Error message

  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; nodequeue_queue has a deprecated constructor in include_once() (line 1105 of /home/amosnew/public_html/arhiva/includes/bootstrap.inc).
  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_display has a deprecated constructor in require_once() (line 3139 of /home/amosnew/public_html/arhiva/includes/bootstrap.inc).
  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_many_to_one_helper has a deprecated constructor in require_once() (line 113 of /home/amosnew/public_html/arhiva/profiles/openpublish/modules/contrib/ctools/ctools.module).

Costin TUCHILÃ: Cu zâmbetul pe buze

După cum ştim cu toţii, există mai multe feluri de somn. De fireasca stare fiziologică, aceea care, spun dicţionarele, survine periodic în alternanţă cu starea de veghe, se ocupă specialiştii. O cercetează cu instrumente ştiinţifice şi aparate perfecţionate.

Pe noi, profanii, ne încântă concluziile minuţioaselor cercetări, mai ales când somnul este pus în relaţie cu visul, tărâm fascinant şi enigmatic. Şi tot noi, profanii, facem cunoştinţă cu celelalte feluri de somn ale semenilor noştri. De exemplu, unul – nici nu ştiu cum să-i spun, care se instalează lent şi este relativ durabil.

Amicul îmi povestea deunăzi ce auzise de la alt amic, pe care personal n-am avut plăcerea de a-l cunoaşte. Acesta din urma îşi amintea de un personaj minunat, şi vechi, şi nou. Îl numea provizoriu şi nepotrivit „omul nostru”. Prin urmare, omul nostru fusese promovat. Se bucurase nespus, făcuse promisiuni, prezentase planuri măreţe. Părea că are o energie inepuizabilă. După un timp, omul nostru dădu însă semne de plictiseală. Din plictiseală căzu în melancolie, din melancolie într-un fel cu­rios de oboseală. Îşi luă un lung şi binemeritat concediu. „Toţi avem nevoie de odihnă”, comentară binevoitorii.

Când concediul se isprăvi, omul nostru reveni la lucru şi mai bucuros. Avea un zâmbet radios, încât ţi se făcu jenă să-l sâcâi cu neliniştile tale, cu idei, cu propuneri. Totuşi, după un timp, aflat în faţa lui cu probleme curente, se ivi ocazia să observi. Cu zâmbetul pe buze, omul nostru dormea liniştit, cu ochii deschişi. Din când în când murmura: „De ce te agiţi tu atâta, vrei să oboseşti?” Apoi spuse plin de candoare: „N-am avut timp, poate peste două săptămâni... Doar n-au intrat zilele în sac.” Şi până să mai zici ceva, zâmbetul îi reapăru pe buze. Radios.

domeniu: 
categorie: