Adrian Năstase:'Cred că Iliescu ar trebui să candideze pentru un nou mandat'

Domnule prim-ministru, o sa intru in subiect, punandu-va o intrebare directa: intram sau nu in NATO? Sper ca acest deziderat sa devina realitate dupa summitul de la Praga. Facem toate eforturile ca Romania sa devina membru al Aliantei Nord-Atlantice, pentru ca acesta este drumul corect. Stiti, am anuntat ca, daca acest lucru nu se va intampla, Guvernul pe care-l conduc isi va da demisia. Cand am facut acest anunt s-a spus ca sunt sigur de intrarea Romaniei in NATO si ca nu caut decat sa obtin un avantaj de imagine. Fals! Am incercat sa arat ca responsabilitatea omului politic este strans legata de asumarea unor obiective concrete si ca nu ne consideram de neinlocuit. Guvernul pe care-l conduc si-a asumat ca obiective de politica externa eliminarea vizelor pentru spatiul Schengen, intrarea in NATO, iar pentru anii 2003 si 2004 semnarea acordului de aderare la Uniunea Europeana. Tot ceea ce se intreprinde in materie de politica externa este subordonat acestor obiective. Iar eventualele succese nu sunt ale lui Adrian Nastase sau ale Guvernului, ci ale Romaniei, rezultate ale unor eforturi continue intr-o directie corecta. De aceste lucruri depind securitatea si prosperitatea tarii noastre pentru mult timp de acum inainte.

Summitul NATO se apropie si Romania nu a incheiat tratatele cu Rusia, Republica Moldova si nici nu a ajuns la un acord cu Ucraina in problema platoului continental din dreptul Insulei Serpilor. Aceasta situatie ar putea periclita integrarea sau ar putea intarzia integrarea Romaniei in NATO. Exista semnale ca Rusia nici nu ar dori sa incheie tratatul de baza cu Romania pana la summitul NATO de la Praga, fie ca sa impiedice eforturile tarii noastre de integrare in Alianta, fie in scopul de a testa NATO. Cum intentionati sa abordati problema acestor tratate pana in noiembrie 2002?

Aderarea la NATO este un proces complex in cadrul caruia fiecare candidat are de indeplinit o serie de sarcini legate de stingerea oricaror surse potentiale de conflict, mai ales in apropierea frontierelor sale. Dincolo de aceasta, un lucru trebuie sa fie clar. Aderarea la NATO nu este conditionata de semnarea sau nesemnarea unui tratat cu unul sau altul dintre vecinii nostri. Este insa in interesul nostru direct sa avem relatii de buna vecinatate, intemeiate pe instrumente juridice bine fundamentate. In cazul in care vom face parte din NATO, nu dorim sa fim si nici nu vom fi un membru-problema al Aliantei. Dimpotriva, probleme care au impiedicat pana acum semnarea tratatelor cu Rusia si Republica Moldova, precum si a acordului cu Ucraina in problema platoului continental vor fi rezolvate. Dar aceasta se va intampla pe un curs natural. Romania nu este presata de nici un termen in vederea semnarii tratatelor si nu va intreprinde nici o actiune pripita in acest sens. Pe de alta parte, imbunatatirea relatiilor cu Bulgaria, Ungaria si Serbia din ultimul timp reprezinta o ilustrare a unui angajament responsabil pe linia intaririi bunei vecinatati cu tarile din jurul nostru.

Pentru ca la prima intrebare ati amintit de vizele Schengen, cred ca ar trebui sa discutam putin despre problema tiganilor romani din Franta. Cum se vede dinspre dumneavoastra toata campania cu tiganii din Franta, pentru ca dintr-o perspectiva jurnalistica pare un fapt senzational?

Majoritatea romanilor fie nu au parasit niciodata pana acum teritoriul national, fie sunt atat de linistiti cand se afla in strainatate incat trec neobservati; o minoritate de cateva sute de imigranti turbulenti afecteaza imaginea a 22 de milioane de romani, ceea ce este de netolerat. Vreau sa precizez insa, in primul rand, ca majoritatea acestor imigranti se afla - de exemplu in Franta - de cativa ani, si nu de la liberalizarea circulatiei in spatiul Schengen. Motivul pentru care autoritatile franceze nu au luat nici un fel de masuri pana in prezent este neclar. Intre Romania si Franta exista un acord de readmisie inca din 1994 si revine autoritatilor franceze sa faca ordine pe teritoriul Frantei. Cu toate acestea, tocmai pentru ca Guvernul se simte responsabil pentru fiecare cetatean, am insistat sa intarim colaborarea cu guvernul de la Paris. Am fost nevoit sa constat insa ca romanii au devenit "material didactic" in Franta si ca, pe seama noastra, se experimenteaza politica de lupta impotriva insecuritatii, care

s-a aflat in centrul dezbaterilor electorale. Nu mi se pare o intamplare faptul ca toata aceasta campanie antiromaneasca a fost declansata in presa de numai doua luni. Sa te lupti cu cateva sute de imigranti romani clandestini este eficient din punct de vedere mediatic si nu ridica prea multe probleme, cum se intampla in cazul traficului de droguri sau al bandelor inarmate. Aici rezultatele nu se pot produce la fel de rapid si sunt, deci, mai putin spectaculoase. Despre miile de romani care lucreaza clandestin in Franta, de la simpli muncitori pana la informaticieni si alti specialisti de mare valoare, nu se spune insa nimic, pentru ca ei implica ilegalitati comise de patronii francezi, care ii platesc la jumatate de salariu. Nu neg ca se pleaca de la o problema reala si ca acesti imigranti cu problemele lor exista cu adevarat. Guvernul are in studiu un proiect amplu, pe termen lung, pentru integrarea sociala a diverselor categorii defavorizate care furnizeaza grosul emigratiei clandestine. Problema aceasta trebuie rezolvata aici, acasa. In ceea ce priveste situatia in plan extern insa, vom aborda subiectul in toate aspectele sale, si nu doar in cele care convin unei anumite conjuncturi.

Revenim la necazurile noastre. Ati investit 120 milioane lei in actiuni Dracula Park, bani care au fost transferati ulterior de la BCR la Banca Carpatica. Credeti ca mai exista aceste sume in momentul de fata? Ca investitor in Fondul de Dezvoltare Sighisoara, vi s-a adus la cunostinta acest transfer si faptul ca fondul si-a diversificat obiectul de activitate, incluzand printre altele si cresterea magarilor?

Au avut loc deja suficiente scandaluri financiare pentru ca mecanismele care guverneaza acest tip de fonduri sa se fi adaptat, sa se fi maturizat. Nu cred ca un alt scandal FNI mai este posibil in anul 2002. Institutiile in masura sa supravegheze activitatea acestor fonduri beneficiaza de experienta anilor trecuti pentru a sti ce au de facut si pentru a-si face datoria cum trebuie. Altfel, ca investitor, am mare incredere in acest proiect si am rabdare sa vad rezultatele. Cel mai usor este sa spui "nu". Asumarea unor responsabilitati genereaza intotdeauna riscuri. Personal, prefer sa fiu criticat - si aceasta este o regula a activitatii publice in Romania si nu numai - pentru ca fac ceva, nu pentru ca nu fac ceva.

Ca prim-ministru, puteti tolera blocajul din procesul de privatizare si rezultatele slabe ale lui Ovidiu Musetescu?

Eu nu cred ca in acest moment exista un blocaj in procesul de privatizare. E normal ca rezultatele sa para, dupa atatia ani de privatizare, mai putin spectaculoase. Am ajuns in situatia in care mai sunt destul de putine intreprinderi de privatizat. Au mai ramas cateva mari obiective, care vor fi tratate cu cea mai mare atentie. Este vorba, in primul rand, de BCR, care va fi, in opinia mea, marea privatizare a anului viitor. Situatia BCR este destul de promitatoare, deoarece s-au primit deja semnale foarte interesante din partea mai- multor companii internationale. Este vorba si despre SNP Petrom. In ceea ce priveste activitatea lui Ovidiu Musetescu si a APAPS, nu e vorba de nici o nemultumire. Activitatea din acest domeniu se indreapta catre o noua dimensiune, cea a post-privatizarii. Asta inseamna o activitate noua, cu o implicare mai mare a statului. Responsabilitatea noastra este destul de mare si, de aceea, se fac eforturi ca sistemul sa functioneze bine inca de la inceput. Vreau, de altfel, sa lansez un mesaj adresat tuturor celor care cred ca, o data cu privatizarea, statul isi muta atentia catre alte probleme. Statul are inca responsabilitati in aceste intreprinderi. Si pe langa responsabilitatile economice, apar noi responsabilitati, cred eu, mai importante: cele sociale. De aceea vreau sa va asigur ca voi fi foarte ferm in cazurile in care interesele sociale vor fi in pericol. Acest avertisment este adresat atat noilor proprietari, cat si directorilor din APAPS, primii care ar trebui sa sesizeze problemele in acest domeniu. De altfel, peste doua saptamani voi primi un raport amanuntit pe aceasta tema si atunci vom lua o decizie in ceea ce priveste unii dintre conducatorii APAPS.

FMI a stabilit ca pana la sfarsitul lunii septembrie trebuie vandute opt societati mari, cu peste o mie de salariati. De ce este nevoie de interventia FMI pentru a accelera procesele de privatizare?

Guvernul nu accelereaza procesul de privatizare la solicitarea FMI. Privatizarea trebuia finalizata mai de mult. Ea inseamna sa incheie un proces remanent care tine de o structura economica anterioara, bazata pe proprietatea de stat. Din punctul meu de vedere, prioritatea acestei perioade o reprezinta insa investitiile noi in domenii de profitabilitate maxima, bazate pe cunoasterea "niselor" existente in economia globala.

In acest context al privatizarii, cum descrieti situatia in care, prin procedura inventata pentru ALRO, bugetul a pierdut 300 de milioane de dolari, incalcand recomandarea facuta de consultantul ales prin PSAL II?

ALRO a beneficiat de un tratament special inca de la inceput, nu de o procedura inventata. Este normal acest lucru, deoarece este vorba de o intreprindere foarte importanta, una dintre "perlele" industriei romanesti, asa cum se spune in presa. Procedura de privatizare a acestei intreprinderi se afla inca sub analiza APAPS, iar in momentul in care aceasta va fi finalizata se vor oferi public detalii referitoare la motivele care au stat la baza deciziilor existente.

S-a scris enorm pe tema programului social. Nu cumva ne invartim intr-un cerc vicios cu aceste ajutoare pentru plata intretinerii, ce urmeaza a fi suportate dintr-un buget costeliv? Cheltuielile restante vor fi puse in spinarea celorlalti locatari, si ei saraci, dar constiinciosi la plata intretinerii?

Nu se pune problema de a lua de la unii pentru a da altora. Aceasta interpretare este contraproductiva si nu ajuta pe nimeni. Guvernul intentioneaza sa ii ajute pe cei care nu-si pot plati singuri facturile. Punct. Nu vom aplica niciodata masuri care, pentru a avea efecte pozitive asupra unora, trebuie sa faca mai intai rau altora. Dar nu le putem cere unor oameni saraci sa-si paraseasca locuintele si sa doarma in strada, daca nu se pot descurca singuri cu plata intretinerii. Societatea romaneasca trebuie sa exprime si sa dovedeasca o solidaritate minima in cazuri extreme.

De ce cresterea economica de care se vorbeste atat nu se simte in nivelul de viata al cetatenilor?

Sunt doua lucruri asupra carora as vrea sa insist. In primul rand, aceasta crestere isi face simtita prezenta dupa aproape patru ani de recesiune continua. Nu vreau sa readuc in discutie problema "mostenirii dezastruoase", dar trebuie subliniat ca Romania a pierdut foarte mult timp - si multi bani! In al doilea rand, sa nu se uite ca acesta este al doilea an de crestere economica sensibila, lucru ce spune multe despre sanatatea sistemului economic. Dar, asa cum se stie, intre cresterea economica si cresterea nivelului de trai exista o anumita defazare. De aceea noi nu putem astepta pana cand acest decalaj va face ca aceasta crestere economica sa se resimta si in buzunarele cetatenilor. Nu voi face prognoze de tipul: "Peste jumatate de an, rezultatele economice vor aduce o imbunatatire a nivelului de trai", deoarece o asemenea afirmatie nu ar fi credibila. Programul social a pornit de la ideea ca rezolvarea problemelor sociale reprezinta prioritatea guvernului pentru anii viitori.

Cum va asigura guvernul, in anul scolar 2002-2003, cate un pahar cu lapte si un corn elevilor din clasele mici? Aprovizionarea se face saptamanal sau bisaptamanal, deci scolile au nevoie de spatii frigorifice mari. Cine le cumpara, cand fondurile scolilor sunt la pamant?

Se tot bate moneda pe aceste masuri luate de guvernul pe care-l conduc. Nu credeti ca ar trebui sa fim toti de acord ca oamenii trebuie ajutati? Vi se pare mai normal sa dam 500 de milioane de dolari in zece ani pentru a mentine industria de aparare la nivelul perioadei "razboiului rece", decat sa-i ajutam pe oameni sa inceapa o afacere sau sa se recalifice?

Ba da, dar n-au prea inceput afacerile. Sa revenim la cornuri...

- Pana acum a existat tendinta de a-i trata pe cei saraci ca pe niste handicapati, fara a cauta un program coerent de ajutorare. Prin programul social, pe care intentionam sa-l consolidam in urmatorii doi ani, vom incerca sa modificam mentalitatea oamenilor, sa ii stimulam in incercarea de a castiga mai multi bani. Oamenii trebuie stimulati, pentru ca nu statul este cel care are cheia bunastarii lor. In primul rand este munca lor, iar statul are datoria de a-i proteja. Cat despre aceasta masura, botezata de presa "cornul si laptele", s-au scris deja scenarii intregi, scenarii hazardate, fiindca acest program nu este inca pus la punct; exista o initiativa, dar abia acum se lucreaza la detaliile tehnice ale punerii sale in aplicare. Va asigur ca solutiile se vor gasi, chiar daca acum pare dificil. Mi s-ar parea mult mai normal sa se ofere solutii decat sa ni se spuna ca nu se poate face. Altfel, plecam cu totii acasa si ne vedem de treburile noastre personale.

De ce nu rascumpara guvernul apartamentele saracilor, pentru a reface fondul de locuinte sociale, cu chirie subventionata?

Lipsa locuintelor devine o problema tot mai acuta a Romaniei care nu poate fi rezolvata prin masuri tranzitorii. Pentru rezolvarea acestei situatii este necesar sa se dezvolte ample politici ale locuirii care sa priveasca atat oamenii cu bani, cat si pe cei lipsiti de resurse. Astfel, daca solutia creditelor subventionate se adreseaza in principal celor care au un nivel ridicat al veniturilor, ramane problema oamenilor care nu isi permit sa angajeze un credit. Practic, daca nu facem ceva, riscam sa ajungem in situatii foarte grave. De aceea, cred ca locuintele sociale ar putea rezolva, fie si partial, aceasta problema. Nu cred ca rascumpararea apartamentelor saracilor este o solutie serioasa deoarece ea ar genera noi probleme. Pe termen mediu, avem in vedere un program masiv de construire a locuintelor sociale a caror chirie va fi subventionata in functie de veniturile chiriasilor.

Ce fel de protectie sociala practica guvernul, scumpind aberant utilitatile, marind la nesfarsit pretul produselor agroalimentare, fara subventionarea agriculturii la producator?

Aceasta intrebare porneste de la un fundament gresit: protectia sociala nu inseamna ieftiniri si subventii. De altfel, aceasta este o capcana in care cad multi politicieni si ziaristi din Romania. Protectia sociala este o parte a politicii sociale. Si aceasta nu se refera la decizii economice, ci la probleme ale oamenilor: probleme ale sistemului de sanatate, ale sistemului de invatamant, ale asigurarilor sociale si de pensii. Acestea sunt, de fapt, bazele programului social pe care l-am initiat in aceasta vara. Pentru agricultura dam subventii la nivelul permis de bugetul tarii in acest moment; cand veniturile la buget vor creste, vor creste si subventiile.

Si totusi, PSD e un partid social-democrat. De ce a trebuit sa treaca doi ani pentru ca guvernul sa puna la punct un program social?

Si aceasta intrebare contine o premisa gresita. Programul social a fost atacat de partide de centru-dreapta din Romania, acuzandu-se orientarea guvernului spre politici de stanga, spre subventii si ajutoare. Sunt nevoit sa remarc din nou naivitatea si chiar ignoranta unor politicieni, care uita ca politica sociala inseamna si educatia, si sistemul medical. Politica sociala nu este acelasi lucru cu politica social-democrata. Este o confuzie terminologica grava si mi-e greu sa accept ca oameni responsabili din Romania pot face astfel de greseli. In ceea ce priveste programul social, el se face acum, deoarece abia acum se poate. Din pacate, guvernele precedente au acordat prea putina atentie acestor probleme, considerandu-se, in mod fals, ca statul da prea multe subventii. Vreau sa va dau numai un singur exemplu care sa va demonstreze dimensiunea acestei erori: in ultimii ani, Romania a alocat pentru probleme sociale aproximativ 16-17% din PIB, in timp ce majoritatea tarilor candidate la integrarea in UE aloca pentru aceleasi sectoare aproape 30% din PIB. De asemenea, tarile din UE sprijina politicile sociale cu peste 30% din PIB. Si in acest timp, in Romania se spune ca se face prea multa protectie sociala. Iar bugetul Romaniei nu se compara cu cel al tarilor UE...

Unde credeti ca se va ajunge cu sanatatea oamenilor, cat timp la CNAS cotizeaza numai cine vrea, iar banii asiguratilor sunt gestionati de stat, in multe cazuri neajungand la cei care au nevoie de ei?

Inainte de orice raspuns ma vad nevoit sa vin cu o precizare. Fondurile asigurarilor de sanatate au unul dintre cele mai bune niveluri de colectare, cu mult peste gradul de colectare a fondurilor de pensii sau somaj. Problema tine intr-adevar de modul in care sunt gestionati acesti bani, dar si de faptul ca unele companii nu-si achita contributiile obligatorii. Sistemul de asigurari de sanatate a fost descentralizat in sensul ca fiecare Casa Judeteana isi gestioneaza propriile resurse. E adevarat ca exista judete in care colectarea fondurilor se deruleaza mai greu si atunci cheltuielile de intretinere absolut necesare sunt acoperite de judetele mai performante. Calitatea asistentei sociale va creste insa in ritmul dezvoltarii economice. In masura in care fiecare isi va achita obligatiile si vom avea mai multe resurse financiare disponibile, spitalele vor putea achizitiona aparatura mai performanta si vor putea trata oamenii mai bine. Este un sistem cu care invatam cu totii sa lucram.

O autentica societate democratica nu poate exista fara controlarea stricta a activitatilor serviciilor secrete. Nu vi se pare ca acestea - SRI, SIE, 0962 - au cam luat-o razna cu incalcarea libertatilor cetatenesti?

Nu este cazul sa fac eu comentarii pe aceasta tema. Mi s-ar parea incorect sa abordez eu acest subiect, avand in vedere ca activitatea serviciilor de informatii nu este in responsabilitatea directa a primului ministru, ci a Parlamentului si a CSAT.

Procurorul general al Romaniei a spus in fata Comisiei Juridice de la Senat ca declaratia de avere trimisa de dumneavoastra acum cateva luni la Parchetul General spre verificare a fost trimisa gresit. Tanase Joita a spus ca "Parchetul nu are competenta de control asupra averilor demnitarilor". Abia acum au descoperit acest lucru? Sau totul a fost o comedie cu cercetarea averii?

- Am citit si eu declaratia procurorului general si am fost surprins. Ar fi fost stupid sa cer Parchetului General sa-mi verifice declaratia de avere. Ori n-a inteles intrebarea procurorul general, ori n-a fost inteles raspunsul sau. Eu n-am solicitat Parchetului General sa-mi verifice declaratia de avere, pentru ca nici nu este de competenta sa, nici nu avea vreun rost sa o faca in conditiile in care exista prevederi extrem de stricte privind acest lucru. Declaratia mea de avere este depusa conform legii si va fi analizata potrivit legii, la finalul mandatului. Eu am cerut Parchetului General sa se sesizeze in legatura cu "Armaghedon II", cu acuzatiile care erau cuprinse acolo, am cerut sa fie audiate toate persoanele implicate in acel material si am transmis si declaratia de avere pentru a fi utilizata in evaluarea finala a asa-zisului "Raport".

Dupa stiinta dvs., vreun cetatean britanic a fost ridicat de pe strada fiindca a trimis e-mail-uri referitoare la Tony Blair?

Mi-e teama ca nu sunt la curent cu astfel de detalii legate de viata interna a Marii Britanii. N-am mai urmarit nici macar ultimele transferuri reusite de Manchester United. De altfel, cred ca acest lucru nici nu are legatura cu Tony Blair. Sau are...?!

La inceputul lunii august, liderii PNTCD si-au declarat averile, facand un apel catre clasa politica pentru a le urma exemplul. Credeti ca acest gest trebuie urmat de intreaga clasa politica?

Sper ca nimeni sa nu urmeze exemplul ipocrit al liderilor taranisti, care si-au trecut in declaratiile de avere toalele de la bunici. Din punctul meu de vedere, astfel de actiuni sunt dubioase si au doar rolul de a atrage atentia. Cred intr-o actiune cu adevarat sincera de declarare a averilor. Tocmai de aceea am initiat un proiect de lege in acest sens in Parlament, care, insa, e blocat la comisii de mai multe luni. Voi fi primul demnitar care isi va depune declaratia de avere in acord cu procedurile legale existente, asa cum am facut si pana acum. Pana atunci, dezaprob orice gest care ia in batjocura aceasta actiune absolut necesara pentru asanarea clasei politice romanesti.

Se speculeaza extrem de mult pe tema relatiei dvs. cu Ion Iliescu. De multe ori, am senzatia ca asistam la un joc de putere, in care nu se mai stie cine pe cine joaca... Miza pare a fi destul de mare, depasind momentul 2004. Daca ar fi sa va pun o intrebare pe tema acestei relatii, ce ati raspunde, lasand politica undeva la urma?

V-as spune ca Ion Iliescu este un om fara de care istoria Romaniei ar fi aratat altfel. Ca este un om politic complet de la care eu, personal, am avut foarte multe lucruri de invatat. Si am de invatat. In ceea ce priveste relatia intre mine si domnul presedinte Iliescu, presa adora speculatiile pe tema unui conflict intre noi doi de pe vremea cand eram presedinte executiv al partidului, cautand sa speculeze orice virgula sau orice nuanta de exprimare. Traim cu acest "conflict" de aproape zece ani, fara sa ne certam o singura data, deci nu vad de ce nu ne-am petrece si urmatoarea decada in acest fel. Foarte serios vorbind, intre mine si presedintele Iliescu nu exista nici un conflict.

Cum comentati declaratiile nu tocmai favorabile facute de Ion Iliescu atunci cand s-a referit la politica economica a guvernului?

Presedintele Ion Iliescu este atent la ceea ce se intampla in jur, are un contact permanent cu oamenii, acestia ii spun pasurile lor, iar domnia sa reactioneaza. Este vorba de responsabilitatea omului politic fata de cei care l-au votat. Este o responsabilitate care ne apasa pe toti... De unde credeti ca a aparut ideea Programului Social al Guvernului daca nu din realitatea care ne inconjoara? Ne place, nu ne place, Romania este intr-o situatie economica dificila, intr-o conjunctura economica deloc roza, vedeti doar ce se intampla in jurul nostru, si cu toate acestea reusim de doi ani sa avem o crestere economica reala. Am fost alesi sa guvernam aceasta tara in primul rand ca social-democrati si avem datoria de a-i respecta pe cei care considera ca putem avea grija de ei.

Pai, atunci sa facem un sondaj...

Faceti un sondaj si o sa vedeti ca Programul Social al Guvernului este criticat doar de cei care nu beneficiaza de el. Poate ca uneori ar mai trebui intrebati si oamenii de rand, nu numai politicienii, inainte de a se lansa diverse judecati de valoare.

Revenim putin la relatia dvs., a primului ministru, cu Ion Iliescu, presedintele Romaniei. Toate aceste discutii au aparut in conditiile in care acesta din urma nu mai are voie sa candideze pentru un nou mandat de presedinte al Romaniei, iar in PSD jocurile par facute fara persoana sa. Ce credeti ca se va intampla dupa 2004?

Daca as putea sa va raspund doar ca "simplu cetatean", v-as spune ca Ion Iliescu ar trebui sa mai aiba dreptul sa candideze pentru inca un mandat. Deocamdata, noi nu ne-am hotarat daca vrem o republica parlamentara sau una prezidentiala. Din toate sondajele de opinie rezulta ca multi il vor ca presedinte al Romaniei. Si eu fac parte din aceasta categorie. Vreau sa subliniez ca v-am dat acest raspuns ca simplu locuitor, cu drept de vot, al Romaniei, in conditiile in care nu stim cum vor arata modificarile ce vor fi aduse Constitutiei. Ar trebui insa sa discutam deschis acest subiect, fara sa ne ascundem dupa degete. FranIois Mitterrand a fost presedinte al Frantei timp de 14 ani, pentru ca mandatul prezidential era de 7 ani. Putem discuta, asadar, fie asupra numarului de mandate, fie asupra duratei, care au fost alese in actuala Constitutie in functie de o anumita conjunctura. Ca om politic, nu pot decat sa va spun ca Ion Iliescu va avea locul pe care-l merita in PSD, pe care este indreptatit sa-l aiba si pe care nimeni nu-l contesta. Dar toate aceste variante depind, in primul rand, de optiunile sale.

In ceea ce priveste problema inundatiilor, as vrea sa va citez declaratia presedintelui Ion Iliescu, care a spus referindu-se la Guvern: "...au stabilit primele masuri, dar sunt masuri pompieristice, legate de fenomenul actual si pagube". Cum comentati aceasta critica la adresa Guvernului pe care-l conduceti?

- Nu este vorba de nici o critica, dar toata lumea cauta noi surse de conflict intre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria. As putea spune ca unii spera din tot sufletul ca eu sa ma cert cu presedintele. Si aici nu ma refer la presa, care preia si interpreteaza diverse declaratii. Ma refer la oameni din toate zonele de influenta. Revenind la declaratia presedintelui Iliescu, ea este foarte corecta. Am luat masurile de moment, "pompieristice" in sensul in care am incercat sa rezolvam problemele care aparusera, iar daca la Facaeni s-au refacut deja cateva zeci de case, inseamna ca le-am luat corect. Pentru a lamuri definitiv termenul "pompieristic", pot sa va mai spun ca pompierii sunt chemati sa stinga un foc, nu sa repare o casa. Noi am inceput sa reparam casele oamenilor.

Mie personal mi se pare ciudat ca Ion Iliescu are aceasta atitudine, daca tinem cont ca domnia sa a fost responsabil cu Apele pana-n 1989, iar dupa Revolutie timp de sase ani a fost presedintele Romaniei. De ce n-a facut nimic pana atunci? De ce vine acum sa combata o stare de lucruri de care este si el vinovat?

- Indiferent ce raspund v-as da la aceasta intrebare, sunt convins ca el va fi interpretat in fel si chip. Prefer sa va rog sa adresati aceasta intrebare altcuiva... Va reamintesc insa ca Ion Iliescu a mai spus ca nu am recuperat nici macar nivelul potentialului economic al tarii din 1989 si ca asistam la calamitati naturale care pun in dificultate si tarile bogate ale Europei. Ceea ce pune intr-un cadru firesc intreg raspunsul.

Cum vedeti situatia politica din Romania dupa Praga?

S-au facut multe speculatii. Oricum, dupa summitul NATO de la Praga, procesul de reflexie trebuie sa treaca la faza concreta. Vom putea sa ne gandim, spre exemplu, si la continuarea procesului de unificare a miscarii social-democrate si ma refer in primul rand la Partidul Democrat, indiferent de conflictele cu Traian Basescu. Cred ca vremea liderilor politici turbulenti, care se manifesta prin multa galagie, a trecut. Populatia doreste sa vada mai multa responsabilitate si mai putin politicianism, mai multa autoritate si mai putin despotism. Un lider politic care nu exista decat prin conflictele pe care le genereaza este lipsit de consistenta si seriozitate. PSD nu a lansat insa semnale prea prietenesti Partidului Democrat. PSD a facut mai mult decat atat: in urma cu doi ani, dupa alegerile locale, am discutat cu Petre Roman si cu Traian Basescu si am propus o alianta electorala pentru o guvernare comuna. Ideea era, in prima instanta, a unei aliante intre primarul general, care este al PD, si primarii de sectoare si consilieri, care sunt ai nostri. Ea ar fi insemnat si o recunoastere din partea noastra a victoriei sale, pentru ca in fapt nu vom sti niciodata cine a castigat cu adevarat alegerile pentru Primaria Capitalei, va amintiti ca Traian Basescu a avut 6.000 de voturi diferenta fata de Sorin Oprescu. Am fost refuzati cu violenta si nu noi am fost aceia care au declansat ostilitatile. Atunci situatia era alta, azi insa PD trebuie sa se gandeasca la viitorul sau daca vrea sa faca politica la modul serios si nu doar pentru a oferi o justificare unui primar, fie el si cel al Capitalei.

Desi stiu ca va irita comparatia cu Ceausescu, nu credeti ca este ceva adevarat in ea?

Nu ma irita si nu cred ca este nimic adevarat in ea. S-a incercat si aici crearea unei imagini de dictatura, imaginea unei dictaturi conduse de Nastase, urmasul lui Ceausescu. Vreau sa va reamintesc ca totul a pornit de la Emil Constantinescu, care a incercat sa revina in politica prin doua atacuri directe la adresa mea, intr-unul din acestea comparandu- ma cu Ceausescu. In opinia unora, intre domnia sa si Ceausescu ar fi poate mai multe similitudini. Interventia mea a avut un singur scop: asumarea acestui atac de catre fostul presedinte al Romaniei, pentru ca nu mi s-a parut barbateste s-o faca ascunzandu-se in spatele unei fundatii. Nu ma deranjeaza revenirea lui Constantinescu in politica, il consider un om politic capabil, care la un moment dat n-a mai rezistat presiunilor si s-a retras. Acum a decis sa se reintoarca. Este dreptul lui, dar, atunci cand este atacata familia mea intr- un mod josnic, mi se pare normal ca cineva sa-si asume acest atac. Dar, pentru ca

v-ati referit la acest lucru, vreau sa va spun ca am citit cu interes un comentariu de saptamana trecuta din Romania libera in care se sustinea ca anormal este faptul ca legea este respectata doar atunci cand intervine primul ministru. Sunt perfect de acord cu acest lucru. Nu este normal ca un primar sa spele strazile orasului doar cand vine o delegatie oficiala. Este datoria lui s-o faca zilnic. Traversam momente dificile, cruciale pentru istoria Romaniei, si nu ne putem juca. Am ratat prea multe sanse in ultimii 12 ani si pur si simplu nu ne mai putem permite sa ratam. Nu mi-am dorit ca aceasta raspundere uriasa sa cada pe umerii guvernului pe care il conduc. As fi preferat sa traversez o perioada istorica mai putin incarcata de semnificatii, dar s-a intamplat ca aceasta sarcina sa revina guvernului pe care-l conduc si, pentru ca ea este atat de dificila, imi asum si dreptul de a fi autoritar, in masura in care acest lucru este necesar si benefic programului de guvernare.

Ce se intampla cu baronii locali din PSD? Exista impresia ca ati scapat situatia din mana, ca intreaga conducere a partidului devine prizoniera structurilor locale, care de cele mai multe ori se comporta intr-un autentic stil mafiot.

Imi pare rau, dar nu pot fi de acord cu premisa de la care porniti. Nu exista baroni locali in PSD, nu exista asemenea structuri in interiorul partidului. Exista oameni carismatici, oameni care fac treaba in localitatile lor si care sunt apreciati de comunitatea locala...

Cum ar fi Marian Oprisan sau Nicolae Mischie?

Persoanele la care faceti referire sunt foarte bine vazute pe plan local. Acest lucru apare in sondaje, nu este parerea mea. Insa la nivelul tarii li s-a creat o imagine de mari potentati locali care fac si desfac un intreg judet. Cu un singur lucru nu voi fi de acord, indiferent ca este vorba de Oprisan, Mischie sau mai stiu eu care alt om politic! Nu voi fi de acord cu derapajele de tip Vadim, cu atacurile suburbane si cu santajul. Parerea mea este ca, in momentul in care aceste elemente vor intra in viata politica, vom fi pierdut batalia pentru democratie. Sa stiti ca nu este usor, ca om politic, sa vezi cum este atacata familia, prietenii, cum fiecare gest pe care-l faci este interpretat, cum de multe ori nu ti se accepta un drept la replica din rautate sau incapatanare. Indiferent ca te cheama Nastase, Constantinescu, Stolojan, suporti din plin toate aceste lucruri. Dar pana la urma trebuie platit un pret pentru maturizarea societatii. Il plateste si clasa politica, il plateste si presa, il platesc si oamenii de afaceri.

Pentru ca veni vorba de oameni de afaceri... Ce se intampla cu oamenii care ar trebui sa plateasca pentru sutele de mii de amarati pacaliti la Bancorex, FNI, Banca Internationala a Religiilor, BRS sau BID? Ce se intampla cu Justitia in aceasta tara? Chiar nimanui nu-i mai pasa?

Din toate exemplele pe care le-ati dat, evenimentul cu cel mai mare impact este frauda de la FNI. Dar aici trebuie sa va spun ca noi, PSD, jucam doar rolul pompierului. Pentru ca FNI a inceput in 1996 si s-a prabusit in 2000, cand eram un simplu partid de opozitie. O data cu venirea la guvernare, ne-am trezit in brate cu problema celor 300.000 de oameni care investisera la FNI. Ne-am straduit sa limitam paguba acestor oameni, fiind constienti ca marea parte a banilor este de nerecuperat. Partea penala era gata rezolvata de predecesorii nostri, intr-un mod care nu mai putea fi intors. Poate ca nici eu nu sunt multumit cu solutia data in marea majoritate a cazurilor, poate ca si eu vad ca adevaratii vinovati sunt tinuti departe de latura penala, dar statul roman functioneaza dupa principiul separatiei puterilor in stat, in care puterea judecatoreasca este independenta.

Eu nu ma refeream la solutiile date in instanta, ci mai mult la ancheta penala...

Atat timp cat in Romania vom avea politisti care iau mita, judecatori care dau sentinte dupa grosimea plicului si oameni politici care de-abia asteapta sa fie cumparati, situatii de acest fel vor mai aparea. Eu nu spun ca aceste cazuri sunt numeroase, dar uneori este suficient sa gasesti un singur om dispus sa se vanda pentru a intoarce pe dos o intreaga tara. Daca vrem sa traim intr-un sistem viabil, trebuie ca economicul si politicul sa aiba drumuri separate. Ceea ce, din pacate, nu se intampla acum.

Cum trebuie interpretata concurenta intre Adrian Nastase si Mircea Geoana, intre premier si ministrul de Externe? Il vedeti pe Mircea Geoana ca pe un inlocuitor, pentru ca unii considera ca Mircea Geoana poate fi viitorul premier...?

In politica romaneasca se speculeaza foarte mult, iar situatia actuala este una extrem de favorabila zvonurilor. Absenta unei opozitii parlamentare consolidate a pus PSD in situatia, deloc placuta, de a parea un partid unic, ceea ce a canalizat toate speculatiile spre interior, creand impresia unei opozitii in interiorul PSD. In conditiile in care situatia din PNL nu este clarificata, iar la PD asistam la un "one-man show", s-a incercat, mai mult sau mai putin constient, conturarea unei opozitii in partidul de guvernamant. Mircea Geoana este un om de echipa, este secretar executiv al partidului, este un bun ministru de Externe, dar de aici pana la speculatiile care s-au facut este o cale extrem de lunga. Mircea Geoana beneficiaza de un transfer de imagine dinspre ministerul pe care-l conduce spre persoana lui, asa cum am beneficiat si eu sau Melescanu. Nu pot decat sa ma bucur ca in PSD sunt oameni apreciati, acest lucru dandu-mi siguranta ca oamenii inteleg ca acolo, la Palatul Victoria, ne facem treaba.

Tot in categoria speculatiilor trebuie sa introducem si neintelegerile care ar exista intre dvs. si ministrul Industriilor, Dan Ioan Popescu?

- Nu exista neintelegeri intre mine si Dan Ioan Popescu. Nu am neintelegeri cu nici un membru al guvernului, dar in acelasi timp nu pot sa neg ca au aparut mici tensiuni generate de actul de guvernare. Cu toate acestea, fac o echipa buna cu ministrul Industriilor, cu ceilalti colegi. Ca sa ma intelegeti, eu sunt un om care-si schimba foarte greu parerea despre oamenii apropiati si nu-mi abandonez colaboratorii. Aici, la Palatul Victoria, formam o echipa, foarte putine din aceste speculatii fiind adevarate.

Libertatea presei poate parea o cerere excesiva, unele articole pot fi tendentioase si comandate din umbra. Sunt propozitii cu care sunt de acord. Nu pot fi insa de acord cu tentativele de supunere a presei. Spuneti-mi, oamenii politici din Romania anului 2002 chiar nu-si pot da seama ca n-ar fi ceea ce sunt fara o presa independenta?

Nu va pot raspunde in numele tuturor oamenilor politici. Va pot spune insa parerea mea, in calitate de om politic si de presedinte PSD. Presa independenta e un dat esential al unei societati democratice, iar cine nu e de acord cu acest adevar simplu trebuie sa-si analizeze mai bine optiunile. Am discutat foarte mult pe aceasta tema in PSD si i-am indemnat pe colegii mei sa vada in presa un partener si niciodata, orice s-ar intampla, un adversar. Sunt ziaristi pe care ii cunosc de 12 ani, sunt reporteri parlamentari cu care am colaborat ani de zile. Am invatat impreuna ce inseamna un sistem democratic, am gresit impreuna, dar niciodata nu cred ca am fost manati de ganduri ascunse.

Ati avut o relatie sinuoasa cu presa, cu episoade calme, de "buna intelegere", si cu momente mai incordate, aproape conflictuale. Ce parere mai aveti astazi despre presa?

Aceeasi parere pe care am avut-o mereu, indiferent de ce au speculat unii si altii. Cred cu tarie in rolul fundamental al presei in activitatea de guvernare. Nu putem guverna fara ajutorul presei. Stiu ca aceasta afirmatie poate suna contradictoriu sau curios, dar chiar asa este. Presa este un partener pretios, in special atunci cand ne trage de maneca si ne arata unde gresim sau ce mai avem de facut. Este importanta si pentru transmiterea mesajelor noastre catre populatie.

Asta inseamna ca presa are intotdeauna dreptate?

Sa stiti ca, oricat de ciudat ar parea, presa chiar are intotdeauna dreptate. Sigur, apar uneori anumite excese, despre care vorbiti si dvs., dar in general profesionalismul este regula. Excesele apar la fel de usor si de partea noastra. Recunosc, am avut si eu momente cand am exagerat. Dar am un respect enorm pentru mass-media si oamenii de presa si i-am considerat intotdeauna parteneri, in toate functiile publice pe care le-am detinut. Guvernarea e un proces dificil, care necesita, in primul rand, un contact neintrerupt cu realitatea; presa e una din caile de mentinere a acestui contact.

Cine a exagerat in legatura cu situatia de la Neptun? Presa, oamenii aflati in vacanta, dumneavoastra?

Situatia de la Neptun a fost un exemplu clasic de neintelegere si lipsa de comunicare intre toti cei enumerati de dvs. Asta e mai putin important. Ceea ce e cu adevarat grav este un anume reflex, la care nu pot renunta unele autoritati locale, de a "face frumos" in fata "mai-marilor" de la centru. Mi se pare inadmisibila aceasta obisnuinta a unora de a se mobiliza numai atunci cand se asteapta sa fie controlati. Evident, asa apar si excesele, ba chiar se pot naste situatii penibile, dupa cum s-a vazut. Oamenii aflati in vacanta au fost prinsi la mijloc, intre un premier care voia sa se bucure de cateva zile libere si niste responsabili locali care si-au imaginat ca respectivul premier vrea luna de pe cer. Ba, mai mult, si-au imaginat ca pot face intr-o zi tot ce n-au facut in jumatate de an. Nu mai comentez pe marginea acestui subiect, dar ma voi lupta in continuare cu aceasta mentalitate. Pana cand lucrurile nu se vor misca la nivel local, din initiativa locala, lucrurile nu pot merge cum trebuie in Romania. S-a terminat de ceva timp cu dictatura de la centru. Voi lupta din toate puterile sa elimin ramasitele acestui reflex, sa explic fiecaruia ca legea este lege si ca trebuie respectata, nu doar in anumite zile ale saptamanii.

Exista foarte multi oameni care sunt nemultumiti de politica guvernului in ceea ce priveste strategia economica. Ati invocat, ca toate guvernele, mostenirea dezastruoasa, dar rezultatele economice nu par foarte incurajatoare. Din ce in ce mai multi romani sunt de parere ca Romania merge intr-o directie gresita, iar mediul de afaceri nu pare unul foarte prietenos. Nu se mai aude de vreo investitie straina majora in Romania, iar negocierile cu FMI sunt in impas. Daca vom continua in acest mod, nu prea vad sperante de revenire...

N-am invocat "mostenirea dezastruoasa" in sensul in care spuneti dumneavoastra. Am spus ca Romania a pierdut foarte mult timp si ca de situatia actuala suntem toti vinovati. Am spus ca am preluat guvernarea cu un handicap major, cu o economie in cadere, cu un proces de privatizare accelerata in stil stahanovist, cu o neincredere majora a oamenilor de afaceri in coerenta legislatiei economice. Nu uitati ca schimbarea de zeci de ori a unei legi cu impact economic facea deliciul presei pana in 2000. As vrea sa ne amintim impreuna de privatizarile facute mai mult de dragul statisticilor, de toate scandalurile care au fost legate de fosta guvernare. De doi ani avem o crestere economica sanatoasa, am reusit o stabilizare legislativa, dar aceste lucruri intereseaza prea putin, pentru ca "o stire buna nu-i o stire de pagina intai". In ceea ce priveste investitiile straine, totusi, anul 2001 a reprezentat, din acest punct de vedere, nivelul cel mai ridicat din ultimii 12 ani.

In urma semnarii acordului cu SUA pe tema CPI, Romania a fost implicata intr-un scandal diplomatic. Mai mult, nici pozitia dvs. nu a fost prea clara. Ce va avea Romania de castigat de pe urma acordului cu SUA?

In primul rand, nu este vorba de nici un scandal diplomatic. Din pacate, s-a vorbit mult despre acest subiect, la modul negativ, in conditiile in care Romania a facut un pas important si curajos prin care a actionat ca un actor capabil sa-si asume decizii majore de politica externa in functie de interesele sale strategice. Acordul cu SUA pe tema imunitatii soldatilor americani in fata Curtii Penale Internationale a fost adoptat in urma unor consultari intense intre toti factorii de decizie. Nu a fost vorba de o hotarare pripita si nici de un act unilateral al cuiva, ci de o decizie pentru care ne-am asumat cu totii responsabilitatea. Cred ca e suficient de clar pentru toata lumea. Pe de alta parte, nu putem sa ingropam capul in pamant si sa pretindem ca nu au fost si nu sunt anumite tensiuni. Ele au existat si au aparut mai ales datorita unor probleme tehnice de comunicare in relatia noastra cu Uniunea Europeana. Am analizat situatia si am invatat o lectie buna. Am invatat ca, indiferent de situatie, nimic nu este prea putin important atunci cand avem de luat o hotarare. Si ma refer aici atat la probleme de politica externa, cat si de politica interna.

Totusi, ar trebui sa ne asteptam la o schimbare a raporturilor cu Uniunea Europeana?

Romania nu poate avea un viitor bun decat in cadrul Uniunii Europene, iar in calitate de tara partenera nu vom lua niciodata hotarari care sa loveasca in principiile care stau la baza constructiei europene. Pe de alta parte insa, trebuie sa intelegem cu totii un lucru. Integrarea in Uniunea Europeana nu este un scop in sine, ci este mijlocul prin care putem face ca lucrurile sa mearga mai bine in Romania. Poate ca negocierile de aderare la UE au fost mai putin vizibile, pentru ca este vorba de un proces de mai lunga durata care presupune adaptarea intregii noastre economii, dar asta nu inseamna ca am renuntat sa incercam recuperarea intarzierilor fata de alte state candidate. In calitate de prim-ministru, datoria mea este sa aduc o viata mai buna oamenilor si sa nu compromit sansele de dezvoltare viitoare a tarii. Iar acest lucru inseamna, intre altele, dezvoltarea unui parteneriat strategic cu Statele Unite.

Bun, dar ce va avea Romania de castigat de pe urma acestei decizii?

Orice decizie curajoasa de politica externa presupune riscuri. Insa nu putem pretinde niciodata sa avem un cuvant de spus in lume fara a ne asuma aceste riscuri. In acest caz, beneficiile sunt evident superioare si tin de inaugurarea unei relatii speciale cu Statele Unite. Este o pozitie pragmatica, ce tine cont de anumite interese strategice, pe termen lung, si care nu afecteaza in nici un fel alte cai care pot aduce prosperitate Romaniei. Sunt convins ca partenerii nostri europeni au inteles ratiunile si conditiile in care am luat aceasta decizie si vom putea sa ne concentram, in continuare, pe numeroasele programe si proiecte pe care le avem de construit impreuna in anii ce vor urma.

Multa vreme, unul dintre capitolele sensibile ale negocierilor de integrare a fost situatia copiilor institutionalizati. Ce se mai aude cu soarta copiilor abandonati?

Am inregistrat progrese remarcabile in acest domeniu, recunoscute si de oficialii europeni. Acest fapt e insa mai putin important, deoarece situatia copiilor abandonati este o problema a Romaniei, si nu una a Uniunii Europene. Am avut un sentiment neplacut atunci cand, datorita faptului ca timp de zece ani nu prea s-a facut nimic pentru acesti copii, a trebuit sa vina Uniunea Europeana sa ne traga de maneca si sa ne spuna ca trebuie sa facem ceva. Dincolo de aceasta, mult mai neplacuta este realitatea faptului ca in Romania de astazi exista copii care traiesc adevarate drame, fara ca cineva sa faca ceva pentru ei. Soarta copiilor abandonati este responsabilitatea intregii societati. Aceasta nu inseamna simpla internare a lor in institutii de ingrijire reci si impersonale, ci implicarea directa a comunitatilor - fie prin contactul direct cu acesti copii, fie prin extinderea adoptiilor. Am spus ca in ultimii doi ani s-au inregistrat progrese remarcabile, ceea ce inseamna ca situatia copiilor institutionalizati s-a imbunatatit. Am o bucurie personala sa constat ca programele guvernamentale de constientizare a publicului isi fac deja simtite efectele. Oamenii cunosc mai in profunzime problema, au o alta atitudine fata de soarta copiilor, iar, cel mai important, numarul adoptiilor a inceput sa creasca. Ceea ce inseamna ca tot mai multi copii vor creste intr-o familie si vor avea sanse reale de a duce o viata mai buna.

Ce se intampla cu sediul guvernului? Se va muta acesta in cladirea Bibliotecii Nationale?

Asa cum am anuntat public, problema se gaseste acum in responsabilitatea Parlamentului. Guvernul va evita sa se pronunte, cel putin pana in momentul in care se va da un aviz din partea forului legislativ. Am vazut speculatiile aparute in legatura cu acest subiect. Parerea mea este ca se exagereaza, deoarece exista deja mai multe solutii. Important este sa facem o distinctie intre cele doua probleme: in primul rand, este vorba de situatia cladirii guvernului, iar pe de alta parte, de soarta Bibliotecii Nationale. Din nefericire, cele doua probleme se amesteca si se creeaza astfel o imagine distorsionata.

Cum se va rezolva problema Bibliotecii Nationale? Se va ramane la solutia mutarii la Popesti-Leordeni?

Eu sunt total de acord cu cei care sustin necesitatea unui sediu corespunzator pentru Biblioteca Nationala. Dar aceasta problema trebuie rezolvata calm si fara pasiunile care au aparut de cateva saptamani. Situatia isi poate gasi rezolvari. Am cerut deja Ministerului Culturii sa lucreze la acest proiect si sa gaseasca cele mai bune solutii, inclusiv la nivelul finantarii. Care solutie se va alege, asta inca nu stiu. Vreau sa subliniez insa ca aceasta problema va constitui o prioritate pentru Ministerul Culturii. Ca un punct de vedere personal, vreau sa subliniez ca, pentru viitor, cultura e mult mai importanta decat administratia. Daca s-ar pune vreun moment problema sa se aleaga intre cele doua domenii, la nivel de prioritati, eu as alege fara dubii cultura. Asa cum am spus mai sus, insa, cele doua probleme nu sunt legate.

Exista experti care contesta ideea ca Palatul Victoria ar fi in pericol...

Ideea ca Palatul Victoria este subred a fost lansata de mai mult timp si se regaseste in mai multe materiale intocmite la nivel de experti. In acest moment, se cauta solutii, deoarece nu putem astepta un cutremur ca sa vedem cine are dreptate. In acelasi timp, am cerut deja realizarea unor noi expertize referitoare la situatia cladirii guvernului. In scurt timp, vom afla cat este adevar si cat nu in zvonurile referitoare la situatia Palatului Victoria.

Vorbeati de cutremur. In ultima vreme, calamitatile naturale au facut pagube in Romania. Ce face guvernul in aceste situatii exceptionale?

Din nefericire, calamitatile naturale surprind mai mereu autoritatile, fie ca ne aflam in Romania sau in Occident. S-a vazut foarte clar care au fost efectele inundatiilor in tari mai dezvoltate, ca Germania sau Austria. De asemenea, in Romania incep sa apara fenomene tot mai violente, nemaivazute pana acum, precum vijeliile din ultima vreme. La nivelul guvernului, am pus deja la punct un sistem operativ, prin care se va incerca micsorarea efectelor acestor calamitati. In aceste zile se asteapta viitura de pe Dunare. Am luat toate masurile pentru ca efectele acestor viituri sa fie cat mai mici. Guvernul, alaturi de autoritatile locale, a luat deja toate masurile necesare pentru ca orasele de pe malul Dunarii sa nu fie in pericol.

Va multumesc si speram ca Romania sa fie ocolita de atatea "vartejuri".

domeniu: 
categorie: