Error message

  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; nodequeue_queue has a deprecated constructor in include_once() (line 1105 of /home/amosnew/public_html/arhiva/includes/bootstrap.inc).
  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_display has a deprecated constructor in require_once() (line 3139 of /home/amosnew/public_html/arhiva/includes/bootstrap.inc).
  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_many_to_one_helper has a deprecated constructor in require_once() (line 113 of /home/amosnew/public_html/arhiva/profiles/openpublish/modules/contrib/ctools/ctools.module).

Băsescu şi 'vechiul regim' - comentariul lui Octavian Paler în 'Cotidianul'

Bănuiesc că nicăieri nu s-a abuzat mai mult ca la noi de două narcotice: speranţa şi resemnarea, alternate după împrejurări. Întâi ne străduim să fim optimişti, luând din realităţi numai partea convenabilă. Apoi, nevoiţi să vedem şi ceea ce n-am vrut să vedem înainte, ne plângem că ne-am grăbit. Câte „probleme“ au rezultat de aici! În ajunul Crăciunului, Traian Băsescu a declarat pentru Associated Press că e hotărât să „termine“ cu „vechiul regim“. Şi presupun că era sincer când a spus-o. Dar eu nu de sincerităţile d-lui Băsescu mă tem, ci de ceea ce urmează după ele. Iar în cazul de faţă, m-aş teme şi de ceea ce a înţeles noul preşedinte prin „vechiul regim“. Am impresia că Traian Băsescu se gândeşte, când vorbeşte de „vechiul regim“, doar la PSD şi la administraţia pesedistă. Dacă impresia mea e corectă, am motive să consider ori prea superficială, ori prea lăudăroasă declaraţia sa. Eu, unul, nu cred că vom vedea „terminat“ prea curând „vechiul regim“. Şi nu cred fiindcă eu includ în „vechiul regim“, pe lângă PSD, şi UDMR şi PUR. Mai mult: includ şi unele zone şi persoane din PNL şi PD.

Dar includ şi realităţi din afara partidelor. Cum ar fi, de exemplu, magistraţii pe care-i suspectez că nu doresc, de fapt, o Justiţie „independentă“ deoarece consideră mai rentabilă „dependenţa“. Sau cum ar fi poliţiştii care, în loc să ne păzească pe noi de hoţi, îi păzesc pe hoţi de noi. Ce le-ar aduce acestor magistraţi şi poliţişti înlăturarea corupţiei? Demnitatea profesională? Demnitatea profesională nu le asigură decât salariile, eventual mărite, pe când „puţină dependenţă“, de politicieni sau de persoane care dispun de argumente „foşnitoare“, le aduce diverse forme de „răsplată“, în bună tradiţie autohtonă. Că doar nu din „demnitate profesională“ şi-au ridicat vile, în anii din urmă, numeroşi şefi din Poliţie sau purtători de robă din instanţe cu nume sonore. Din „vechiul regim“ face parte şi „stilul“ televiziunilor noastre de a schimba o obedienţă cu alta, în funcţie de cine se află la putere. Crede Traian Băsescu, oare, că e lăudat din convingere de cei care-l înjurau ieri? S-au schimbat, vorba lui Arghezi, paturile. Curvele au rămas aceleaşi. Şi să nu fi remarcat d-l Băsescu, de vreme ce cunoaşte, cum zice, „sistemul din interior“, că banii sunt azi mai eficienţi decât teroarea de pe timpuri? Ei bine, „vechiul regim“ dispune, cu siguranţă, de mai mulţi bani decât „noul regim“ care abia acum se apropie de locurile unde se pot încasa comisioane. Tot în favoarea „vechiului regim“ atârnă în balanţă inerţiile şi înclinaţiile conservatoare ale ţăranilor, de „europenizarea“ cărora nu se ocupă nimeni, pentru că partidele noastre n-au nici un chef să facă apostolat, sau spaimele pensionarilor, umiliţi de o istorie pe care o fac şi ei, prin voturile lor, fără să-şi dea seama că tot ei o vor îndura. În fine, de partea „vechiului regim“ sunt şi aşteptările prea mari legate de „noul regim“. Grăbite să vadă o schimbare în bine foarte repede, ele riscă să se năruie, în câteva luni, în decepţii şi nemulţumiri.

Să lămuresc de ce includ UDMR şi PUR în „vechiul regim“. Guvernul Năstase nu dispunea de o majoritate pesedistă în parlament. Şi-a impus toate ordonanţele şi toate interesele cu ajutorul dat, constant, de UDMR. De altfel, e un „secret al lui Polichinelle’’ că, pentru UDMR, „interesul naţional“ e un „interes etnic“. Şi că UDMR se aliază fără prejudecăţi de „regim“ celor de care se poate folosi pentru a-şi atinge scopurile. Cât priveşte PUR, e de-a dreptul amuzant să-l auzi pe d-l Voiculescu invocând „interesul naţional“. Capul „umaniştilor“ ilustrează, poate, cel mai bine teoria mea despre „privatizarea“ interesului naţional. Încât a sări din „vechiul regim“ în „noul regim“, şi invers, nu e nici o problemă pentru PUR. Iată de ce nu reuşesc să iau în serios optimismul d-lui Băsescu. Mă tem că tot ce a stricat la noi comunismul, inclusiv în caractere, şi tot ce au stricat cei care au „privatizat“ statul comunist „lucrează“ în favoarea „vechiului regim“. Bineînţeles, dacă voi fi obligat de realitate să recunosc că m-am înşelat, o voi face cu plăcere. Până atunci, încerc să nu mă droghez.

domeniu: 
categorie: