Eugen Blaga: Fabulos cuvânt - burtiera

Nicidecum să gîndiţi că ar fi vorba de acel obiect, acel dessous, întîlnit în casa bunicilor în copilăria noastră, sau de cel mai modern, utilizat în medicina de recuperare şi nu numai. Nu este vorba de aşa ceva. Nici pe departe.

Burtiera este, de fapt, acea bandă aşezată în partea de jos a ecranului de televizor, care se deplasează, de regulă, spre stînga, şi pe care sînt postate ştirile cele mai „calde” sau SMS-uri, dedicaţii, informaţii utile, cursul euro, al dolarului, declaraţii ale unor personalităţi politice, ale unor fotbalişti, antrenori, oameni de afaceri, ale viitorilor clienţi ai penitenciarelor, ale avocaţilor, miliardarilor, vedelor autohtone, mai rar ale profesorilor, academicienilor, oamenilor de litere, ale artiştilor adevăraţi, şi spre deloc ale oamenilor obişnuiţi, cei mulţi, dar prin care se mai susţine această nefericită ţară şi multe altele.

Burtiera este, de fapt, un fabulos cuvînt de specialitate televizuală mioritică. Este extem de sugestiv, avînd în vedere configuraţia unui semnificativ eşantion de „privitori“,  burtoşii naţiei, cu burţi pline de bere şi kebab.
Într-o ţară în curs de mafiotizare, semianalfabetă şi parţial elitristă, violentă verbal şi fizic, manelizată şi otevizată, burtierele sînt forme moderne de exprimare, sînt atracţii pentru cei care fac, în mod obişnuit, dedicaţii „fără număr”.

Ne întrebăm, din ce în ce mai des, de unde au apărut aceşti indivizi, nu toţi fiind din generaţia postdecembristă.
Fără să aprofundăm prea mult, considerăm că o cauză importantă a configuraţiei umane a României este ruperea tradiţiilor ancestrale, a legăturii cu mediul rural a celei de a doua generaţii „la bloc”. Pe lîngă multe altele.
Trebuie să înţelegem că procesul de urbanizare început în perioada dictaturii, din nefericire, nu s-a încheiat nici pînă acum. Efectele le vedem peste tot şi în fiecare zi. Nunţile din cartierele mari, înmormîntările, modul de gestionare a spaţiului propriu din bloc, dar şi a spaţiilor comune, obiceiurile sărbătorilor de iarnă, ale principalelor sărbători religioase şi multe altele probează că urbanizarea atît de clamată nu s-a încheiat.
La aceasta se adaugă o seamă de sinuozităţi, de serpentine, de zig-zag-uri ale percepţiei şi speranţelor, ale aşteptărilor şi împlinirilor.  

Unele posturi utilizează două sau trei burtiere în partea de jos şi una, două sau chiar mai multe în partea de sus, încît personajele din studio abia se mai zăresc.

Televiziunile, pe burtiere şi deasupra lor, promovează din ce în ce mai des promiscuitatea, incestul, crima, violul, numără accidentele de circulaţie sau prosoapele Madonnei. Aşa am aflat de cele 1370 de prosoape ale, să zicem, cîntăreţei şi de cei 42 de km de autostradă, care, ghinion, imediat după terminarea festivităţii de inaugurare, în prezenţa numărului patru din ţară, s-a prăbuşit. (Scena îmi aminteşte de filmul mut al lui Charlie Chaplin, în care eroul principal, tunar fiind, în plin război, se chinuie singur să încarce tunul cu o ghiulea uriaşă. O face. Apoi trage. Ghiuleaua cade. Unde? Tocmai la baza ţevii de tun).
În acelaşi registru al umorului trist, dureros, singura formă de umor care cucereşte, mai mult decît umorul grosier sau manelismul umoristic promovat, de exemplu, chiar de vedete ale estradei româneşti, reţinem conţinutul burtierelor, pe care, pe gratis, găsim umor, cum spuneam, trist, dar, din păcate, adevărat.  

Nu mai auzim ştiri pozitive. O inflaţie de catastrofe acoperă toate mediile.  „Transformarea la televiziuni a nimicului în ceva este mai noua specialitate a acestora, în România”.
Siluirea limbii pe burtiere este un fapt banal. Limba română este masacrată cu voioşie, orice regulă a acesteia fiind desfiinţată, hăcuită, gramatica devenind opţională, chiar democrată.
Iată doar câteva exemple preluate de pe burtierele unor posturi de televiziune, sau preluate din dialogurile purtate de aşa-zisele vedete ale posturilor cu invitaţi sau reţinute din înţelepciunile invitaţilor permanenţi, adică a opinioniştilor, cum îi numeam într-un editorial anterior,  posturi aflate într-o goană nebună după ratinguri şi după bani. Iată doar cîteva din elucubaţiile televizioniste.
 Din discuţiile a doi intelectuali într-o emisiune, de altfel interesantă: vom mai avea de clămpănit;
 Afirmaţia şoferului unei vedete, afirmaţie postată pe burtieră: este foarte grafic, dar nu conceptual;
 Despre conţinutul reclamelor care ne sufocă: cuvintele clişeizate din reclamele societăţii de consum parazitează marile oraşe;
 Autorul vede camilpetrescian, nu idei, ci cuvinte plutitoare;
 Despre discursul academic: excrescenţele discursive, imaginarul coşmaresc, de factură suprarealistă şi expresionistă;
 Cutare este responsabil de ecloziunile monstruosului şi ale grotescului;
 Biografia cuiva: biografie ficţionalizată; …această metascenerie;
 Universul este…fluid şi elastic, dalinian, absurd;
    şi multe, multe altele.

Credem totuşi, că, în ţara aceasta, se mai fac şi lucruri bune, pozitive. Se editează literatură bună, piaţa antichităţilor şi a operelor de artă autentice este într-o creştere aproape nefirească, Ateneul este mereu plin, teatrele şi ele, vernisaje avem aproape în fiecare săptămînă, se compune, se scrie, poate chiar mai mult decît ar trebui.
Unii tineri cuceresc lumea prin muzică, alţii prin pictură, ba alţii îndrăznesc, chiar, să cîştige olimpiadele internaţionale. Se mai fac de către alţii invenţii, ce ar putea răsturna tehnologii existente, dar, la noi, nu le bagă nimeni în seamă, pentru că industria autohtonă a fost demult topită în furnalele europene.
Dar nu căutaţi astfel de fapte. Cu siguranţă vor lipsi de pe burtiere.

domeniu: 
categorie: