Corupt deci exist?- Emil Hurezeanu

Cele doua clasamente ale Organizatiei Transparency International privind starea mondiala a coruptiei, in ultimul an, plaseaza Romania pe cel mai prost loc in rindul tarilor europene candidate la UE.
Se constata ca indicele de coruptie a devenit mai alarmant decit in 1997. Raportul din toamna anului trecut al Comisiei Europene denunta, de asemenea, “coruptia institutionalizata” din Romania pentru prima oara de la inceperea negocierilor de aderare, in decembrie 1999.
Coruptia a devenit un fenomen general, traverseaza intreaga societate si de ea se fac vinovati si autohtonii, si strainii.
Ea vine dinspre trecut, rasarit si apus, cu ramificatii viguroase de-a lungul traseelor nord-sud.
Coruptia a devenit a doua natura a tranzitiei spre economia de piata, si pare, la un moment dat, la fel de inevitabila ca o “infectie oportunista”, cum se numesc bolile cu care te alegi intr-un spital in care intri sa te vindeci de plamini si iesi (sau nu) rapus de hepatita mecanica.
Se vorbeste de “coruptia mare” sau “de stat”, in care corupator este functionarul in exercitiul reprezentarii statului, si de “coruptia mica” sau, sa-i spunem, sub-civica a subzistentei cotidiene intre pacient si doctor sau intre elev si profesor.

Definitia clasica a coruptiei: “folosirea abuziva a puterii in vederea imbogatirii personale” (Senturia, “Corruption, political”, 1931) ii priveste insa in primul rind pe politicieni.

Justitia insoteste mai degraba coruptia, o asista ca o plasa sigura si flexibila dedesubt.
Coruptia a fost in comunism, adesea, o metoda de supravietuire, legitima, avind in vedere alternativa: ideologia care strivea omul sub partid si securitate.
Drept care, partidul si securitatea n-au intirziat sa se transforme in cei mai mari corupti ai societatii.
“Reciprocitatea balansata” a devenit rapid “reciprocitate negativa”.

Etnologii numesc asa formele de schimb: iti dau - imi dai.
Prima este specifica comunitatilor traditionale si inchise, de tip rural, care sint si azi in Romania dominante, si presupune ca prestatia pentru serviciul facut sa fie imediat executata si egala ca valoare.

Cind A, in virtutea puterii sau a functiei sale, asteapta sau impune o recompensa nedatorata pentru serviciul promis sau facut, B (eneficiarul) se cheama ca da mita, iar functionarul este corupt.

Daca in comunitatile traditionale, serviciile si contra-serviciile asigura pacea sociala, prin facilitarea unei subzistente decente, complicitatea generala a institutiilor statului, justitie, partide, politie, prin functionarii lor de virf, medii si inferiori, fractureaza solidaritatea sociala si asa cum rapoartele SRI nu uita, in zadar, sa mentioneze, siguranta statului in chestiune.

Cel mai grav aspect al coruptiei romanesti este insa in cuvintele lui Nicolae Manolescu, faptul ca “exista coruptie fara corupti”.

La fel cum in timpul Revolutiei a existat terorism fara teroristi, in aceeasi genealogie a maximei originalitati romanesti.

In Romania ultimilor ani, marii corupti, oricit de cunoscuti si de dovediti, uneori chiar inculpati sau condamnati, fie au scapat, fie au fost iertati.

Masivele si piscurile coruptiei de stat au ramas mereu necercetate.
Prin vai si lunci, Garda Financiara si politia, uneori chiar justitia, mai nimeresc vreun braconier sau pestisor.
Rechinii si ursii bruni zburda insa in voie.

Impresia este ca, indiferent de rezultatul alegerilor, s-a instalat la putere “protocratia”.

Este denumirea data de sociologi grupurilor de interese care controleaza statul si in interiorul carora exista un maxim de autodisciplina concomitent cu un minim al constringerilor legale.

Guvernantii romani, de-o culoare sau alta, au intrat repede si convingator in rolul de “protocrati”, primind si impartind daruri, mituind si lasindu-se mituiti, corupind si lasindu-se corupti.

Fenomenul, prezent in intreaga economie libera de piata, trebuie controlat si penalizat de stat, mai mult decit tolerat.

In Romania, el este stimulat si rasplatit. Intr-o tara cu peste jumatate din populatie traind la limita saraciei, fara economie de piata functionala, cu mult stat ineficient si privatizari inspirate politic, deci ocolita de marii investitori straini, coruptia poate fi oricind detonatorul unui scenariu de tip argentinian: bancile sint luate cu asalt si devastate pentru ca banii nu mai au valoare, iar tribunalele devin fortarete asediate de victimele ilegalitatii.

domeniu: 
categorie: