”Ipostaze tulburătoare”, o expoziție Ana Ștefania Andronic BUZU

Share
Evenimentul este susținut de FILDAS Art şi Catena Grup prin Programul CATENA pentru ARTĂ

Program de vizitare Galeria SENSO:  marţi – duminică, orele 12.00 – 20.00, cu respectarea măsurilor şi regulilor de acces impuse de autorităţi în contextul pandemiei COVID-19. Redeschisă în ianuarie 2021, după o pauză provocată de pandemie, Galeria SENSO este situată pe Calea Victoriei nr. 12C (colţ cu strada Lipscani), la parter și la etajul 1.

Expoziţia a fost curatoriată de regretatul critic de artă Doina Păuleanu, Doctor în Istoria Artei.

”Absolventă a Universității Naționale de Arte București în anul 2006, Ana Ștefania Andronic este un grafician care a ocolit cu grijă tentațiile vieții contemplative, opuse temperamentului ei deschis și energiei creatoare debordante care o stăpânește; s-a integrat, asemenea tinerilor din generația pe care o reprezintă, în trepidațiile și animația generatoare de bruiaje a vieții active, căreia a ajuns să-i descifreze atât de bine resorturile, încât le acceptă cu interes lipsit de crispare, cu bună dispoziție, detașare și umor.

Aceasta este cauza pentru care artista nu-și pune problema fluxurilor informaționale care sufocă și neliniștesc, ci doar constată că acestea există, încercând să găsească și să dea formă aspectelor preponderent pozitive pe care le presupune sistemul contemporan de valori. Da!, își spune tânăra care semnează Buzu, suntem sufocați, manipulați, agasați, agresați, dar este bine să știm, chiar și distorsionat, ce se petrece în lume (deși a citit de mult Cartea Cărților și a înțeles că nimic nu este nou sub soare), găsind din mers utilitatea imediată a comunicării și din experiența culturală acumulată, posibilitatea de a o valorifica. Ba chiar, cu o imaginație care se folosește de abilitatea, melodicitatea, flexibilitatea, expresivitatea liniei și de atuurile de necontestat ale culorii, artista se distanțează uneori de cotidian, fiind însoțită de ecouri, șoapte, cuvinte, expresii, fractalii, detalii, de nori și de vijelii, de aripi și fluturi, de creaturi reale sau fantastice, alături de care contemplă fluxuri și refluxuri ale cunoașterii și ale istoriei. Am putea găsi chiar tentații ale unui viitor previzibil în parcursurile liniare sau în suprafețele de culoare deduse logic din mișcarea continuă care ignoră însă gravitația și lasă semnelor posibilitatea de a levita. În această etalare, metamorfozele sunt nu numai posibile, ci chiar probabile, iar pasiunea combinatorie a artistei nu are nici granițe autoimpuse, nici limite de netrecut.

Există serii de desene cu arhitectură liniară atent construită; apăsate, rigide sau ușoare, drepte sau ondulatorii, hotărâte, lirice sau ironice, tentate de arabesc sau de hașură, de trasee figurative sau abstracte, în formă deschisă sau de cuib, dar aflate într-o ierarhie cu semnificație precisă, liniile își asociază laviul, pata de culoare sau detaliul mărit sub lupă; această rețea are o bază, asemenea fondurilor din pictura de tradiție, pentru realizarea căreia Ana Ștrefania Andronic utilizează un eșafodaj de goluri, de trasee în spațiu sau de câmpuri cromatice care primesc recuzita descrisă, sugerând permisiunea, refuzul sau chiar logica acestor proliferări.

Altă serie de lucrări ale artistei se referă cu grație și puritate, transmise printr-o cromatică intensă și clară, la alte probleme acut contemporane, cum ar fi pierderea unor obiceiuri sănătoase, excesele de toate ordinele, pericolul la care este permanent supusă ordinea lucrurilor; o radiografie internă a fiecărei acțiuni își găsește căile specifice de investigare; rezultatul este, aproape de fiecare dată, un vârtej, o mare de semne, o geografie inventată, cu crevase stranii și înălțimi pe măsură, cu dezlănțuiri în cascade care sapă fiorduri adânci, dar și cu necesare zone de liniște și calm. Aparent pândită de haos, lumea creată de imaginația artistei are o organizare riguroasă; câte o oprire din tălăzuirea diurnă (este nevoie de lumină pentru a vedea toate detaliile desenate) presupune structuri deplin cristalizate, în care nevoia noastră de cunoaștere plasează obiecte cu substrat figurativ, iar dorința artistei de a se confesa include, cu scris mărunt și citeț, câte o constatare sau un îndemn”.  – Dr. Doina Păuleanu, critic de artă, fost Director al Muzeului de Artă Constanța (1948 – 2020).