Mircea Geoană: 'Intenţionez să mă implic mai mult în viaţa partidului!'

Interviul acordat de ministrul Afacerilor Externe, Mircea Geoană directorului Agenţiei de Presă AMOS NEWS, Octavian Andronic (18 iunie 2003) O. Andronic: Vă mulţumesc, domnule ministru, pentru amabilitatea de a acorda un interviu Agenţiei AMOS NEWS - o agenţie tânără, care, în această lună împlineşte un an de funcţionare.
Sondaje recente vă plasează pe primul loc în topul popularităţii şi al acceptării, peste deţinătorii tradiţionali ai acestui loc. Care sunt percepţiile care au condus spre o asemenea poziţie? Care ar fi beneficiul practic pe care l-aţi putea avea de pe urma unei atare situaţii?

M. Geoană:Eu nu sunt un mare adept al sondajelor. Ele sunt, în primul rând, fotografii de moment; în al doilea rând au şi marjă de eroare, în al treilea rând sunt şi foarte multe institute care sondează şi pun întrebări diferite despre persoane diferite sau despre temerile lor. Cred că cel mai important lucru este că pentru România - aşa cum a fost cazul în istoria acestei ţări - politica externă ocupă un loc foarte important. În ultimii 3 ani de zile, de când guvernul se află la putere, am avut succese pe politică externă, cum nu a avut această ţară de ceva timp. Este vorba de muncă în echipă, de ceea ce cu toţii am încercat să facem, inclusiv guvernele anterioare. Iar când vorbim de succese în politica externă, să zicem: vizele. Aici, e adevărat că MAE a avut un rol, dar fără rolul Ministerului de Interne, fără disciplina care a impus-o primul-ministru, nu am fi reuşit, aşa cum nu am fi obţinut un succes la NATO fără implicarea MApN. Şi, în general, a unei munci de guvern. Eu am tendinţa de a fi, pe de o parte realist, pe de altă parte modest şi ar fi ipocrit din partea mea să spun că nu ne simţim bine când opinia publică pare să aibă o impresie pozitivă despre noi şi prin noi, Ministerul de Externe, despre diplomaţia românească. Dar eu zic să stăm cu picioarele pe pământ, să nu ne îmbătăm cu apă rece, au fost şi alţi miniştri de Externe care au avut note foarte bune din partea publicului, asta nu se transformă în mod automat în scor electoral sau politic.

O. Andronic:Privite din punctul de vedere al ministerului pe care-l conduceţi, cum apreciaţi modificările din structura Executivului?
M. Geoană:Eu cred că această restructurare era necesară, este utilă şi este şi oportună. Asta pentru că este clar că dacă ne uităm cum operează guvernele, întreaga lume occidentală, observăm că pentru prima jumătate a unui mandat, există o tendinţă a unei structuri mai ample, care se concentrează pe actul guvernării, care ţine cont şi de implicările precedente şi - eu ştiu destul de bine cum e la americani - aproape matematic când se intră în anul III de guvernare (şi americanii au tot un ciclu de patru ani) automat apare o schimbare destul de importantă de echipă guvernamentală. Este firesc, ea ţine de nevoia de eficacitate şi de uzura inevitabilă din exerciţiul guvernării, aşează o echipă pentru următoarea scadenţă electorală, în cazul nostru, 2004. În al doilea rând este vorba de adaptarea structurii guvernamentale româneşti la exigenţele europene. Şi aici, poate cel mai spectaculos exemplu este cel al creării acestui mninister al Afacerilor Interne, nu este vorba doar de comasarea Internelor cu administraţia publică. Este vorba de crearea unui minister de Interne în sens european. Au fost discuţii în ultimii doi ani de zile dacă va trebui să facem acest lucru acum sau după alegerile viitoare. Eu cred că este un lucru bun că l-am făcut acum şi cred că va fi o chestie care ne va putea da nişte răspunsuri mai hotărâte şi în ce priveşte reforma administraţiei. De ce este şi util? Este, pentru că din punct de vedere al reformei în zona administraţiei publice un guvern mai redus numericeşte va însemna şi un guvern mai suplu, operând în rândul birocraţiei o anumită reducere - cred eu - necesară, şi este şi un mod mai bun de a vedea cum administrăm banul contribuabililor.

O. Andronic: În prezentarea pe care a făcut-o premierul, v-a menţionat în legătură cu poziţia ocupată în partid, apreciind că mai potrivită pentru dvs. ar fi funcţia de vicepreşedinte. Vă consideraţi om de partid, de 'aparat'? În ce măsură preocupările diplomatice curente v-ar mai lăsa loc şi pentru munca de partid?
M. Geoană: Am fost plăcut surprins de declaraţia premierului şi a preşedintelui PSD - nu discutasem înainte. Sper ca această remarcă să vină în contextul unei pregătiri a partidului nostru pentru alegerile viitoare. Eu sunt om de partid, am fost un diplomat de carieră până în anul 2000 când am fost invitat şi am acceptat să devin membru al echipei Năstase; sunt un membru activ şi al PSD-ului, sunt secretar executiv pe probleme internaţionale al partidului şi cred că este firesc ca atunci când intri într-o echipă, nu numai guvernamentală, dar şi politică, să dai tot ce şti şi poţi pentru succesul echipei; eu cred că în perioada următoare, ca în orice altă democraţie, vom putea să avem acel echilibru corect pentru continuarea unei munci guvernamentale asidue - în cazul meu - cu o implicare mai mare în viaţa partidului, în dimensiunea internaţională a PSD-ului. Să nu uităm că în acest an partidul nostru va deveni membru al Internaţionalei Socialiste şi, dacă lucrurile merg bine, în următorii doi ani de zile am putea deveni şi membri ai Partidului Socialiştilor Europeni. Pentru mine atât ideologic, cât şi politic şi personal, reprezintă priorităţi importante.

O. Andronic: Aţi fost marţi, împreună cu preşedintele Iliescu la Cernăuţi, pentru semnarea Tratatului privind frontiera de stat - cea moştenită de la fosta URSS. Consideraţi că paşii rămaşi - în privinţa platoului continental - vor putea fi parcurşi până la finele mandatului celor două preşedinţii? Există perspectiva de a se recurge la instanţele internaţionale - aşa cum a menţionat preşedintele Iliescu?
M. Geoană: Cred că semnarea, la Cernăuţi, de către cei doi preşedinţi, a Tratatului privind regimul frontierei de stat este un element favorizant pentru rezolvarea punctului cu adevărat sensibil pentru relaţia noastră bilaterală. Cred că semnalul pe care l-am dat reprezintă o încurajare pentru colegii noştri de la Kiev pentru a aborda această problemă importantă mai relaxaţi şi, poate, mai puţin preocupaţi de aceste discuţii cu privire la frontiere, nu numai cu România, dar cu toţi vecinii lor. Să nu uităm că Ucraina este totuşi un stat integrat, practic, în urmă cu doar un deceniu. Există o anumită sensibilitate foarte pronunţată atunci când este vorba de chestiuni legate de frontieră, dar atmosfera creată de cei doi preşedinţi, faptul că vom avea în aceeaşi lună a aceluiaşi an alegeri prezidenţiale, ambii preşedinţi nu se vor mai prezenta pentru un nou mandat, faptul că Ucraina este astăzi mai hotărîtă ca oricând să încerce o apropiere de uniunia atlantică în care România devine un vecin indispensabil alături de Polonia. Şi, probabil, alături de Georgia, Ucraina este piesa fundamentală a echilibrului geo-strategic a Europei Centrale. Pentru România este important ca cel mai mare vecin al nostru să devină membru al familiei europene; în acest context geo-strategic mai larg, în acest proces mai dezinhibat al relaţiei biletarale şi ţinând cont de faptul că la nivel general european există o relaţie mult mai destinsă, inclusiv a Federaţiei Ruse cu Occidentul, eu cred că avem condiţii destul de bune pentru a încheia în plan bilateral acest tratat privind delimitarea cadrului continental. În cazul în care nu vom putea ajunge la un compromis rezonabil, într-un interval dat de timp, eu cred că nu trebuie să avem nici un fel de reticenţă de a apela la instrumente moderne cum este apelarea la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga.

O. Andronic: Ar fi o premieră în cazul nostru, nu-i aşa?
M. Geoană: Probabil o premieră, dar nu este o premieră în situaţii speciale. Când este vorba de limitarea zonelor maritime jurisprudenţa Curţii este abundentă, acoperă cazuri dintre cele mai diferite; de altfel, în schimbul de scrisori dintre miniştrii de Externe român şi ucrainean din 1997 - ca anexă la Tratatul de bază este prevăzut, în mod explicit, această posibilitate - evident nu s-a reuşit în guvernarea 1996-2000 să se respecte termenul de doi ani care fusese autoimpus pentru rezolvarea acestor probleme, iată că a trebuit să o facem noi; un prim pas a fost făcut prin tratatul de frontieră, al doilea pas este cel cu platoul continental, deci în acel schimb de scrisori între dl Adrian Severin şi omologul său ucrainean este în mod expres stipulat să apelăm la jurisdicţia Curţii de la Haga. Sunt două situaţii stipulate în scrisorile celor doi miniştrii de externe: 1) dacă se va dovedi reaua credinţă a unei părţi - ceea ce în mod real este extrem de greu de dovedit; iar în al doilea rând, dacă se va putea apela în mod unilateral dacă există condiţii reunite. Condiţia reunită este să avem o graniţă pe uscat şi pe Dunăre, deci din acest moment calea arbitrajului internaţional este deschisă, este valabilă pentru ambele părţi. Repet, noi sperăm ca acest lucru să fie rezolvat în plan bilateral, aşa ar fi firesc şi normal, dar apelarea eventuală la Curtea Internaţională de Justiţie nu ar fi un lucru neobişnuit şi nu cred că ar reprezenta nici un semn negativ în calitatea relaţiilor bilaterale.

O. Andronic: Spuneaţi, într-o microconferinţă de presă, tot la Cernăuţi, că 'problema Insulei Şerpilor e rezolvată'. În ce sens e rezolvată?
M. Geoană: Din punct de vedere al apartenenţei Insulei Şerpilor la teritoriul ucrainean, indiferent de nedreptatea istorică care s-a făcut, dincolo de prevederile Tratatului de pace de la Paris, cînd practic această insulă a fost ataşată Uniunii Sovietice, contrar oricărei norme minime de drept internaţional, realitatea politică de după '90 a consfinţit această insulă la Ucraina. Că a fost drept, corect sau incorect este deja un subiect pe care îl putem comenta, dar nu-l putem influenţa. Ceea ce este important pentru noi este să fim siguri că statutul Insulei Şerpilor, din punct de vedere al dreptului internaţional şi a consecinţelor faptului că această insulă este una fără viaţă economică proprie, aşa cum şi este cazul, va avea acest tip de impact asupra discuţiei noastre privind platoul continental. Nu problema jurisdicţiei asupra Insulei, ci maniera în care aceasta va influenţa asupra delimitării apelor maritime a platoului continental este importantă. Iar aici este, de fapt, miezul discuţiei noastre cu Ucraina: pe platoul continental. În propunerile ucrainiene se pleacă de la premisa pe care noi o considerăm falsă şi care va fi greu de susţinut pe plan internaţional că această insulă ar avea viaţă economică proprie - nu este adevărat - în condiţiile în care se va accepta realitatea, atunci evident că pretenţiile Ucrainei vizavi de platoul Insulei vor fi mai modeste, ceea ce ar fi de natură să conducă la găsirea unui compromis acceptabil ambelor părţi.

O. Andronic: La începutul lunii viitoare veţi merge împreună cu preşedintele Iliescu la Moscova pentru semnarea Tratatului bilateral. A fost o lucrare 'îndelungată şi dificilă', iar data semnării a fost amânată de mai multe ori. Care vor fi consecinţele practice ale acestui moment? Va duce el la o reconsiderare a relaţiilor economice? Va redeveni România un partener important pentru Rusia?

M. Geoană: Noi suntem satisfăcuţi că după o negociere extrem de lungă şi după momente uneori dificile, alteori cu şanse de rezolvare, în sfârşit tratatul s-a încheiat. El, practic, încheie zona istorică în care tratatele politice de bază reprezentau cheia noii realităţi geo-politice a Europei. Pentru relaţia cu Rusia, acest tratat este important atât din punct de vedere politic, cât şi simbolic. Este vorba de încheierea unei pagini complicate a relaţiei noastre bilaterale, nu numai în ultimii 13 ani, ci, practic de mai bine de două secole, de când România şi Rusia au devenit vecini şi în care au existat momente, uneori, de convieţuire cordială, alteori momente de tensiune şi resentimente, din partea celor două opinii publice. De aceea, noi considerăm că vizita preşedintelui nostru la Moscova, întâlnirea în premieră cu preşedintele Putin, vor reprezenta un semnal de descătuşare a relaţiei noastre cu Federaţia Rusă. Noi deja simţim în atmosfera bilaterală, în special după venirea preşedintelui Putin la Kremlin, a unei atmosfere mult mai destinse, Federaţia Rusă este astăzi mult mai puţin preocupată de faptul că, inevitabil, România devine membru al familiei europene şi euro-atlantice, există mult mai mult pragmatism, dialog cu ţările europene centrale pe baze moderne, practice; de aceea eu sunt convins că vom asista în următoarea perioadă la o adevărată explozie a relaţiilor bilaterale, deja în zona economică se întâmplă multe lucruri bune; dialogul între premieri este unul pozitiv şi eu sper ca şi în zona schimburilor economice, culturale, academice, între tinerii noştri să puteam să asistăm la o relaţie mult mai puternică şi mult mai europeană.

O. Andronic: Vineri şi sâmbătă vă veţi afla la Salonic, împreună cu preşedintele şi cu premierul, la reuniunea la vârf a UE care marchează finalul preşedinţiei greceşti. Ne-am pus speranţe mari în legătură cu avansul negocierilor în această preşedinţie! Cât de îndreptăţite au fost acestea? Care este, în ce ne priveşte, bilanţul acestui semestru?
M. Geoană: A fost un semestru, în linii mari, pozitiv. Evident, nu putem să ignorăm faptul că dezbaterea, uneori foarte apăsată, din jurul situaţiei din Irak a avut un anumit impact asupra capacităţii politice a preşedinţiei elene de a avansa toate dosarele cu aceeaşi intensitate. Ceea ce este important am reuşit să încheiem câteva din capitolele mai dificile acum, probabil, o să încheiem şi mai multe. Ceea ce este un lucru pe care îl salutăm este că preşedinţia elenă a consumat foarte multă energie politică pentru zona Balcanilor de Vest, care este un lucru bun şi pentru România - sunt vecinii noştri şi orice progres ne bucură şi crează şi pentru România oportunităţi suplimentare. Este, probabil, lucrul cel mai pozitiv din preşedinţia elenă, prefigurarea unor concluzii ale Consiliului European de la Salonic cu privire la România şi Bulgaria - extrem de pozitiv. Şi aici cred că este atât meritul preşedinţiei elene, cât şi al celorlalte state membre. Ne aşteptăm la referiri pozitive, cu privire la calendarul negocierilor noastre, vor fi şi semnale de la Consiliul miniştrilor de externe care s-au întâlnit ieri la Luxemburg, să fie iarăşi pozitive cu privire la o menţionare a datei de 2004 în vederea negocierilor, ceea ce este pentru noi o cheie obligatorie a încheierii negocierilor anul viitor cu această comisie europeană - este decuplarea discuţiei cu privire la capitolele financiare pentru România şi Bulgaria de discuţia la viitoarea perspectivă a Uniunii; astfel ni se elimină o preocupare a noastră, a riscului de a fi prinşi în malaxorul discuţiei care se anunţă a fi foarte dificilă din cadrul Europei cu privire la bani, de a fi condus la prelungirea orizontului de negociere cu România şi cu Bulgaria, şi nu în ultimul rând, ceea ce este în continuare lucrul cel mai important pentru noi, reconfirmarea şi mai clară a ceea ce s-a spus deja la Copenhaga. Deci, a fost o preşedinţie pe care am apreciat-o ca fiind pozitivă pentru noi; să sperăm că preşedinţia italiană va prelua şi va rezolva în mod rapid cele 2-3 capitole în care sunt aproape 'coapte' şi suntem la fel de încrezători în preşedinţia italiană; în finalul acesteia şi după raportul anual al Comisiei Europene vom vedea în concluziile preşedinţiei italiene chestiuni şi mai ferme, mai angajante.

O. Andronic: Vine Italia. Un alt partener pe care ne place să-l considerăm privilegiat. În ce măsură credeţi că dificultăţile pe care le are premierul Berlusconi se vor răsfrânge asupra 'foii noastre de parcurs'?
M. Geoană: Este absolut clar că există în orice democraţie dezbateri, controverse care sunt inevitabile în viaţa politică cum este cea a Italiei. Premierul Berlusconi este preşedintele de Consiliu care are una din cele mai confortabile majorităţi din istoria Republicii italiene, este un prim-ministru puternic, este în egală măsură un foarte bun prieten al României şi un amic al premierului nostru, iar în mod firesc credem noi că putem conta pe o preşedinţie care să fie la fel de activă şi de benefică ca şi cea spaniolă care, până la această dată, rămâne cea mai solidă, constantă la succesul şi avansul negocierilor noastre de integrare. Avem deja un plan de acţiune pe trei preşedinţii: premierul, în cadrul Biroului Executiv pentru integrare europeană, a dispus trasarea unui plan de campanie diplomatică, politică, economică pentru Italia, dar şi pentru Irlanda şi Olanda, în perspectiva anului 2005 când sperăm să încheiem tratatul de pre-aderare, ceea ce ar reprezenta pentru noi un parcurs ambiţios, dar realizabil pentru întregul spectru politic, un obiectiv naţional fundamental; el ar reprezenta negocierilor din 2005-2007 probabil factorul politic cu cele mai profunde implicaţii asupra destinului României moderne de la crearea statului unitar naţional român.

O. Andronic: Şi o ultimă întrebare: cum vedeţi evoluţia relaţiilor dintre Europa şi America, pe fondul divergenţelor provocate de intervenţia în Irak, şi care va fi, în continuare, poziţia noastră în acest context?
M. Geoană: Am plecat întotdeauna în evalurea relaţiei trans-atlantice şi a evoluţiilor la nivel global de la premisa fundamentală că între naţiunile occidentului democratic există mult mai multe elemente de comuniune de valori şi chiar şi de interese, decât puncte inevitabile de tensiune, de divergenţă sau chiar antagonice. Noi nu vedem nici o incompatibilitate cu o Europă mult mai ambiţioasă, mult mai puternică şi care joacă un rol global, de ce nu la paritate cu SUA, cu o relaţie transatlantică solidă şi pe termen lung. Din punctul de vedere al securităţii noastre comune şi al intereselor noastre economice şi de propagare a valorilor democraţiilor occidentale, Europa şi SUA şi Canada au un rol comun oligatoriu; de aceea, pentru noi cel mai important lucru în această perioadă este să ne păstrăm o conduită internaţională clară şi care să iasă din tradiţia schimbărilor de tabere, după cum bate vântul. Lumea s-a schimbat, România va fi un jucător european important. Trebuie să contribuim cu toată energia şi inteligenţa noastră la succesul viitorului european; de aceea şi la Convenţia privind viitorul Europei, România se va alătura acelor ţări care doresc o Românie ambiţioasă, puternică şi capabilă să vorbească cu o singură voce, inclusiv de politică externă şi de securitate română. România va vorbi cu aceaşi claritate despre nevoia de a păstra o relaţie solidă cu Statele Unite; noi nu credem că în construcţia europeană, premisa fundamentală este crearea unei contraponderi; premisa fundamentală a Europei unite este succesul nostru european, iar o pre-condiţie este o relaţie bună cu SUA. De aceea, eu mă aştept ca în perioada următoare acest tip să devină o linie care trebuie să fie recunoscută şi să nu fie, practic, contestată de nimeni.

domeniu: 
categorie: