Deputaţii PNL şi PSD au depus o sesizare la Curtea Constituţională în privinţa Legii publicităţii

Deputaţii Partidul Naţional Liberal şi ai Partidului Social Democrat au depus Vineri, 23 Decembrie, o sesizare la Curtea Constituţională referitoare la neconstituţionalitatea unor prevederi din Legea publicităţii, adoptată în şedinţa de plen a Camerei Deputaţilor din data de 20 Decembrie.

În opinia deputaţilor USL, adoptarea Legii privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate în reprezintă o încălcare gravă a articolului 15 alineatele (1) şi (2), articolului 27 şi articolului 44 din Constituţia României.
Grupurile parlamentare ale PNLşi PSD din Camera Deputaţilor au sesizat Curtea Constituţională în temeiul articolului 146, litera a) din Constituţia României şi al articolului 11 lit. a) raportat la art. 15 alin. (2) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Prezentăm, în documentul anexat, textul integral şi argumentele invocate de către deputaţii USL în sesizarea de neconstituţionalitate a Legii publicităţii.
DOMNULUI AUGUSTIN ZEGREAN, PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
  
Stimate domnule Preşedinte, 
În temeiul art. 146 lit. a) din Constituţia României, al art. 11 lit. a) raportat la art. 15 alin. (2) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, deputaţii înscrişi pe lista anexată formulează prezenta 
SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE
a unor prevederi din Legea privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, adoptată de Camera Deputaţilor în data de 20 decembrie 2011. 
În opinia noastră,  adoptarea acestui act normativ reprezintă o încălcare gravă a art. 15 alin (2), art. 27, art. 15, alin (1) şi art. 44 din Constituţia României, având în vedere argumentele pe care le vom expune în continuare. 
I.Legea ce face obiectul prezentei sesizări contravine art. 15 alin. (2) din Constituţia României, în ceea ce priveşte principiul neretroactivităţii legii civile.  
În maniera în care este redactat (art. 54 şi următoarele), odată intrat în vigoare, proiectul de lege privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate ar produce efecte în mod retroactiv, aplicându-se şi actelor şi faptelor juridice ce au fost încheiate sau ivite înainte de intrarea sa în vigoare.
Or, conform art. 15 alin.(2) din Constituţia României, Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile noi face obiectul reglementării atât în vechiul Cod civil, care în art.1. prevede că Legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactivă, cât şi în noul Cod Civil care în art. 6 prevede că  Legea civilă este aplicabilă  cât timp este în vigoare.
Astfel, acest principiu este fundamental pentru legiuitor care nu poate să legifereze în mod contrar decât în cazurile expres prevăzute de Constituţie, respectiv legea penală sau contravenţională mai favorabilă.
Constatăm, aşadar,  că proiectul de lege privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate ar trebui să se aplice inclusiv situaţiilor juridice ivite înaintea intrării în vigoare a acesteia, aspect interzis de prevederile imperative ale Constituţiei. 
II.Legea ce face obiectul prezentei sesizări contravine art. 27 din Constituţia României, în ceea ce priveşte principiul inviolabilităţii domiciliului.  
Proiectul de lege privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate prevede situaţii care crează posibilitatea încălcării principiului constituţional al inviolabilităţii domiciliului consacrat de art. 27 din Constituţie:
„ART. 27 Inviolabilitatea domiciliului
    (1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.
    (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii:
    a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
    b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
    c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
    d) prevenirea răspândirii unei epidemii.”
Or, conform proiectului de lege privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, respectiv art. 5 alin. 2, „primarul/ primarul general al municipiului Bucureşti dispune desfiinţarea acestuia (n.a. - mijlocului de publicitate) pe cale administrativă, indiferent de categoria de proprietate pe care acestea sunt amplasate, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare şi fără sesizarea instanţelor judecătoreşti”. 
 
Implicit, în conformitate cu aceste prevederi, reprezentanţii autorităţilor locale ar avea posibilitatea să pătrundă pe proprietatea privată a persoanelor fizice şi juridice în scopul desfiinţării mijloacelor de publicitate, încălcând astfel principiul inviolabilităţii domiciliului.
Trebuie menţionat faptul că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, acest principiu poate fi aplicat nu numai persoanelor fizice ci şi persoanelor juridice.
Concluzionând, o asemenea măsură constituie în sine o gravă încălcarea a dreptului la un domiciliu inviolabil a persoanelor, fiind astfel în contradicţie flagrantă cu textele constituţionale care consacră acest drept.
III.Legea ce face obiectul prezentei sesizări contravine art. 15 alin. (1) din Constituţia României, în ceea ce priveşte principiul libertăţii contractuale.  
Proiectul de lege privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate prevede în art.  56  că „mijloacele de publicitate autorizate pană la data intrării în vigoare a prezentei legi pot fi menţinute pe amplasamentele autorizate până la data expirării contractelor de publicitate în curs, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2012” (alin. 1), iar „Contractele existente la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi completate şi modificate conform procedurilor acesteia” (alin.2). Totodată,  în alineatul 3 al aceluiaşi articol se prevede că „Prin excepţie de la dispoziţiile alin.(2), contractele valabile pe o perioadă de maxim 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân în vigoare până la expirarea perioadei de valabilitate”.  
 
Considerăm că prevederile enumerate mai sus sunt neconstituţionale pentru că se încalcă prevederile Constituţiei României de la art. 15 alin.(1), şi anume: „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”. 
În acest sens, trebuie menţionat că atât în vechiul Cod civil  (art. 5) cât şi în Noul Cod Civil (art.1169), a fost instituit, respectiv menţinut, principiul constituţional al libertăţii contractuale în conformitate cu care părţile sunt libere să  încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora în limitele impuse de lege, ordinea publică şi de bunele moravuri.
Or, nu numai că prevederea statuată prin art. 56 al legii supuse sesizării are efecte retroactive, aplicându-se şi contractelor care au fost legal încheiate înainte de intrarea sa în vigoare, dar mai mult decât atât  reprezintă o încălcare evidentă a principiului libertăţii contractuale, deoarece se impune modificarea contractelor existente, cu toate că între părţi există deja un acord de voinţă cu privire la reglementarea unui raport juridic dintre ele. 
De asemenea, în lipsa unui acord scris al părţilor cu privire la modificarea contractelor în sensul prevederilor legale, textul de lege poate fi interpretat în sensul că impune, în raportul juridic legal stabilit între părţi, elemente care nu au făcut obiectul acordului de voinţă a acestora.
În concluzie, este evidentă încălcarea art. 15 alin. 1din Constituţie întrucât proiectul de lege interzice drepturile şi libertăţile justiţiabilior consacrate de Codul Civil şi de celelalte acte normative în vigoare, cu privire la libertatea de a contracta. 
IV.Legea ce face obiectul prezentei sesizări contravine art. 44 din Constituţia României, în ceea ce priveşte dreptul de proprietate privată.  
Proiectul de lege privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate încalcă dreptul de proprietate privată consacrat constituţional prin art. 44: „Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”(alin. 1), „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală” (alin. 2), „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire” (alin. 3). 
Or, proiectul de lege prevede, în art. 54, că „pentru panourile situate pe domeniul public şi privat al statului şi autorităţilor publice locale care nu sunt autorizate în conformitate cu prevederile legale sau care au fost amplasate fără respectarea prevederilor legale sau care nu au inscripţionate informaţiile privind denumirea operatorului, Codul de Identificare Fiscală a acestuia şi numărul autorizaţiei de construire se va dispune dezafectarea (lit. a) şi că „pentru panourile situate pe proprietatea persoanelor fizice sau juridice, care nu au contracte de închiriere valabile, la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau care nu au inscripţionate informaţiile privind denumirea operatorului, Codul de Identificare Fiscală a acestuia şi numărul autorizaţiei de construire se va dispune dezafectarea” (lit. b).
Mai mult, coroborând prevederile art. 5 alin. 2 şi 3 cu art. 56 din proiectul de lege, se concluzionează că mijloacele de publicitate, autorizate şi legal amplasate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, urmează să fie desfiinţate la expirarea termenului prevăzut în lege, deşi acestea au necesitat investiţii financiare importante. 
Este evidentă încălcarea dreptului de proprietate privată în condiţiile în care statul nu protejează investiţiile financiare realizate în mod legal de agenţii economici, aceştia previzionându-şi recuperarea investiţiei şi obţinerea unui profit numai după trecerea unei anumite perioade de timp, perioadă care este în mod nepermis scurtată de legiuitor.
În sprijinul acestei idei menţionăm şi deciziile repetate ale Curţii Europene a Drepturilor Omului conform cărora dreptul la proprietate privată priveşte atât mijlocul de publicitate în sine cât şi investiţiile şi dreptul legitim la profitul previzionat. 
V.
Legea ce face obiectul prezentei sesizări contravine art. 15 alin. 1 din Constituţia României, în ceea ce priveşte universalitatea drepturilor, încălcând principiul stabilirii cuantumului amenzilor corespunzător cu gradul de pericol social al faptei 
În art. 49 alin. 2 din Proiectul de lege privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate se menţionază cuantumul amenzilor aferente contravenţiilor prevăzute de acest act normativ. Astfel, amenzile ating un maxim de 50.000 lei pentru fapte care, în sine, nu prezintă un pericol social care să justifice un asemenea prag.
Pe cale de consecinţă, prevederile sus-menţionate sunt neconstituţionale încălcând art 15 alin.1 din Constituţia României care dispune că „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”.
Astfel, legiuitorul trebuie să aibă în vedere prevederile Ordonanţei de Guvern nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor conform cărora cuantumul amenzii trebuie să fie proporţional cu gradul de pericol social al faptei. 
Aplicarea unor asemenea sancţiuni precum cele prevăzute de art. 49 nu poate fi justificată prin invocarea caracterului preventiv al acestei dispoziţii legale. Mai mult, în aplicarea unei sancţiuni pentru nerespectarea unor dispoziţii legale trebuie avute în vedere atât natura contravenţiei cât şi pericolul social al acesteia, pericol social care, în cazul de faţă, nu poate fi considerat în mod just că există astfel încât să justifice o asemenea sancţiune. 
Aplicarea unei amenzi pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute de lege, raportându-se la fiecare panou publicitar în parte, este o măsură punitivă ce nu este justificată avînd în vedere pericolul social existent, care este unul redus. 
În concluzie, 
Având în vedere cele prezentate , vă solicităm, în calitatea de cenzor suprem al actelor normative cu caracter de lege, să constataţi neconstituţionalitatea prevederilor criticate prin prezenta, înainte de trimiterea legii spre promulgare Preşedintelui României.
Fiecare din punctele dezvoltate, în prezenta, constituie de sine stătător, un temei suficient, în opinia noastră, pentru a pronunţa neconstituţionalitatea Legii privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate.
domeniu: 
categorie: