118 ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Rurale

În ziua de 1 septembrie 2011 se împlinesc 118 ani de când a fost promulgată , prin decret regal, Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale. Această lege prevedea instituirea unui corp de pază şi ordine cu structură militarizată în toate localităţile rurale din ţară, deoarece structurile anterioare practic neprofesionalizate, nu făceau faţă situaţiei complexe de pe teren.

Mâine, 1 septembrie 2011, cu prilejul sărbătoririi ZILEI JANDARMERIEI RURALE, la nivelul Grupării de Jandarmi Mobilă  Bacău vor fi desfăşurate activităţi specifice care să marcheze acest moment aniversar important .
În cadru festiv, cu participarea personalului unităţii,  va fi prezentată o expunere  cu privire la evoluţia Jandarmeriei Rurale în timp şi diferitele transformări survenite ; de asemenea, va fi prezentat documentarul  „JANDARMERIA RURALÃ – ISTORIC ŞI FAPTE” .
Vor fi prezentate mesajele de felicitare primite de la eşalonul superior cu prilejul acestei zile de referinţă din istoria Jandarmeriei Române.
 
La finalul acestei festivităţi vor fi premiaţi conductorii câini de serviciu care au obţinut primele 3 locuri la concursul cu câini de serviciu – faza pe unitate – desfăşurat în ziua de 30 august 2011 la nivelul unitatii.

Istoricul Jandarmeriei Rurale
În România sfârşitului de secol XIX se întâlneau trei forme de organizare a Jandarmeriei: o jandarmerie a armatei, subordonată Ministerului de Război, folosită de organele care răspundeau de asigurarea ordinii în stat, mai ales în capitală; Jandarmeria Rurală  organizată la nivelul judeţelor şi plăşilor; Jandarmeria Comunală, cu atribuţii de asigurare a ordinii la  comune şi sate.
 
Prin legea din 1 septembrie 1893 se recunoştea necesitatea existenţei unei structuri militare, menită să gestioneze probleme de ordine publică în mediul rural şi, totodată, se crea cadrul legal necesar funcţionării acesteia pentru îndeplinirea obiectivelor pentru care fusese înfiinţată. Obiectivul principal al Jandarmeriei Rurale era PREVENIREA  comiterii de fapte  care contraveneau ordinii publice. Ulterior prin alte acte normative Jandarmeriei Rurale i s-a atribuit şi dreptul de a folosi forţa pentru „ a reprima”  unele manifestări ale cetăţenilor.
 
Articolul 1 din „Legea asupra Gendarmeriei Rurale” din 1 septembrie 1893 începea astfel: “Pregătit de  Guvernul condus de Lascăr Catargiu, dezbătut de cele două Camere ale Parlamentului,  proiectul Legii de Organizare şi Funcţionare a Jandarmeriei Rurale a fost promulgat prin Decretul Regal din 30.08.1893, în urma căruia la 01 sept. 1893 a luat fiinţă Jandarmeria Rurală. Astfel, la 1 Septembrie 2011, se împlinesc 118 ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Rurale, eveniment care la vremea respectivă  a dat extensie şi responsabilităţi instituţiei „Oameni de Arme” prin gestionarea ordinii publice în zonele forestiere, săteşti, agricole şi petroliere”. 
 
A luat fiinţă astfel Inspectoratul General al Jandarmeriei, organ central  de conducere şi control, cu sediul la Bucureşti. Au fost constituite 4 Circumscripţii de Jandarmi, cu sediile la Bucureşti, Iaşi, Galaţi şi Craiova. La nivelul fiecărui judeţ funcţiona o companie de jandarmi cu sediul în reşedinţa judeţului, având în compunere la rândul lor, în secţii - la plăşi şi posturi de jandarmi – la sate.
 
Prin atuurile ei această instituţie se deosebea radical de Poliţia rurală care funcţionase până atunci prin: structură militară cu valorile ei cantitative şi calitative, pregătire superioară profesională şi juridică, articulaţie teritorială cu multiple valenţe operaţionale etc.
 
Inspirată din legislaţia şi modelele unor ţări cu solide regimuri constituţionale ca: Franţa, Italia, Belgia, Legea asupra Gendarmeriei Rurale a reprezentat un moment de referinţă, un reper istoric în dezvoltarea şi modernizarea Jandarmeriei naţionale, în deplină concordanţă cu dezvoltarea şi modernizarea organelor statului român.
 
Înfiinţarea Jandarmeriei Rurale s-a dovedit, într-un interval scurt de timp, deosebit de utilă şi benefică pentru securitatea statului. Caracterul ei militar i-a oferit o unanimă recunoaştere, stimă şi apreciere.
 
Prin statutul său, prin modestie, cumpătare, cinste şi seriozitate reuşea să îmblânzească asprimea funcţiilor şi să se bucure de consideraţia populaţiei. Aşa cum se prevedea în unul din regulamentele vremii: ... Jandarmul se străduie să nu producă spaimă decât duşmanilor bunei rânduieli, iar pentru cetăţenii buni şi liniştiţi el este protector binevoitor. Deşi atribuţiile jandarmilor în mediul rural erau grele, complexe şi nu de puţine ori dureroase, nu le lipseau sentimentele umanitare, proprii militarilor de elită.
 
Instituţia Jandarmeriei Rurale, de la înfiinţarea sa în 1893 şi până la desfiinţare în 1949, a cunoscut o serie de transformări şi modernizări în funcţie de evoluţia şi cerinţele statului român. Jandarmul şi-a perfecţionat pregătirea, dotarea, modalităţile de acţiune, dar a rămas constant, din generaţie în generaţie, acel militar integru, dăruit armei şi misiunilor, drept, sever, ferm, plin de omenie şi solicitudine, iubit şi apreciat.
 
Corp militar de elită, Jandarmeria Rurală a fost prezentă în toate marile evenimente sociale, economice, politice şi militare din România. Ea şi-a adus onorabila contribuţie la luptele duse de poporul român în Războiul pentru cucerirea Independenţei de stat, în Campania Balcanică din 1913, în Primul şi al Doilea Război Mondial.
 
Demonstrând pe toată durata existenţei sale un profund ataşament faţă de valorile fundamentale ale naţiunii române, Jandarmeria Rurală, ca de altfel întreaga Jandarmerie Română, a reuşit să dovedească un binemeritat loc în conştiinţa poporului român.

domeniu: 
categorie: