24 Februarie, sărbătoarea dragostei la români

Share

În calendarul popular, Dragobetele este ziua în care primăvara trezeşte natura şi păsările se logodesc, iar fetele şi băieţii se întâlnesc şi se sărută pentru ca iubirea lor să ţină tot anul. Este o sărbătoare veche care celebrează şi astăzi dragostea şi buna dispoziţie, iar tradiţia spune că cei care nu o sărbătoresc vor fi pedepsiţi să nu mai poată iubi în acest an. Ca şi altădată, de Dragobete este şi ziua celor care se numesc Draga, Drăguţa, Dragoş sau Drăgan.

În tradiţia populară sărbătorii i se mai spune şi Cap de primăvară, pentru că marchează începutul unui nou anotimp, când natura renaşte, ursul iese din bârlog şi păsările îşi caută perechea şi îşi fac cuiburi, şi când şi omul trebuie să participe la bucuria naturii.

În lumea satului românesc, Dragobete era sărbătorit la 24, 28 februarie sau chiar la 1 martie sau 25 martie, în preajma zilelor Babei Dochia şi a echinocţiului de primăvară. Era o sărbătoare a îndrăgostiţilor, în care băieţii şi fetele se întâlneau şi petreceau, îşi promiteau să rămână împreună până la primăvara următoare sau se puneau la cale viitoarele căsătorii.

Obiceiurile sau ritualurile de Dragobete, zi aşteptată cândva cu nerăbdare de toţi tinerii, au fost în mare parte uitate, iar locul sărbătorii a fost luat treptat de Sfântul Valentin, importat din lumea occidentală şi sărbătorit conştiincios pe 14 februarie.

Originile sărbătorii

Unii etnologi o consideră de origine slavă şi spun că ar proveni de la sărbătoarea religioasă din 23 februarie, Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, care în slavă se numeşte Glavo-Obretenia, şi care în perioada Evului Mediu a fost preluată, în unele zone din Muntenia, sub diverse nume din care a derivat şi numele Dragobete.

Se crede însă că şi dacii celebrau o divinitate în această perioadă a anului, iar numele sub care s-a păstrat în memoria populară acest zeu al iubirii este Logodnicul Păsărilor. El oficia în cer nunta tuturor păsărilor şi animalelor, iar sărbătoarea simbolică a logodirii păsărilor cerului s-a extins, tot simbolic, şi la ''însurăţirea'' fetelor şi la ''înfrăţirea'' băieţilor.

În unele legende populare Dragobetele este numit şi Năvalnicul - un flăcău chipeş şi iubăreţ care le făcea pe tinerele fete să-şi piardă minţile. Tradiţia spune că Dragobetele ar fi fost transformat de Maica Precista în buruiana numită Năvalnic, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările.

Alte legende spun că Dragobetele ar fi fost chiar fiul Babei Dochia şi un fel de zeu al dragostei şi al bunei dispoziţii, identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană, sau cu Eros, din mitologia greacă.

Tag-uri Nume: