Discursul ambasadorul Michael Guest, la Conferinţa donatorilor anticorupţie

Desi ieri am prezentat fragmente din interventia rostitã de ambasadorul SUA la Bucuresti, Michael Guest, cu prilejul deschiderii primei Conferinte internationale a donatorilor anticoruptie, prezentăm astãzi discursul integral. Doamnã ministru Stãnoiu, mã alãtur cu convingere colegilor mei care aplaudã aceastã initiativã de a uni resursele cu lupta împotriva coruptiei. Vã îndemn cu putere sã vã concentrati nu asupra studiilor, ci asupra proiectelor si actiunilor concrete care vor avea, în cel mai scurt timp, un impact asupra vietii românilor.

Deoarece aceasta este o conferintã a donatorilor, plãnuisem în aceastã dimineatã sã vorbesc despre cum încearcã Ambasada SUA sã ajute România în acest domeniu. Dar, dupã ce m-am întors si m-am sucit, am renuntat la aceste planuri. Si, mai degrabã decât sã mã adresez donatorilor din salã, am câteva lucruri pe care trebuie sã le spun fiecãrui român care este aici si fiecãrui român cãruia îi pasã cu adevãrat de aceastã tarã.

Unii dintre dumneavoastrã îsi mai amintesc discursul meu de la Iasi, din ianuarie 2002, când m-am referit la problemele coruptiei din România. Mai târziu, un român mi-a spus, aproape cu asprime, cã remarcile mele au dãunat reputatiei acestei tãri. Înteleg aceastã reactie. Si americanii sunt un popor mândru si nu întotdeauna acceptã criticile pe care le-ar merita, chiar dacã acestea vin din partea prietenilor. Dar, ca prieten, sunt dator sã vorbesc, astãzi, ferm si direct despre aceastã problemã. Si, în loc sã vã supãrati pe atitudinea mea deschisã, sper sã ne putem canaliza energiile pentru a aborda aceastã problemã fundamentalã.

Din când în când, am cerut, public si în particular, ca mãsuri mai ferme sã fie luate împotriva coruptiei. Aproape invariabil, cineva îmi spunea: „Domnule ambasador, nu întelegeti'. Ei bine, prieteni, chiar înteleg. Înteleg mult prea bine.

Înteleg de ce oamenii de afaceri cu conexiuni în interior – din orice parte a spectrului politic – nu doresc ca legi noi, dure, sã fie votate sau implementate.

Înteleg de ce unele privatizãri dureazã atât de mult, în cazul în care acestea au loc. Stiu ce sunt „lichidatorii', înteleg cum sunt pusi în legãturã; si stiu ce se întâmplã cu conturile lor bancare si, din nefericire, cu populatia atunci când cumpãrã o firmã. Stiu, de asemenea, si ce se întâmplã prea des – sau, mai precis, nu se întâmplã – când persoane din interior reusesc sã îi scoatã din joc pe cei care ar fi trebuit sã câstige afacerea. Si dumneavoastrã stiti acest lucru. Si este o rusine pentru aceastã tarã.

Înteleg fortele care se opun restituirii proprietãtilor cãtre proprietarii lor de drept. Înteleg de ce unele dosare de urmãrire se miscã atât de greu. Am, cu sigurantã, suspiciunile mele fatã de motivele pentru care unele procese nu sunt duse niciodatã pânã la capãt.

Înteleg de ce medicamentele pentru HIV/SIDA pot costa spitalele de aici cu cel putin 50% mai mult decât în Statele Unite. Mã gândesc cã stim cu totii cum are loc cresterea preturilor înainte ca medicamentele sã-si gãseascã drum spre spital; si, dacã priviti cu atentie, veti descoperi si cine beneficiazã de pe urma acestei situatii.

Înteleg cum zeci – probabil chiar sute – de mii de dolari sunt risipiti pentru a comanda medicamente HIV/SIDA, altele decât cele necesare, medicamente nepotrivite fatã de situatiile cãrora li se adreseazã. Este aceasta incompetentã? Sunt relatii de prietenie? Mã pot gândi la alte posibilitãti. Dar ce se întâmplã când consecinta este cã nu sunt suficienti bani pentru a rãspunde nevoilor de sãnãtate ale acestei tãri, sau, în unele cazuri, pentru a pãstra oamenii în viatã? Ce veti face atunci?

Si nu arunc vina pentru aceastã situatie asupra ministrului Bartos – am descoperit cã este o femeie de mare onoare, care, într-adevãr, încearcã sã reformeze sistemul de sãnãtate. Stiu precis împotriva cui se ridicã ea.

Prietenii mei, înteleg toate acestea. Înteleg ce se întâmplã si de ce. Dar a întelege nu înseamnã a îndrepta lucrurile. Acum, vreau sã vã spun clar cã nu pun aceste probleme în cârca Guvernului. Într-adevãr, cred cã acest Guvern a fãcut mai mult pentru a înãspri legile si a întãri institutiile decât orice alt Guvern anterior.

Doamnã ministru, ati jucat un rol crucial în schimbãrile care s-au petrecut si, chiar dacã mai sunt multe de fãcut, vã laud din tot sufletul pentru aceste mãsuri. Adevãrul este cã problema coruptiei nu este o problemã a centru-stângii, dupã cum nu este nici una a centru-dreptei. Este o problemã de lãcomie. Este o problemã a indivizilor cãrora le pasã mai mult de ei, de functiile lor si de prietenii lor, decât le pasã de corectitudine si justitie sau, în fapt, de tara aceasta. Pentru ei, politica nu conteazã în realitate; ei se vor folosi de orice partid le convine, sau se vor alinia la usa oricui va fi la putere, sau la usa oricui se aflã în afara puterii, dar care le-ar putea sustine interesele.

Prietenii mei, nu tratati coruptia ca pe un joc politic de zvonuri si afirmatii nesigure. Nu o folositi ca pe un berbece. Si sã nu-mi spuneti mie, cel putin asa cum un reprezentant al societãtii civile a spus, în mod rusinos, cã noua lege anticoruptie este un pas înapoi. Nu este o lege perfectã, dar este un bun punct de plecare. Perfectati-o, îmbunãtãtiti-o, dar folositi-o pentru a înainta.

Guvernul si Opozitia – si presa – au datoria fatã de poporul român de a-si da mâinile pentru a combate împreunã aceastã problemã. Dacã nu o veti face, coruptia va câstiga si aceastã tarã riscã sã devinã falimentarã din punct de vedere moral. Pentru prea mult timp cei din interiorul acestei tãri si-au folosit functiile, si legãturile, si influenta pentru a împiedica România sã-si atingã potentialul si a împiedica poporul român sã-si îndeplineascã visele. Iar aceastã situatie trebuie sã ia sfârsit.

Acum, îmi cer scuze dacã par patetic, dar este vorba despre ceva în care cred cu pasiune. Dacã tinerii din aceastã tarã nu pot conta pe gãsirea unui post în functie de merit, este timpul pentru ei sã-si urmeze carierele în altã parte. Dacã oamenii bine plasati, din interior, iau bani care ar putea fi altfel folositi, pentru a pava drumuri si a instala conducte de apã, în timp ce persoanele în vârstã, care au trecut prin ce era mai rãu în comunism si printr-o tranzitie dificilã, nu îsi pot permite cãldurã, atunci acei oameni în vârstã trãiesc într-o tarã ce le este strãinã. Iar dacã sistemul juridic nu poate asigura o justitie egalã, corectã si impartialã – aceeasi pentru cioban, sau pentru zidar, sau pentru politician – este, de fapt, o crimã.

Unii dintre dumneavoastrã pot spune cã nu sunt diplomat. Ei bine, cei 21 de ani de experientã m-au învãtat cã un diplomat care nu vorbeste clar, nu îsi face meseria. Întotdeauna am spus poporului român cã voi fi cinstit fatã de el. Mi-am tinut aceastã promisiune si mi-o tin si astãzi.

Unii dintre dumneavoastrã pot spune cã America ar trebui sã se concentreze asupra propriilor ei probleme. Ei bine, sunt de acord. Am spus adesea în mod public cã avem problemele noastre cu coruptia, inclusiv, bineînteles, Enron. Avem „camerele noastre din spate', avem politicienii nostri escroci, avem asa-numitele „erori de contabilitate'. Dar de fiecare datã când coruptia iese la ivealã în Statele Unite se depun o serie de eforturi, în mare parte de succes, pentru a regla cu precizie sistemul. Iar procurorii americani care rezolvã cu succes cazuri de coruptie pot spune cã si-au fãcut datoria. Acelasi lucru trebuie sã se întâmple si aici.

Poate vedeti mesajul meu ca fiind unul dur pentru aceastã tarã. Ei bine, spun toate acestea din dragoste adâncã pentru România si pentru români. În cele 18 luni petrecute aici am întâlnit atât de multi cetãteni români minunati. Oameni care sunt onesti, si talentati, si muncitori. Oameni care îti dau si sufletul. Oameni care meritã mai mult pentru ei si pentru copiii lor decât primesc.

Doamnã ministru, am spus toate acestea cu sentimentul cã nu mai puteti amâna, pentru cã timpul zboarã. Din nou, nu vreau sã dati înapoi de la ceea ce s-a realizat. De la Iasi, a fost un progres clar, progres de care Guvernul si poporul român pot fi mândri. Dar nu pot sã nu mã mir câte oportunitãti au fost ratate. Toti donatorii care se aflã aici vor ca aceastã tarã sã reuseascã – în fapt, mã gândesc cã unii dintre noi cred în viitorul acestei tãri mai mult decât cred multi români. Si aceasta este o problemã.

Suntem decisi sã fim parteneri cu voi, sã investim în aceastã luptã, dupã cum se spune în programul conferintei. Într-adevãr, deja am cheltuit ceva bani pentru a ajuta. Multi dintre noi suntem pregãtiti sã cheltuim mai mult. Dar, în schimb, am vrea sã cerem tuturor românilor care ocupã functii de rãspundere, fie în Guvern, fie în rândul societãtii civile: Investiti în voi însivã! Luati deciziile pe care noi nu le putem lua! Construiti punti între coridoarele politice pentru a impulsiona o schimbare pozitivã! Petreceti mai putin timp studiind problema, actionati asupra ei. Judecati si pedepsiti în întreagã literã a legii, indiferent câte aschii ar putea cãdea! Angajati-vã sã faceti schimbarea!

Nu faceti asta pentru NATO sau pentru UE. Nu faceti asta pentru a satisface unele criterii ale Bãncii Mondiale de acordare a împrumuturilor. Faceti-o pentru voi însivã si pentru copiii vostri. Faceti aceasta pentru tara voastrã. Faceti din aceastã conferintã punctul de pornire al reînnoirii. Faceti din aceasta o conferintã a actiunii urgente.

În adâncul inimii mele bãnuiesc cã toti donatorii care se aflã astãzi aici s-au îndrãgostit de aceastã tarã, ca si mine. Dar noi nu o putem iubi mai mult decât românii. Vã vom ajuta în orice mod putem. Dar noi nu putem stabili directia si viteza în locul vostru. Am încredere în România si în români. Puteti sã o faceti si chiar trebuie.

Vã multumesc.

domeniu: 
categorie: