Cele mai importante momente din viaţa lui Mihai Eminescu

Anul acesta se împlinesc 157 de ani de la naşterea marelui poet Mihai Eminescu. 'Vreun premiu academic pentru poeziile lui Eminescu, de a cărui lipsă se plânge o revistă germană din Bucureşti? Dar Eminescu ar fi întâmpinat o asemenea propunere cu un râs homeric sau, după dispozitia momentului, cu acel surâs de indulgentă miloasă ce-l avea pentru nimicurile lumesti.' Aşa îl caracteriza Titu Maiorescu în lucrarea 'Eminescu şi poeziile lui'. 1850 Se naste în orasul Botosani Mihail, al saptelea copil din cei unsprezece ai lui Gheorghe Eminovici si Raluca, din familia Iurascu. Unele marturii fixeaza ca data a nasterii 14 decembrie 1849, iar forma Mihai se va impune mai târziu. Familia cobora pe linie paterna din Transilvania de unde emigreaza în Bucovina din cauza exploatarii iobagesti, obligatiilor militare si a persecutiilor religioase. Bunicii sai, Vasile si Ioana, traiesc în Calinestii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna întemeiata de emigrantii transilvaneni. Mor din cauza epidemiei de holera din 1844, si poetul, nascut mult mai târziu, nu-i cunoaste si nu-i evoca în scrierile sale. Gheorghe, primul baiat al lui Vasile, tatal poetului, trece din Bucovina în Moldova si îndeplineste functia de administrator de mosie. Este ridicat la rangul de caminar si îsi întemeiaza gospodaria sa la Ipotesti, în Tinutul Botosanilor.

Familia sporeste repede si se nasc, înaintea poetului, Serban (1841), Nicolae (1843), Gheorghe (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Maria (1848), iar dupa el, Aglaia (1852), Harieta (1854), Matei (1856), Vasile (?). Mor înainte de a iesi din copilarie Ruxandra, Maria si Vasile. Caminarul, om cu dragoste de carte, îsi trimite baietii si chiar o fata, Aglaia, sa faca studii la Cernauti, în Transilvania, iar Serban si poetul la universitatile germane. Astazi Ipotestiul este loc de pelerinaj pentru iubitorii scrisului eminescian.

1858-1860 Se înscrie în octombrie 1858 în clasa a III-a la Scoala primara National Hauptschule (Scoala primara ortodoxa orientala) din Cernauti. Frecventeaza aici si clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. Termina scoala primara cu rezultate bune la învatatura. Nu s-a simtit legat, afectiv, de învatatorii sai si nu-i evoca în scrierile sale.

1860-1863 Se înscrie în septembrie 1860 la Ober Gymnasium, liceul german din Cernauti, înfiintat în 1808, singura institutie de învatamant liceal la acea data în Bucovina anexata de Imperiul habsburgic în 1775. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativa si marea severitate în procesul de învatamânt. Profesorii se recrutau, cu precadere, din Austria, întocmesc studii si colaboreaza la publicatiile vremii. Se înfiinteaza si o catedra de româna, destul de târziu, dupa 1848. Este ocupata de Aron Pumnul. Cunoscut prin Lepturariu românesc, în patru tomuri, tiparit la Viena între 1862 si 1865, cea dintâi istorie a literaturii române în texte. Frecventeaza cursurile la Ober Gymnasium si fratii sai, Serban, Nicolae, Gheorghe si Ilie. Termina clasa I cu rezultate bune la învatatura. Nu are nota la româna pe primul semestru si este clasificat de Miron Calinescu, erudit în istoria bisericii ortodoxe române. Se înscrie în septembrie 1861 în clasa a II-a si are profesor de româna pe I. G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedra, culegator din creatie populara si autor de studii de Tinuta academica. Il califica, în amândoua semestrele, cu note maxime la româna. Obtine insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner, latina si la Johann Haiduk, pe amândoua semestrele, la matematica. Mai târziu va marturisi ca îndepartarea sa de matematica se datora metodei rele de predare. Se înscrie în septembrie 1862 din nou în clasa a II-a, frecventeaza cursurile numai primul semestru si se retrage, cum se arata în catalog, ca 'privatist' (elev-particular). Are note foarte bune la toate materiile. I. G. Sbiera îi da la româna calificativul 'vorzüglich' (eminent).

1864-1865 Demersuri la Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice sa obtina o bursa pentru continuarea studiilor; nu sunt încununate de succes. Se angajeaza în noiembrie 1864 la Consiliul Permanent Judetean Botosani 'scriitor al cancelariei sale'. Face corespondenta si întocmeste actele oficiale. Are coleg pe George Manea Foxaneanu, care îl numeste Mihael Eminescu probabil pentru preocuparile literare. Isi da demisia în 5 martie 1865 si o motiveaza prin 'dorinta de a urma studiile colegiale din Gimnaziul Plenariu din Bucovina'. Destinul îl va conduce pe alte drumuri.

1866 Inceteaza din viata la Cernauti în 12/24 ianuarie Aron Pumnul, carturar si mare personalitate a luptei nationale în Bucovina sub stapanirea austriaca. I. G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul, întocmeste împreuna cu câtiva elevi o brosura omagiala Lacramioarele învataceilor gimnasisti din Cernauti la mormantul prea iubitului lor profesor Aron Pumnul repausat într-a 12/24 ianuarie 1866; este difuzata în timpul ceremonialului funebru. Aron Pumnul este în poezia de debut a lui Eminescu, La moartea lui Aron Pumnul, cum o întituleaza editorii 'geniul mare al desteptarii' Bucovinei. Cadenta si fluiditatea unor versuri ne dau dreptul sa presupunem ca nu era la întâia poezie. Tot acum trimite Familiei din Pesta poezia 'De-as avea', care se publica în numarul din 25 februarie/19 martie 1866. Iosif Vulcan, redactorul revistei, o însoteste cu o nota redactionala. 'Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de numai 16 ani, care cu primele încercari poetice ne-a surprins placut.' Poezia e semnata: M. Eminescu, cum va proceda de aici înainte.

Avem în aceasta privinta numai marturii orale, nu si documente. Bogata activitate literara. Publica în Familia 'O calarire în zori' (15/27 mai), 'Din strainatate' (17/29 iulie), 'La Bucovina' (16/26 august), 'Speranta' (11/23 septembrie), 'Misterele noptii' (16/28 octombrie), iar în 'Umoristul' (29 septembrie/11 octombrie) cealalta revista a lui Iosif Vulcan 'Asta vreau dragul meu', sub forma de cuplet. Incepe publicarea 'novelei svedice' a lui o­nkel Adam (Karl Anton Wertterberg) 'Lantul de aur', pe care o traduce din germana. Tot acum strânge material pentru romanul 'Geniu pustiu', pe care îl elaboreaza în perioada preuniversitara si ramâne în manuscris. Calatoria lui Eminescu în Transilvania marcheaza, remarca G. Calinescu, intrarea în alta vârsta.

1867-1868 Este în trupa lui Iorgu Caragiale din octombrie 1867 si întocmeste memorii catre organele administrative pe care le semneaza 'Iorgu Caragiale si asociatii sai'. Din trupa lui Iorgu Caragiale trece în cea a lui Mihail Pascaly, care îl angajeaza ca 'sufleur II si copist'. In manuscrise se pastreaza mai multe piese copiate de el, care se joaca pe scena. I se încredinteaza si interpretarea unor roluri mai mici.

1869 Publica în Familia poeziile 'Junii corupti' (31 ianuarie/11 februarie), înrudita cu 'Geniu pustiu' prin evocarea atmosferei revolutionare si 'Amicului F. I.' (30 martie/11 aprilie) închinata lui Filimon Ilea, cu care se împrieteneste la Blaj în 1866, mai târziu profesor de drept civil la Universitatea din Bucuresti. Se înfiinteaza la Bucuresti, în 1 aprilie, Cercul Literar 'Orientul', cu Grigore Haralamb Grandea, presedinte si V. Gr. Pop si I. Badescu, secretari; editeaza revista 'Albina Pindului', orientata spre creatia populara si literatura franceza si germana.Face parte din colectivul însarcinat sa culeaga folclor în Moldova. Nu stiu sa fi facut cercetari pe teren; manuscrisele cuprind un mare numar de texte din creatia populara. Publica într-o foaie volanta îndoliata, în aprilie, oda funebra, 'La moartea principelui Stirbey', încetat din viata la Nisa, în 1/13 aprilie 1869. Foaia volanta mai cuprinde o poezie de Vasile Demetrescu (V. D. Paun) si una de Ion (Ionita) Bodescu, cu care se va întâlni si mai târziu la Botosani.Se înscrie în 2 octombrie la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Viena, ca 'ausserordentlich' (auditor extraordinar); nu avea bacalaureatul. Se înscrie în 20 octombrie în Societatea Literara Sociala 'România', înfiintata în 1867; iar în 23 octombrie si în Societatea Literara Stiintifica a românilor din Viena; initiaza demersuri pentru unificarea lor. Il cunoaste pe Ioan Slavici (n. 1848), student la drept, care efectua stagiul militar; participa la sedintele celor doua societati si leaga o prietenie exemplara.

1870 Frecventeaza în semestrul de iarna 1869/1870 cursurile de la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Viena. Asista la prelegerile tinute de Robert Zimmermann, istoria filozofiei, filozofia practica, conversatii filozofice Karl Zigmund Barasch-Rappaport, principii filozofice, exercitii filozofice si lecturi din Descartes, Spinoza si Leibniz, istorie si critica a notiunilor divine, Theodor Vogt, introducere în filozofie pe baza Metafizicii lui Aristotel. Are rezerve fata de profesorii vienezi pentru atitudinea lor fata de filozofia kantiana. Publica în ziarul Albina în doua numere din 7/19 si 9/21 articolul 'O scriere critica'. Ia apararea lui Aron Pumnul împotriva atacurilor lui Dimitrie Petrino din brosura, 'Putine cuvinte despre coruperea limbii române în Bucovina' tiparita la Cernauti în 1869 aratând ca meritul profesorului cernautean sta în faptul ca da 'consistenta si constiinta nationala maselor'si face din ele 'o natiune'. Il cunoaste la Viena pe Iacob Negruzzi, care evoca întâlnirea în amintirile sale. Isi începe colaborarea la Convorbiri literare, cu poezia 'Venere si Madona' (15 aprilie), careia îi urmeaza 'Epigonii' (15 august) si proza 'Fat-Frumos din lacrima'(1/15 noiembrie). O bogata corespondenta cu Iacob Negruzzi, redactorul foii iesene.

1871 Aglaia, sora sa, se casatoreste la Ipotesti în 7 ianuarie cu Ioan Drogli, profesor în Cernauti; Au trei copii: Veturia, moarta de mica, Georg si Ioan. Publica în Convorbiri literare în 1 martie poezia 'Mortua est'; a treia poezie dupa 'Venere si Madona' si 'Epigonii'; si retine atentia lui Maiorescu care îi recunoaste talentul. Are loc la 8 aprilie sedinta de unificare a celor doua societati studentesti din Viena; ocazie cu care ia nastere Societatea Academica Sociala Literara 'România juna' din Viena; sunt alesi Ioan Slavici, presedinte, si Eminescu, bibliotecar; societatea, cunoscuta sub numele de 'România juna', se va impune ca una din cele mai importante societati studentesti. Se înscrie în octombrie la Facultatea de Drept a Universitatii din Viena; si îsi întrerupe studiile în timpul pregatirii Serbarii de la Putna si a Congresului studentesc.

Participa în septembrie 1872, pentru prima oara, la sedintele 'Junimii' iesene; unde citeste nuvela 'Sarmanul Dionis' si poeziile 'Egipetul', 'Inger si demon' si 'Floare albastra'. Publica în Convorbiri literare în 1 octombrie 'Egipetul', fragment din 'Panorama desertaciunilor', poem de evocare a succesiunii civilizatiilor umane.

Publica în Convorbiri literare în 1 decembrie si 1 ianuarie 1873 nuvela 'Sarmanul Dionis'. Epocii studiilor vieneze apartin însemnarile filozofice si de drept, precum si marile poeme ramase în manuscris. La îndemnul lui Maiorescu se înscrie în 18 decembrie cu o adeverinta de absolvire a Liceului din Botosani; la Facultatea de Filozofie a Universitatii Friedrich-Wilhelm din Berlin; primeste peste câteva luni o bursa de la T. Maiorescu, ministrul Cultelor si Instructiunii Publice pentru trecerea doctoratului.

1873 Audiaza la Facultatea de filozofie a Universitatii din Berlin în semestrul de iarna 1872/1873, semestrul de vara 1873, semestrul de iarna 1873/1874 si semestrul de vara 1874 prelegerile lui Eugen Dühring, filozofie si economie politica, Eduard Zeller, istoria filozofiei, Hermann Bonitz, istoria filozofiei grecesti, C. N. Althaus, filozofia hegeliana, Karl Richard Lepsius, istoria Egiptului, Karl Wilhelm Nitsch, istoria romana, Heinrich Dernburg, dreptul roman, Iohann-Christian Poggendorff, geografia fizica, Hermann-Ludwig-Ferdinand von Helmholtz, fizica, Emil Du Bois-Reymond, stiinte naturale. Gheorghe, fratele mai mare, locotenent în armata româna este pus în disponibilitate din cauza de boala. Se sinucide la Ipotesti în 21 septembrie.

1874 Corespondenta în germana cu T.Maiorescu privind trecerea doctoratului spre a ocupa catedra de filozofie la Universitatea din Iasi; pentru care nu se considera pregatit sa tina prelegeri universitare; putea face comentarii de texte din Schopenhauer si Kant, începe traducerea tratatului lui Kant, 'Critica ratiunii pure'; si amâna astfel sustinerea doctoratului la Berlin optând pentru Jena, pretext fata de Maiorescu pentru întreruperea studiilor universitare. Consiliul de Ministri îl numeste, la propunerea lui Maiorescu, bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iasi cu începere din 10 septembrie, post în care va desfasura o sustinuta activitate pentru îmbogatirea Bibliotecii Centrale cu publicatii din vechiul scris românesc.

1875 Corespondenta cu F. A. Brockhaus, privind colaborarea sa la enciclopedia germana, Conversation Lexikon, prilej cu care propune introducerea de noi articole, neacceptata de editor. Este înlocuit la conducerea Bibliotecii Centrale din Iasi în 1 iulie si numit revizor scolar peste judetele Iasi si Vaslui. Dimitrie Petrino, succesorul sau la conducerea Bibliotecii Centrale, solicita trimiterea sa în judecata pentru nereguli în gestiunea bibliotecii dar acuzatiile se dovedesc neîntemeiate si instanta dispune sistarea urmaririi. Activitate de un dinamism iesit din comun: inspectii la scoli, asistenta la examene, numirea si revocarea personalului didactic, conferinte cu învatatorii, rapoarte catre prefecturi si Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice. In aceste împrejurari îl cunoaste pe Ion Creanga (n. 1839), învatator la Scoala nr. 2 din Pacurari, începutul legendarei lor prietenii.

Este redactor la Curierul de Iasi cu începere din 19 mai; si îsi schimba statutul în ziarist profesionist; ocupatia convenea si personalitatii sale. Foaie oficiala, Curierul de Iasi începe sa apara în 31 martie 1868, cu o periodicitate neregulata; 'Partii neoficiale' i se rezerva o singura pagina. Publica informatii din razboiul din Balcani, cronici despre viata culturala ieseana, prezentari de carti si ziare; 'pagina neoficiala' ia aspect de publicatie enciclopedica. Se stinge din viata la Ipotesti în 13 august Raluca, mama sa, macinata de cancer. Este înmormântata lânga biserica ctitorita de caminar si de ea. Publica în foiletonul Curierului de Iasi schita La aniversara (9 iulie) si nuvela Cezara (6, 11, 13, 15, 18 august) si în Convorbiri literare poeziile: Melancolie, Craiasa din povesti, Lacul si Dorinta (1 septembrie), Calin (file din poveste) (1 noiembrie) si Strigoii(1 decembrie).

1877 Prezinta în 5 ianuarie în Colectorul literar pentru ambele sexe, care apare la Piatra Neamt; unde subliniaza importanta publicatiilor provinciale în valorificarea creatiei populare. Informeaza cititorii în 29 aprilie despre bombardarea Calafatului de artileria turceasca, act pe care îl considera drept o agresiune. si exprima convingerea ca armata româna va juca un rol important în razboiul din Balcani. Informeaza cititorii în 11 si 13 mai despre declararea independentei de guvernul român.

1878 Gheorghe Eminovici, tatal sau, înstraineaza partea sa din mosia razaseasca de la Ipotesti sa acopere obligatiile dotale asumate la casatoria Aglaei cu Ioan Drogli în 1871. Inceteaza din viata D. Petrino în 4 mai; îi recunoaste talentul; victima a 'coteriei politice'. Este scos din redactia Timpului pentru orientarea politica ce o da ziarului. Trimis la Floresti, în Oltenia, la mosia lui N. Mandrea, unde ramâne din mai si pâna în iulie; traduce primul volum al tratatului lui Eudoxiu Hurmuzachi Fragmente zur Geschichte der Rumänen. Se tipareste cu titlul Fragmente din istoria românilor în 1879.

Inceteaza din viata în 4 august Stefan Micle, rector al Universitatii din Iasi; Veronica Micle staruie pe lânga Eminescu sa intervina în reglementarea drepturilor la pensie dupa sotul ei. Publica în Convorbiri literare poeziile 'Povestea teiului', 'Singuratate', 'Departe sunt de tine'(1 martie) si evocarea 'Pastele' (16 aprilie), cu referiri la Goethe, Mozart, Rafael, Newton.

1879 Publica în Convorbiri literare poeziile 'De câte ori iubito', 'Rugaciunea unui dac', 'Atât de frageda' (1 septembrie), 'Afara-i toamna', 'Sunt ani la mijloc', 'Când însasi glasul', 'Freamat de codru', 'Revedere', 'Foaie vesteda', 'Despartire' ( 1 octombrie). Vine la Bucuresti Veronica Micle si este prezentata de Eminescu drept 'logodnica sa'.

1880 Sedinta de constituire a Clubului politic în 3 februarie, sub presedintia lui Emanoil (Manolache) Costache Epureanu si Theodor Rosetti; întocmesc si dau publicitatii Programul Partidului Conservator. Nu participa la constituire T. Maiorescu, P. P. Carp si G. Gr. Cantacuzino, pe motiv ca Programul cuprindea numai generalitati, la care puteau subscrie si adversarii politici. Clubul politic preia si ziarul Timpul si îl numeste pe Eminescu redactor-sef; Emanoil (Manolache)Costache Epureanu îi recunoaste marea capacitate polemica în publicistica cotidiana. Publica Studii asupra situatiei în 17, 19, 22 si 24 februarie prin care îsi inaugureaza activitatea la ziarul Timpul ca redactor-sef; dezvolta tezele din Programul Partidului Conservator în sensul conceptiei sale social-politice.

1881 Publica în Convorbiri literare poeziile 'Scrisoarea I' (1 februarie), 'Scrisoarea II'(1 aprilie), 'Scrisoarea III'(1 mai), 'Scrisoarea IV' (1 septembrie). 'Scrisoarea V' se publica postum în 1890; 'Scrisoarea III' o reproduce în Timpul în 10 mai; contemporanii vad în ea un pamflet antiliberal. Apare la Leipzig antologia întocmit de Mie Kremnitz, Rumänische Dichtungen, cu poezii traduse de Carmen Sylva. Sunt incluse si 21 poezii de Eminescu.

1882 Este înlocuit la conducerea ziarului Timpului si vine ca redactor-sef Grigore G. Paucescu cu începere din 1 ianuarie; ramâne redactor pentru partea politica, cu obligatia sa dea trei articole pe saptamâna. Se înscrie în 'Societatea Carpatii' înfiintata în 24 ianuarie, cu scopul de a sprijini lupta nationala a românilor de sub stapâniri straine. Publica în 28 martie darea de seama asupra volumului lui Ioan Slavici, 'Novele din popor', care marca un moment important în dezvoltarea prozei românesti. Participa în 4 aprilie la sedinta 'Junimii' bucurestene; citeste 'Luceafarul'. Scrisoare trimisa Veronicai Micle din Constanta în 16 iunie; vede pentru prima data Marea Neagra, 'nemarginire pururea miscata'.

1883 Constituirea Societatii Presei Române în 13 februarie, cu B. P. Hasdeu presedinte, D. A. Laurian si G. Steriade vicepresedinti, M. Minovici casier, Eminescu, I. G. Bibicescu si G. Missail membri; se opune alegerii lui C. A. Rosetti ca presedinte. Sedinta a 'Junimii' bucurestene tinuta în 30 martie; asista si Iosif Vulcan; îi înmâneaza poeziile:'S-a dus amorul', 'Când amintirile', 'De acum', 'Ce e amorul?', 'Pe lânga plopii fara sot', 'Si daca...', 'Din noaptea'; se publica succesiv în Familia, ultima în 1884. De acum se tipareste în volum cu titlul 'Adio'. Editura Socec tipareste la sfârsitul lui decembrie volumul M. Eminescu, Poezii cu un portret al poetului, o prefata de T. Maiorescu si într-o frumoasa tinuta grafica; sunt reunite poeziile publicate între 1870 si 1883. Volumul marcheaza consacrarea sa definitiva ca mare poet; va cunoaste multe reeditari si sta si la baza traducerilor în limbi straine.

1884 Inceteaza din viata în 9 ianuarie Gheorghe Eminovici, tatal poetului; este înmormântat la Ipotesti, alaturi de sotia sa si Gheorghe, fiul sau. Scrisoare catre Alexandru Chibici Revneanu din 22/24 ianuarie; document biografic fundamental privind stapânirea deplina a facultatilor intelectuale. Paraseste Institutul de la Ober Döbling în 14/26 februarie si întreprinde o calatorie în Italia însotit de Al. Chibici Revneanu.

Se sinucide la Ipotesti în 7 martie Nicolae; dupa Ilie, Gheorghe si Serban este al patrulea fiu al caminarului care îsi sfârseste viata tragic; este înmormântat la Ipotesti alaturi de parintii sai si Gheorghe, fratele sau; numai ei mai amintesc de prezenta familiei, peste veacuri la Ipotesti. Este numit prin decret în 24 septembrie subbibliotecar la Biblioteca Centrala din Iasi.

1886 Apare în Albumul literar în 15 martie scos de 'Societatea Studentilor Universitari Unirea' din Iasi, poezia 'Nu ma întelegi', elaborata în 1876-1880. Intocmeste în octombrie ultimul stat de plata pentru personalul bibliotecii; traduce, ca bibliotecar, tratatul lui Franz Bopp, Kritische Grammatik der Sanskritic Sprache, demonstratie de amploare a capacitatii sale intelectuale; manuscrisul în 3 caiete se pastreaza la 'Biblioteca Centrala Universitara M. Eminescu' din Iasi. Este internat în 9 noiembrie la ospiciul de la Manastirea Neamt. Apare în Convorbiri literare în decembrie poezia 'La steaua', elaborata în 1878-1883.

1887 Trimite de la Manastirea Neamt în ianuarie poezia 'De ce nu-mi vii?'; scrisa înaintea sederii de aici si care se publica în Convorbiri literare în 1 februarie. Protesteaza în 26 ianuarie împotriva initiativei lui Al. Vlahuta privind lansarea de subscriptii în folosul sau. Paraseste ospiciul de la Manastirea Neamt în 8 aprilie si se stabileste la Botosani; este îngrijit de Henrieta, sora sa, cu un rar devotament si de doctorul Francisc Iszok; îl reîntâlneste pe Ioan (Ionita) Scipione Badescu stabilit la Botosani unde redacta Curierul român. In iulie august se afla la baile de la Hall din Austria, cu evidente ameliorari ale sanatatii. Veronica Micle îi daruieste volumul ei de poezii, cu dedicatia 'Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o marturie de nestearsa dragoste.'

1889 Publica în Fântâna Blanduziei în 1 ianuarie articolul 'Ziua de mâìne', profesiune de credinta în mentinerea pacii în Europa; se încheie cu acest articol activitatea sa ziaristica începuta în 1870. Este internat în 2 februarie în Spitalul Marcuta, de unde este transferat la 'Institutul Caritatea'.

Incep în 8 aprilie formalitatile pentru acordarea pensiei viagere; este prea târziu. Inceteaza din viata la 'Institutul Caritatea' în 15 iunie; este înmormântat în Cimitirul Bellu. Inceteaza din viata Veronica Micle (3 august 1889) si Ion Creanga (31 decembrie 1889). 'Ape vor seca în albie scrie G. Calinescu în biografia lui Eminescu si peste locul îngroparii sale va rasari padure sau cetate, si câte-o stea va vesteji pe cer în departari, pâna ce acest pamânt sa-si strânga toate sevele si sa le ridice în teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale'.

domeniu: 
categorie: