Atunci, în 22 Decembrie 1989!

Vă mai amintiţi despre celebra Comisie de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, comisie înfiinţată prin hotărârea parlamentului României? De fapt, au fost mai multe asemenea Comisii, tot atâtea câte schimbări ale puterii s-au perindat.

Ce studiu documentar s-a realizat! Ce romane şi studii s-au elaborat! Câţi autori au devenit celebri prin rescrierea adevărului, niciodată demantelat! Acum au mai găsit noi surse de inspiraţie referitoare, tot la acele momente, nişte generaţii de epigoni care sunt convinşi că ei au descoperit, odată pentru totdeauna, esenţa crimelor şi bulversării sociale din decembrie ’89!

Pe atunci , unii dintre ei încă îşi sugeau degetul (indeletnicire pe care au dus-o mai departe) şi acum dau sentinţe aspre, dure,necruţătoare ! Unul, care-si tot varsă umorile la un post de televiziune, a apărut imediat după decembrie ’89 şi a rostit ,sentenţios şi extrem de acid “pentru ca revoluţia română să izbutească pană la capăt este necesar să moară un milion de oameni” Cretinul îndemna de fapt la un genocid de tip cambodgian şi după ce a fost scos din peisaj pentru o anumită perioadă de timp , acum este “patron” de emisiune care dezbate şi zice tot felul de inepţii . În Bucureşti, după ce vestitul Barbu Prostu fostul primar general al capitalei ,reuşise a-l convinge pe Ceauşescu să convoace celebrul miting din 21 decembrie, acesta a spart,mitingul,  fix la 12,20, odată cu explozia aceea din dreptul intrării la sediul fostei Direcţii a V-a de Securitate şi Gardă , moment care de fapt a marcat declanşarea revoltei ,atent pregătită de altfel de  experţii în astfel de momente.

De fapt, Comisia dlui Gabrielescu, fostul fruntas PNŢCD ridicat la rangul de prezident , după ce înaintaşii domniei sale în fruntea aceluiaşi organism , reuşiseră a culege praful de pe tobă şi să încâlcească treburile aşa de bine că, vorba lui Ţuţea, “au încurcat apele şi şi-au dat cu stângu-ndreptul”, a continuat aceiaşi politică a neclarificărilor aastfel că , de fapt , lucrurile au rămas ca-n prima zi , cenuşii, pline de minciună şi de o totală dezinformare. Cel mai important aspect prerevoluţionar a fost acela al testării reacţiilor reprezentanţilor puterii !!

Actele de provocare din partea unor membri ai ambasadelor s-au înmulţit dar , spre mirarea unora dintre noi , reacţiile de moment ale autorităţilor ,s-au manifestat exact invers, în sensul că erau trataţi cu toată severitatea oamenii sistemului care “au reacţionat nepotrivit , excesiv sau absolut prosteşte” .Aceste aprecieri  veneau  mai ales din partea celui care a fost şeful Miliţiei Capitalei , col. Marin Bărbulescu , monument de răutate , şiretenie si lăcomie. În primele momente ce au urmat "spargeri" mitingului , în zonă erau extrem de multe perechi , mai ales în etate, care adresându-se celor în uniforma militară aveau grijă să le zică “Să nu trageţi!”, deşi la acel moment nu se punea problema unei astfel de măsuri.

A urmat ziua de 22 decembrie care a însemnat , după ora 8,30 când din clădirea fostului CC al PCR a fost scos corpul neânsufleţit al generalului Milea , adunarea unei mulţimi impresionante pe platoul din faa clădirii , plecarea elicopterului cu celebrul cuplu şi ocuparea aceleiaşi clădiri de populaţie. După orele 21,00 s-a declanşat nebunia. Eram de-acuma la etajul XI al Televiziunii naţionale , lângă mine se afla , la un moment dat Sergiu Nicolaescu care-mi arăta de zor…”terorişti” pe care , oricât mă străduiam, nu reuşeam nicicum să-i identific !

Nu ştiu ce mi-a venit să propun celor din comandamentul de la acest etaj XI ,  să ocupăm cu oameni clădirile care formau un cerc aproximativ în jurul TVR , şi tot aşa cercul doi şi trei pentru a avea controlul asupra lor şi a nu permite ocuparea acestora de elemente diversioniste.  Brucan , câtiva tineri necunoscuţi pentru mine care, după un moment de tăcere , s-au retras într-o cameră şi, mai apoi , Bujor Sion au venit la mine şi m-au rugat să plec pentru că “am trezit suspiciuni” !! Ce suspiciuni nu am reuşit a afla atunci dar ulterior m-am clarificat . Eram deranjant numai şi prin cele câteva sugestii făcute. Habar n-aveam că se fixase deja cifra de 60.000 de morţi ca latură obiectivă a infracţiunii de genocid pusă în sarcina cuplului !

Apoi spre miezul nopţii am văzut cum sistemul de iluminare de pe Calea Dorobanţilor şi Bdul Aviatorilor , se transfromase în sistem de semnalizare, iar mai apoi o rafală de mitralieră a izbit la un lat de palmă deaasupra capului subsemnatului. Biroul vicepreşedintelui TVR Petre fusese măturat, cred că de pe Arcul de Triumf, de o salvă de mitralieră . S-a stins lumina şi s-a aşteptat. L-am văzut pe amiralul Cico având rol de gorilă a reţinutului Nicu Ceauşescu , plin de sânge după ce primise o lovitură de cuţit în zona rinichilor.

Au urmat alte fapte de “vitejie” pălmuirea aceluiaş om de către gazetarul integru ,corect şi obiectiv, Tatulici , şi alte minuni ca inginerul care descria “bomba” pe care o dezamorsase , blondul care susţinea că Nicu luase la Sibiu, oameni nevinovaţi pe post de scut uman şi multe alte bazaconii care  au prins de minune.

Puţini ştiu că şi Valentin Ceauşescu a jucat o anume partitură în perioada prerevoluţionară, având rolul de a testa reacţia aceloraşi autorităti ! Puţini ştiu că un anume domn , din vreme racolat de  servicii secrete străine , având rolul de agent de influenţă, susurase în urechile “savantei” despre nevoia de a nu mai avansa la gradul următor ofiţerimea din MFA şi MI, astfel că cele două forţe au zis un “halt” decisiv în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 !
Mă chinuie o întrebare: dacă se ştia unde se va ajunge, s-ar mai fi produs, cu succes, lovitura de stat (sau ce-a fost)care a adus România la stadiul actual de sărăcie şi mizerie?

Alexandru Ruşi

domeniu: 
categorie: