Anul Nou din perspectiva primenirii sufleteşti

Milioane de oameni sărbătoresc naşterea noului an. Pregătirile pentru Revelion sunt în toi, se pregătesc tot felul de petreceri, şi se instrumentează o mulţime de jocuri tradiţionale şi obiceiuri de aflare a viitorului, dar revelionul pare a avea mai degrabă valenţe laice dacât religioase.

Se spune că revelionul nu este altceva decăt un ceremonial funerar al antichităţii geto-dace ocazionat de moartea şi renaşterea simbolică a primului zeu al omenirii-Anul. Timpul care curge fără întoarcere, este oprit, după 365 de zile, şi întors, precum ceasornicul. Intoarcerea simbolică a timpului în noaptea de Revelion a fost asimilată cu moartea divinităţii adorate, iar reluarea numărului zilelor cu naşterea acesteia.

Ideea înnoiri timpului supravietuieşte în Calendarul popular unde sfinţii sunt tineri, maturi şi bătrâni. Cei sărbătoriţi la începutul anului sunt tineri (Sanvasai, Dragobete, Sangiorz), la mijlocul anului maturi (Sântilie, Sântamaria), iar cei sarbatoriţi la finele anului sunt, fără excepţie, bătrâni (Moş Nicolae, Moş Ajun, Moş Crăciun).  Ciclul sărbătorilor de Anul Nou, care începe cu Ajunul Crăciunului şi se încheie cu Ajunul Bobotezei este un timp ritualic împărţit simetric de Revelion: perioada dintre Crăciun şi miezul nopţii de Revelion şi perioada cuprinsă între miezul nopţii de Revelion şi Bobotează.

Sfinţii părinţi recomandă petrecerea nopţii de revelion în rugăciune pentru ca Anului Nou să ne aducă linişte, sănătate şi noroc. De asemenea, aceştia îndeamnă la cumpătare şi pregătire pentru slujba de a doua zi, a Sfântului Vasile cel Mare, recunoscut fiind pentru dezlegările pe care le face oamenilor de duhurile malefice şi ghinion.

domeniu: 
categorie: