Florentin SCALEŢCHI: 'Final de an 2011'

S-a mai dus un an din vieţile noastre, un an plin de tensiuni interne şi externe care inevitabil ne-a influenţat starea psihică, moralul dar şi buzunarul.

Statistic un an al trimestrelor de creştere consecutivă a economiei româneşti, desigur neregăsită şi în standardul de viaţă care paradoxal a scăzut. Faptul că a scăzut consumul de carne cu circa 37% faţă de anul precedent, poate fi un indicator demn de luat în seamă pentru o naţiune care în plină sărăcie începe să renunţe la a  mai mânca pe cât i-ar fi necesar.

A fost un an al celor mai năstruşnice ideei politice auzite şi văzute în ultimii 20 de ani.
Am încheiat un an al îngheţului de orice fel, de la îngheţul pe care îl suportă în casă toţi cei care au cerut debranşarea de la căldură, la îngheţul pensiilor şi al salariilor fără însă să se fi îngheţat şi preţul la carburanţi, la energie, la produsele alimentare şi de larg consum, la inflaţie şi impozite.

Am încheiat un an al ameninţărilor venite din spaţiul Uniunii Europene, spaţiu care de altfel ne aparţine şi nouă românilor de relativ puţin timp, al crizei economico-financiare, cu implicări directe asupra monedei unice Euro. Chiar dacă, pentru români această monedă este doar un ideal la finele anului 2011, totuşi inevitabil suntem strânşi legaţi de instabilitatea sau stabilitatea ţărilor care nu numai că îşi execută bugetele în euro dar şi fac real parte din această zonă.
Am încheiat un an al reformelor din sănătate şi învăţământ.

Am închis în acest an spitale fără să punem nimic în loc, în schimb am văzut imagini apocaliptice cu oameni care şi-au dat duhul în faţa porţilor spitatului de curând închis.
Am închis în acelaş fel şi multe şcoli care de bine de rău mai educau şi câţiva elevi din mediul rural, din satul românesc, din care altădată au apărut monştrii literaturii româneşti precum- Mihai Eminescu, Ion Creangă, Lucian Blaga sau Marin Preda. S-a mai încheiat un an al inaugurărilor din zona investiţiilor cu totul spectaculoase şi de multe ori inutile.

Am asistat la tăierea de panglici pe bucăţi de autostrăzi care pleacă de nicăieri şi se opresc nicăieri, rămânând în continuare după 22 de ani de la Revoluţia Română, neracordaţi printro autostradă  la Europa.

S-au inaugurat săli de sport în sate şi comune care nu au copii, bazine de înot care nu au avut decât o zi de existenţă pentru că au fost închise în aceeaş zi de inaugurare, în zone nefrecventabile de turişti.

Am asistat la inaugurări de pârtii de schii în zone fără turism şi infrastructură, la telegondole care de la inaugurare au intrat în reparaţii capitale, s-a inaugurat cel mai scump pationar construit vreodată în România alături de multe alte asemenea patinoare în întreaga ţară, care însă nu-şi găsesc consumatori.

Toate aceste investiţii au totuşi o particularitate evidentă pentru România, au avut costuri cu mult peste cele practicate în lumea civilizată.

Am încheiat un an al convulsiilor sociale şi al nemulţumirilor tuturor celor care întrun fel sau altul au fost afectaţi de criza economico-financiară mondială şi a măsurilor necesare impuse fortuit de guvern la recomandarea reprezentanţilor deloc miloşi ai FMI. Unii mai curajoşi şi-au cerut redobândirea drepturilor pierdute în stradă, cei mai laşi au aşteptat să le rezolve alţii propriile probleme. S-a sfârşit un an al luptei cu corupţia din România care însă nu a convins deloc OLANDA. Pleiada arestărilor la televizor cu mascaţi şi gorofaruri de Primari de toate calibrurile, Secretari de stat, Directori de deconcentrate, Preşedinţi şi Vicepreşedinţi de Consilii Judeţene, Vameşi, Poliţişti de frontieră dar şi avocaţi, procurori, judecători şi poliţişti, sindicalişti de frunte, moguli ai presei, profesori şi medici, au fost livrate telespectatorilor săptămânal şi raportate ca succese în lupta cu această caracaţită a corupţiei la Comisia Europeană din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare.

S-a încheiat un an în care puterea s-a ţinut bine în braţe ca parteneri la guvernare şi a pus în executare aproape toate proiectele pe care şi le-au propus şi asta pe fundalul unei opoziţii fără argumente solide în faţa electoratului şi fără puterea votului, de se putea opune până chiar şi comasării alegerilor locale cu cele generale din anul care va veni. Să critici că nu s-a intrat în Spaţiul Schengen ca opoziţie, dar tu să nu faci mai nimic pentru acest lucru, nu poate fi decât jenant.

Am fost cu toţii martori a unui an la fel de lipsit de prezenţa activă a Societăţii civile care de la un an la altul este tot mai inertă şi aproape inexistentă în detrimentul democraţiei şi a statului de drept, dar şi a populaţiei care şi-a mai pierdut un pilon de sprijin deosebit de important pentru ţările dezvoltate ale lumii.

S-a sfârşit un an şi va începe altul cu particularităţile lui, cu disputele şi divergenţele politicienilor, cu neajunsurile întâmpinate de populaţie şi cu multiplele nevoi rămase nerezolvate în anul care tocmai se închieie.

Eu care v-am fost aproape săptămână de săptămână cu câte un comentariu pe subiecte care l-am considerat că ar fi de interes pentru dumneavostră, vă sugerez să uitaţi trecutul şi să priviţi viitorul cu speranţa că poate să vină şi o zi care să marcheze un nou început.
Vă urez pe această cale un tradiţional „ La mulţi ani” alături de toţi cei dragi vouă.

analist politic, prof. univ. dr. Florentin SCALEŢCHI

domeniu: 
categorie: