Compatibilizarea profesiei de medic veterinar cu cerinţele UE

România va lua mai multe măsuri pentru armonizarea cu cerinţele europene în domeniul profesiei de medic veterinar. Acestea sunt necesare pentru a permite medicilor veterinari să profeseze în Uniunea Europeană, dar şi pentru a întări controlul în domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentului.

Aceste decizii au fost luate în cadrul reuniunii de miercuri, 29 ianuarie 2003 de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. La reuniune au participat Ministrul Delegat, Negociator Şef cu UE, Vasile Puşcaş, dar şi reprezentanţi ai Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare, ai USAMV Cluj, Direcţiei Sanitar Veterinare Cluj, consultanţi din cadrul proiectului PHARE privind “Recunoaşterea reciprocă a diplomelor în scopuri profesionale”.

În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, este necesară libera circulaţie a medicilor veterinari, atât din România în Uniunea Europeană, cât şi din UE în ţara noastră. În acest sens, Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor a decis eliminarea modificarea articolului 1, al 2 al Legii pentru organizarea si exercitarea profesiunii de medic veterinar, astfel încât să nu mai existe condiţia obligativităţii cetăţeniei române pentru exercitarea acestei profesii.

Pentru compatibilizarea planurilor de învăţământ româneşti cu cele din Uniunea Europeană, se derulează un program PHARE cu Franţa, “Recunoaşterea reciprocă a diplomelor în scopuri profesionale”. Acest program analizează şi propune modificările curriculare (introducere sau eliminare de materii, număr de ore de teorie, practică etc., astfel încât diplomele româneşti din domeniile medicină veterinară, medicină, stomatologie, farmacie etc. să fie recunoscute în Uniunea Europeană, iar deţinătorii să aibă drept de practică).

Întărirea capacităţii administrative a profesiunii de medic veterinar este importantă şi în ceea ce priveşte siguranţa alimentelor, dar şi pentru realizarea unui control mai strict în domeniul sanitar-veterinar. În contextul în care domeniul sanitar-veterinar din cadrul capitolului „Agricultura” este unul dintre cele mai dificile în negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană, reglementarea cât mai eficientă a profesiunii de medic veterinar este extrem de importantă. Acest domeniu are implicaţii atât în pentru asigurarea securităţii alimentare cantitative (mărirea efectivelor de animale şi a producţiilor acestora implică nemijlocit participarea sporită a serviciilor veterinare), cât şi pentru asigurarea securităţii alimentare calitative (prin latura de sănătate publică veterinară a serviciilor veterinare, alături de alte structuri cu atribuţiuni complementare: Autoritatea pentru Protecţia Consumatorului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Mediului şi Apelor).

Măsurile care trebuie luate în acest domeniu urmăresc în principal restructurarea instituţională, întărirea sistemului medicilor veterinari pe bază de contract în regim privat, precum şi o reţea a medicilor veterinari de stat dimensionată corect. Acquis-ul comunitar în acest domeniu impune mai multe exigenţe:

Ø În domeniul sănătăţii animalelor :

· evaluarea exactă a exploataţiilor de animale ca număr, dimensiune, pe specii şi categorii de producţie;

· stabilirea prin programe de supraveghere naţională a calificării fiecărei exploataţii (definirea statutului său în raport cu anumite boli care pot constitui barieră tehnică la participarea viitoare a României la Piaţa Internă);

· identificarea animalelor, condiţie esenţială sine-qua-non a tuturor activităţilor veterinare în domeniul sănătăţii animalelor şi crearea reţelei computerizate şi a bazei de date pentru înregistrarea animalelor;

· informatizarea monitorizării mişcării animalelor (internă şi internaţională), prin crearea Sistemului Naţional Informaţional Veterinar;

· redimensionarea şi dotarea laboratoarelor veterinare judeţene, autorizarea şi acreditarea acestora;

· finanţarea activităţii de inspecţie şi control sanitar veterinar atât la nivelul posturilor de inspecţie şi controale veterinare la frontieră, cât şi la inspecţiile ce au loc în unităţile de industrie alimentară, cu posibilitatea de utilizare a resurselor financiare obţinute pentru dotarea, instruirea şi salarizarea personalului de inspecţie;

· instituirea în cadrul Sistemului Naţional Informaţional Veterinar a sistemului SHIFT de monitorizare şi gestionare a importurilor de animale vii, produse animaliere şi de origine animală, alte materii şi materiale ce pot afecta starea de sănătate a animalelor;

· soluţionarea aspectelor privind cheltuielile în domeniul veterinar pentru eradicarea unor boli de pe teritoriul României, precum şi pentru susţinerea adoptării unor măsuri de control al bolilor la animale cu abordare similară cu cea aplicată în statele membre.

Ø În domeniul sănătăţii publice, măsurile trebuie să vizeze o reformă structurală majoră a unităţilor de industrie alimentară, astfel:

· contabilizare exactă a tuturor acestor unităţi pe specific şi dimensiuni ;

· evaluarea exactă a acestora, pe specific şi pe modul de îndeplinire a criteriilor impuse de legislaţia comunitară;

· monitorizarea şi controlul programelor de retehnologizare, pentru ca produsele alimentare obţinute prin acestea să întrunească standardele comunitare;

· implementarea legislaţiei ce acoperă mai multe sectoare (utilizarea substanţelor hormonale, betagoniste şi somatotrofinei, soluţionarea monitorizării reziduurilor şi a deşeurilor animaliere);

· soluţionarea problemelor deosebite ale encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor atât în privinţa supravegherii, prin iniţierea unor noi laboratoare de profil, cât şi în ceea ce priveşte măsurile de protecţie a populaţiei similare cu cele aplicate de Statele Membre.

Profesia de medic veterinar este singura care are competenţe şi responsabilităţi în 7 capitole de negociere: „Libera circulaţie a mărfurilor” (prin componenta medicamentul veterinar); „Libera circulaţie a persoanelor” (prin recunoaşterea mutuală a diplomelor, profesia de medic veterinar fiind o profesie reglementată şi supusă reglementărilor directivelor sectoriale); „Libera circulaţie a serviciilor” (activităţile veterinare private sunt servicii şi trebuie eliminată orice reglementare sau acţiune administrativă care ar putea constitui barieră tehnică pentru una din cele 4 libertăţi fundamentale consfinţite de legislaţia comunitară primară); „Agricultură” (în care se regăseşte majoritatea acquisului comunitar ce trebuie soluţionat de serviciile veterinare); „Protecţia Mediului” (pentru aspectele legate de poluare şi de igienă); „Protecţia consumatorilor” (prin aspectele de sănătate publică veterinară); „Uniunea Vamală” (prin activităţile de inspecţie şi control veterinar de frontieră pe care le efectuează medicii veterinari la posturile de inspecţie şi controale veterinare de frontieră organizate la punctele de trecere a frontierei de stat).

Măsurile pentru reglementarea profesiei de medic veterinar vor accelera negocierile şi pentru capitolele „Libera circulaţie a persoanelor” şi „Agricultură”.