Adina Romanescu: Dincolo de chip

Născută la 12 ianuarie 1974 în Bucureşti, Adina Romanescu a absolvit Liceul de Artă „Nicolae Tonitza” din Bucureşti, secţiile stucatură, sculptură, desen, pictură şi, în 1998, Facultatea de Istoria şi Teoria Artei, Secţia Pedagogia Artei, Universitatea de Artă din Bucureşti (clasa prof. dr. H. Mavrodin).

În perioada 2000 – 2001 a beneficiat de o Bursă de specializare în Egipt, la Universitatea din Cairo, Facultatea de Arheologie, Departamentul Egiptologie (prof. M. A. Nur El-Din).

poza adina pt sala 
Foto: Adina Romanescu

În 1996 a lucrat ca restaurator de pictură murală la Schitul Maicilor. Din 1998 este profesoară de desen la Liceul „N. Iorga” din Bucureşti. În 2002 – 2003 a predat artă plastică la Sibford School din Anglia. Din 1998 este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Pe lângă pictura de şevalet, Adina Romanescu s-a remarcat şi în grafica de carte, realizând totodată şi lucrări de sculptură.

Autoportret pe fond verde, 2008, 51-72 cm, u-p[1]. 
Foto: Autoportret pe fond verde, ulei pe pânză, 2008

La 34 de ani, are un palmares impresionant de expoziţii personale şi de grup în ţară şi în străinătate. A deschis primele sale expoziţii personale în perioada studiilor liceale: „Portrete Brel”, desen, Sala Cinema Studio, Bucureşti (1991) şi „Brel – mille visages”, grafică, Institutul Francez, Bucureşti (1992). Au urmat: „Poezia lui Blaga”, grafică, Festivalul Internaţional Lucian Blaga, Muzeul din Sebeş – Alba (1995), „Peisaje fantomă”, ulei pe pânză şi pe carton , Societatea Română de Radiodifuziune, Bucureşti, „Zilele Eminescu”, grafică, Muzeul Ipoteşti (1999), „Forme şi umbre”, ulei pe pânză şi carton, Cercul Militar Naţional, Sala Rondă, Bucureşti, „Eminesciana”, acuarelă, Centrul Cultural „Ionel Perlea”, Slobozia (2000), „Bernini amore mio”, ulei pe pânză, cărbune şi sepia, Institutul Italian de Cultură, Bucureşti (2005), „Armonii”,  ulei pe pânză, Biblioteca Judeţeană Argeş „Dinicu Golescu”, Piteşti (2008), „Dincolo de chip”, Opera Naţională Bucureşti (2008).

Portret ocru, 2007, ulei pe panza, 40-40 cm[1]. 
Foto: Portret ocru, ulei pe pânză, 2007

Expoziţii personale în străinătate: „Portraits Brel”, grafică, Fondation Jacques Brel, Bruxelles, Belgia (1991), „Shadows”, grafică, Universitatea Silpakorn, Bangkok, Thaïlanda, „Shadows”, grafică, Century Park Hotel, Manila, Filipine, „Lignes et couleurs”, grafică, Crédit Agricole Beaussier-St. Nicolas, Angers, Franţa (1997), „Egypt”, ulei pe pânză, cărbune, Goethe Institut, Cairo, Egipt, „People of Egypt”, ulei pe pânză şi carton, Centrul Egiptean de Cooperare Culturală  Internaţională, Zamalek, Cairo, Egipt (2001), „Portraits et poupées”, ulei pe pânză, Office de Tourisme, Montmorillon, Franţa (2006).

Portret, 60-50 cm, u-p 
Foto: Portret, ulei pe pânză

Expoziţii colective în ţară: Galeria de Artă a Teatrului Naţional din Bucureşti, etaj 4 (1995), „Scara”, sculptură şi ulei pe carton, Sala de Academiei de Artă, Bucureşti (1996), „Atmosfere”, ulei pe pânză, cărbune, Galeria Catacomba, Bucureşti, „Muntele”, ulei pe pânză şi carton, Muzeul Literaturii, Bucureşti (1998), „Personaje”, ulei pe carton, Casa Americii Latine, Bucureşti (1999), „Peisajul Românesc”, ulei pe pânză, World Trade Center Bucureşti (2003), „Balcic”, ulei pe pânză, Biblioteca Centrală Universitară, Sala Profesorilor, „Femeia”, ulei pe pânză, Teatrul Naţional Bucureşti, sala Amfiteatru, foaier (2006), „Balcic”, ulei pe pânză, Palatul Şuţu, Bucureşti, „Spiritualitatea românească în ipostaze plastice”, ulei pe pânză, Salonul Internaţional de Artă plastică, ediţia a XI-a, Casa de Cultură Alba Iulia, „Măşti şi arlechini”, ulei pe pânză, Piaţa mică, Sibiu, Festivalul „Carte şi Arte”, ediţia a V-a, Teatrul de Operetă Ion Dacian, Bucureşti (2007), „70 regina Maria”, ulei pe pânză, Palatul Şuţu, Bucureşti, „Artă şi ambient medieval”,  ulei pe pânză, Biblioteca Naţională a României, Sala Rondă, Bucureşti (2008).

Calatorie, 2007-877-107 cm, u-p[1]. 
Foto: Călătorie, ulei pe pânză, 2007

Expoziţii colective în străinătate: „Rimbaud”, grafică, Fontaine Française, Franţa (1991), „Inspirations poétiques”, grafică, 24e & 22 e Annuelle Jura Artistique, Complexe Scolaire de Vallorbe, Elveţia (1999), „English hills”, acrilice, Mill Art Center, Banbury, Anglia (2002), „Feelings” acrilice & gravură, Galeria Sibford School, Anglia (2003), „Artisti romeni a Valle Giulia”, ulei pe pânză, Accademia di Romania, Roma, Italia (2004).

turban rosu (4) 
Foto: Turban roşu, ulei pe pânză

Adina Romanescu a fost distinsă cu Premiul „Rimbaud” din partea Ambasadei Franţei la Bucureşti – secţia Grafică (1991), „Panait Istrati” din partea Inspectoratului de Cultură – secţia Grafică, Brăila (1995), „Blasterfan” din partea Cenaclului Artelor Vizuale – secţia Grafică, Brăila, (1997), „Lucian Blaga” – Premiul al III-lea, secţia Pictură, Sebeş – Alba (1998), Premiul Fundaţiei Arte e Arta, expoziţia „Balcic, inima reginei Maria”, Bucureşti (2006).

mamaaaaaa 
Foto: Mamaaa

Are lucrări în colecţii din România şi străinătate: Fondation Jacques Brel, Bruxelles, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, România, Muzeul Mixt Sebeş-Alba, Societatea Română de Radiodifuziune, Bucureşti, România, Muzeul Eminescu, Ipoteşti, Casa Memorială „Lucian Blaga”, Lancrăm, Fundaţia Arte e Arta, Bucureşti, MISR Romanian Bank & Goethe Institut, Cairo, Sibford School, Oxfordshire, colecţii particulare din Franţa, Egipt, Belgia, Filipine, Anglia, Italia, România.

Alter Ego, 60-60 cm, 2007, ulei-panza[1].. 
Foto: Alter ego, ulei pe pânză, 2007

A ilustrat volume de Omar Khayyam, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Topârceanu, Tudor Arghezi, Paula Romanescu, Laurian Stănchescu ş.a.

Într-o după amiază de octombrie m-am dus la Opera Naţională din Bucureşti să mă întâlnesc cu „pictoriţa seninătăţii şi a liniştii”, aşa cum a fost supranumită artista Adina Romanescu. De ce la Opera Naţională? Pentru că în spaţiul generos al foaierului sălii de spectacole artista a deschis o expoziţie personală, intitulată pe cât de sugestiv, pe atât de tulburător: „Dincolo de chip”.

Ştefania Stan: Doamnă Adina Romanescu, s-a spus, pe drept cuvânt că sunteţi „pictoriţa liniştii şi a seninătăţii”, dar dincolo de linişte se poate descifra neliniştea creatorului.

Adina Romanescu: Da, aţi intuit foarte bine, este şi linişte dar şi nelinişte, care, paradoxal, nu se exclud. Liniştea este absolut necesară pentru mine ca să pot lucra – aceasta este liniştea din faţa şevaletului – iar neliniştea este, probabil, sarea şi piperul, pentru că dacă eşti foarte lucid nu poţi să faci pictură. Mi se pare că Jean Cocteau a spus într-un interviu că „geniul înseamnă să ştii să pui jumătate intuiţie şi instinct, şi jumătate luciditate”. Să laşi luciditatea să-ţi dirijeze instinctul, să nu omori instinctul. Asta înseamnă că trebuie să fii puţin autist, serios în faţa picturii şi să nu crezi niciodată că dacă ai talent este suficient. Este foarte multă muncă, foarte multă nelinişte.

Ştefania Stan: Există oare un dialog al artistului cu tabloul, cu chipul din tablou care-şi caută liniştea?

Adina Romanescu: Nu ştiu dacă chipul din tablou îşi caută liniştea însă eu  încerc să urmăresc pe chipul modelului ceea ce caută el, nişte nuanţe care pot fi redate sau tratate pe pânză printr-o mişcare a degetului sau a pensulei.

Ştefania Stan: Umbrele sunt ficţiuni?

Adina Romanescu: Maestrul Henri Mavrodin, profesorul meu, a spus la un moment dat că umbrele sunt ficţiuni şi are dreptate. Un tablou nu reprezintă un obiect pictat care are un fundal, tabloul nu trebuie să fie ceva uşor de recunoscut din natură, nu trebuie să spui în faţa unui portret că seamănă sau nu seamănă cu modelul, fiindcă nu are absolut nici o relevanţă. Tabloul este valoros sau nu în funcţie de nişte raporturi de culoare şi de suprafeţe. Pictura este o „păcăleală”. Ochiul crede că vede un portret dar nu este aşa, pentru că ochiul privitorului vede un raport de tonuri, de culori, de umbre. În ceea ce mă priveşte, cel mai fermecător lucru este atunci când pictez, iar când tabloul este terminat mă eliberez pe moment, dar nu durează mult această stare pentru că vine „microbul” următorului tablou. Un tablou terminat înseamnă rezolvarea unei ecuaţii, a unei teoreme, e matematică în ultimă instanţă, atunci când reuşeşti să-i dai de rost acelei scheme de compoziţie, acelei atmosfere prin culori.
Automat vine dorinţa de a face o complementaritate, o altă gamă, un alt raport, o altă umbră, o altă lumină şi nu se termină niciodată.

Ştefania Stan: Să încercăm să intrăm în spaţiul critic al culorilor reci dar şi al celor calde, al combinaţiilor pe care le face artistul în această „lume” în care contează până la urmă expresia artistică şi impactul la public.

Adina Romanescu: Ca artist, depinde de felul în care eşti construit. Se pare că există o alchimie care ne depăşeşte pe noi, pictorii, şi tu pictând, foloseşti anumite game care sunt proprii firii tale, însă tu nu eşti conştient de ele, ci le foloseşti pentru că ele sunt ADN-ul tău sufletesc.

Ştefania Stan: O mie de pictori pun aceeaşi culoare pe pânză şi tot de atâtea ori culoarea este alta, şi am luat un număr la întâmplare. Să fie şi aceasta o latură a originalităţii unui artist?

Adina Romanescu: Dacă ai un motiv gata de a fi pictat şi ai o sută sau o mie de artişti, vei avea tot atâtea tablouri, dar ele nu vor fi identice. Ca artist, dacă vreau să repet un tablou, să fac o copie, nu va fi niciodată ca primul tablou, pentru că starea sufletească a artistului este alta şi aceasta face ca esenţialul să se schimbe. Tabloul este persoana artistului expusă privitorilor, de aici şi emoţia puternică cu care un artist îşi vernisează expoziţia pentru că el este gol în faţa mulţimii.

Ştefania Stan: Au trecut 30 de ani de la trecerea în nefiinţă a marelui şansonetist francez Jacques Brel, dar fire nevăzute vă leagă de creaţia acestui artist.

Adina Romanescu: Eu am avut şansa să ascult şansoneta franceză încă din copilărie. Părinţii mei s-au ocupat de educaţia mea, am studiat limba franceză şi mi-au venit foarte multe idei citind textele. Jacques Brel a fost un moment care m-a marcat, m-a marcat expresia firii lui, a figurii lui şi nu trebuie să uităm că era un histrionic şi tot ce cânta se vedea pe faţa lui. Multitudinea de trăiri pe perioada unui cântec a fost motivul pentru care am încercat să surprind acel ceva care face ca figura omului să fie unică.

Ştefania Stan: Ca om al mileniul trei, ca artist al mileniului trei, aţi încercat şi alte modalitaţi de exprimare…

Adina Romanescu: Sunt un om al mileniului trei pentru că s-a întâmplat să trăiesc alături de oamenii acestui mileniu. Eu nu prea mă regăsesc în ceea ce se întâmplă în jurul meu şi am mereu impresia că mă lovesc de un zid şi se pare că şi eu, la rândul meu, formez un zid pentru alţii şi atunci apare o ruptură regretabilă între mine şi restul lumii. Dar nu este un capăt de ţară, eu sunt dispusă să mă adaptez, dar să mă adaptez la ceea ce cred eu că merită.

Ştefania Stan: Îmi spuneaţi că ceea ce văd eu nu este un portret, ci este o iluzie. Însă tablourile dvs. se înscriu în figurativ, la prima vedere. Din punctul dvs. de vedere, există epoci pentru figurativ şi altele pentru non-figurativ?

Adina Romanescu: Din punctul meu de vedere există un studiu atent după natură, aşa-zisa bucătărie a pictorului, care înseamnă schiţe, crochiuri, studii după absolut orice formă, pe care eu le consider absolut necesare şi care se sedimentează undeva în minte, iar creierul codifică aceste forme şi în momentul în care artistul începe o lucrare de anvergură, ies singure din  sertarele minţii. Când am spus că un portret nu este un portret ci nişte raporturi de culoare, idee susţinută de Maurice Denis la sfârşitul secolului al XIX-lea, este foarte important să nu pierzi din vedere faptul că atunci când pictezi tu redai iluzia tridimensională pe o formă plană. Atunci se pune problema să redai tridimensionalul prin tonalităţi, iar dacă te opreşti aici nu ai făcut un tablou. Tabloul înseamnă redarea corectă din punct de vedere al spectrului culorilor. Fie că vrei să redai cu lux de amănunte un tablou din natură sau simplifici la pura geometrie, este nevoie de formă. Importantă este redarea atmosferei care se poate face prin culori, suprafeţe şi prin gradul de luminozitate. Este greu să redai prin cuvinte ceva ce nu poate fi redat prin cuvinte.

domeniu: 
categorie: