu de operare favorabil).

Taxa clawback există cuprinsă în legislaţia din Polonia, dar nu s-a aplicat niciodată pentru că, Guvernul din Polonia actualizează constant bugetul de medicamente conform nevoii populaţiei de a avea acces la medicamente.

În Bulgaria nu există taxa clawback, iar preţurile sunt mai mari decât cele din România.
În concluzie ce se întâmplă în România este fără precedent în Uniunea Europeană.

Prin natura lor, medicamentele generice oferă un acces crescut şi in acelaşi timp facilitează şi optimizarea bugetară. Cu toate acestea, an de an au fost penalizate să plătească un clawback tot mai mare, dar şi acelaşi procent de taxă ca medicamentele inovative. Pacientii români trebuie sa aibă acces la toate medicamentele, generice, biosimilare şi inovative. Este obligaţia legală a autorităţilor de resort să se asigure că exista spaţiu bugetar pentru compensarea medicamentele inovative. Astfel medicamentele generice nu vor mai fi forţate să cofinanţeze inovaţia.

În tabelul de mai jos se poate observa cu uşurinţă cum guvernele s-au bazat pe taxa clawback şi nu au luat nici o decizie de a retrage taxa introdusă temporar sau de a stopa creşterea acesteia, de a o plafona şi de a administra eficient bugetul. Nici anii de creştere economică nu au convins guvernele să-şi asume responsabilitatea pentru bugetul de medicamente şi pentru tratamentul pacienţilor cu medicamente. Au preferat să lase această povară pe umerii producătorilor de medicamente.

Dinamica taxei clawback:

Perioadă P [%] CTt BAt Creştere Efort industrie
CTt [%]
[mil RON] [mil RON] [milioane RON]

T3_ 2015 12,35% 1.728 1.515 N/A 210

T4_ 2015 12,63% 1.734 1.515 0% 220

T1_2016 15,62% 1.795 1.515 4% 280

T2_2016 15,64% 1.796 1.515 0% 280

T3_2016 14,91% 1.78 1.515 -1% 270

T4_2016 18,89% 1.868 1.515 5% 350

T1_2017 19,86% 1.89 1.515 1% 380

T2_2017 18,59% 1.861 1.515 -2% 350

T3_2017 19,42% 1.88 1.515 1% 370

T4_2017 23,45% 1.979 1.515 5% 460

T1_2018 24,13% 1.997 1.515 1% 480

T2_2018 22,18% 1.947 1.515 -3% 430

T3_2018 23,31% 1.975 1.515 1% 460

T4_2018 25,05% 2.128 1.595 9% 530

T1_2019 24,63% 2.116 1.595 -1% 520

T2 2019 25,21% 2.133 1.595 1% 540

T3 2019 26,49% 2.170 1.595 2% 580

T4 2019 27,65% 2.305 1.668 6% 640

Nu există o altă industrie producătoare care să se confrunte cu o situaţie similară. Suntem obligaţi să ne retragem produse de pe piaţă pentru că preţul net impus de legislaţia în vigoare este de multe ori sub preţul de producţie. Într-un astfel de mediu complet impredictibil, neconcurenţial şi prea puţin favorabil pentru a se putea dezvolta o afacere sustenabilă, consecinţa esta iminentă şi uşor de anticipat.

Toate bunele practici din UE, atât de accesibile guvernanţilor, au fost constant ignorate: modele de optimizare bugetară şi de creştere a accesului, concurenţă, politici ale medicamentului, parteneriat strategic cu producătorii de medicamente generice, şi multe altele.

Orice management necorespunzător al moleculelor noi/licitaţii şi al bugetării acestora se răsfrânge asupra producătorilor de medicamente generice, prin creşterea taxei clawback, iar statul nu alocă nici un cost suplimentar, deci nici nu pierde bani.