Lansare de carte: Dicţionar Politic - I de la Iliescu

Astăzi, la ora 14, Fundaţia Europeană Titulescu (Şoseaua Kiseleff nr 47) este gazda unui eveniment editorial.

Lansarea volumului de publicistică "Dicţionar Politic - I de la Iliescu", al ziaristului Octavian Andronic, prefaţează apropiata aniversare a celui care, vreme de 10 ani, a fost preşedintele României. Lansarea va avea loc în prezenţa sărbătoritului şi va fi însoţită de alocuţiunile prefaţatorului Iosif Boda, precum şi ale unor personalităţi politice de prim rang - Adrian Năstase, Corina Creţu şi Octavian Ştireanu.

 

Vă prezentăm în continuare textul prefaţei scrise de analistul politic Iosif Boda.

"Dicţionar politic", zice Octavian Andronic. "I de la Iliescu". Normal că ION ILIESCU. Interesant, ca să nu spun ciudat, titlu pentru un volum. Până la urmă, un dicţionar defineşte sau traduce termeni, concepte, noţiuni, cuvinte. Îţi precizează sensuri şi variante de accepţiune.

Mărturisesc că majoritatea eseurilor, schiţelor, crochiurilor, analizelor (trebuie să ai ceva mai mult decât curaj să faci o analiză cu doar ceva mai mult de o jumătate de filă A4) le-am citit în diverse publicaţii în care ANDO şi-a pus semnătura. Aşa, citite, la bucată, din când în când ele spuneau adeseori câte ceva. Alteori le treceam cu vederea şi nu prea îmi aminteam de ele. Înmnunchiate şi ordonate după anume criterii de către autor, aceleaşi "articole" spun acum mult mai mult. Ele reprezintă mai mult decât suma părţilor. Demonstrează un crez, o privire a lui. O privire cu care poţi să fi sau nu de acord. Dar este a lui şi nu s-a dezis de ea.

În fond avem de aface cu un dicţionar! Octavian Andronic defineşte cu metodele sale un concept, ca să-i zis aşa. Unul pe cât de complicat, pe atât de controversat. Conceptul se cheamă Ion Iliescu, personalitatea politică până acum aflată, neîndoielnic în epicentrul vieţii politice postedecembriste din România. Adulat de unii, dispreţuit de alţii, salvator de ţară pentru unii, principalul vinovat (dacă nu chiar "criminal") pentru stagnarea şi nedemocratizarea societăţii, pentru alţii. Nu este uşor, ba, pentru moment, este poate chiar imposibil să defineşti un astfel de om, care a lăsat urme adânci şi vizibile în viaţa acestei ţări. Bune şi rele! Câte bune şi câte rele? Cine se încumetă să cântărească? Cine e deţinător al întregului adevăr? Este vreun trăitor astăzi, individ sau instituţie, care să ştie şi să poată să şi spună, cu dovezi irefutabile, care este adevărul? Cine este oare, cine poate fi acel procuror al istoriei cu tolba plină de destule probe pentru o variantă sau alta? Dar judecătorul ale cărui sentinţe să nu fie contestate de nimeni? Octavian Andronic îşi spune, în acest volum, opiniile, părerile lui. Ele se constituie într-o părticică de adevăr. Acesta este adevărului lui ANDO. E de luat în seamă. Cu atât mai mult cu cât opiniile lui nu sunt rezultatul unor reflecţii ulterioare asupra unor fapte sau evenimente de mult petrecute. Nu! Aici avem "reacţii de cald",  la sute de evenimente şi întâmplări. Unele situaţii le-am trăit eu însumi şi unele aspecte pe care "naratorul" le descrie, le descopăr şi eu abia acum. Pe altele, atunci, le-am văzut altfel. Acum sunt de acord cu ANDO. E interesant şi important că dacă el ar publica acum din nou, unele din reflecţiile sale, fără a preciza data când ele au fost făcute, ai senzaţia că ele se potrivesc ca o mănuşă şi azi. Mai ales cele referitoare la PSD şi raporturile dintre diverse grupări şi personaje din acest partid.

Dacă stau să mă gândesc bine, volumul acesta este o ANDOGRAFIE a unei zone de viaţă politică şi socială din ultimul deceniu. Tehnica scriitoricească a lui Octavian Andronic este mult influenţată de graficianul "care este" (nicio aluzie la vreun primar în viaţă!). Din câteva tuşe, două - trei linii puse unde trebuie, iese repede, fără fraze redundante, cu mare plasticitate un tablou (o schiţă, o grafică) color (deşi în original este făcut doar alb-begru) al unei situaţii date. Şi dacă mai adaug şi apetitul, dar şi talentul, pentru titluri "Cireaşa de pe tort", am destule argumente să recomand lectura acestui volum, care nu vrea să fie şi nici nu este omagial , dar care apare în preajma împlinirii de către Ion Iliescu a vârstei de 80 de ani. Ori, cu toate perioadele lui de "opoziţie dulce-acrişoare", de urzicături, dezacorduri, decente însă, Octavian Andronic este un scriitor, un grafician, un artist care are un respect nedisimulat faţă de Ion Iliescu. Iar eu respect atitudinea cetăţeanului Andronic şi o consider o mostră de normalitate.

domeniu: 
categorie: