Năstase: 'Ştiu că există nemulţumiri în ce priveşte comunicarea cu Guvernul'

În alocuţiunea rostită la reuniunea de la Sinaia a grupurilor parlamentare PSD cu membrii Guvernului, Adrian Năstase s-a referit, pe larg, la principalel obiective legislative şi la stadiul realizării acestora, după 600 de zile de guvernare a Partidului Social Democrat. Stimaţi colegi, 1) Delegaţia Permanentă a partidului a considerat necesar ca în apropierea
jumătăţii mandatului parlamentar şi la 600 de zile de la acordarea
încrederii Guvernului de către Parlament să procedăm la o analiză asupra
modului în care s-au desfăşurat raporturile constituţionale Parlament -
Guvern, dar mai ales pentru a stabili strategia parlamentară la nivelul
celor două Grupuri ale PSD din Camera Deputaţilor şi din Senat pentru
sesiunea de toamnă, ce urmează să înceapă peste câteva zile şi care se va
derula pe fondul unor probleme politice, economice şi sociale cu deosebite
semnificaţii la acest sfârşit de an.
Pentru aceasta, cred că se impune, în primul rând, să vedem de unde am
plecat la 28 decembrie 2000, data la care, prin votul său, Parlamentul a
acordat încredere Guvernului asupra Programului de guvernare pentru
perioada 2001 – 2004 şi listei echipei guvernamentale pe care le-am
prezentat.
Constatam atunci că la finalul legislaturii 1996 – 2000, întregul mecanism
de guvernare se caracteriza prin deteriorarea sistemului politic şi
instituţional al statului de drept, instabilitate legislativă, slăbirea
rolului şi autorităţii statului.
Aceste fenomene puneau în evidenţă o stare de legalitate scăzută, ilustrată
prin ignorarea sau încălcarea Constituţiei şi a legilor ţării, nu numai de
către autorităţile publice, dar şi de către cetăţeni care au intrat în
conflict cu legea.
Practic, am asistat tot mai frecvent la răsturnarea valorilor şi
principiilor autentice ale statului de drept şi înlocuirea acestora cu
interese personale sau partizane, de grup politic, la scăderea autorităţii
publice şi a forţei dreptului.
Pornind de la aceste realităţi, Guvernul şi-a propus ca obiective şi
priorităţi concrete:
- reabilitarea societăţii democratice şi a statului de drept;
- refacerea autorităţii statului şi a legitimităţii actului de guvernare;
- redarea încrederii cetăţeanului în stat, aşezarea nevoilor populaţiei în
centrul politicii şi activităţii statale;
- reechilibrarea raporturilor între cele trei puteri ale statului,
înfăptuirea echilibrată a actului de justiţie şi democratizarea justiţiei.
- adoptarea unei legislaţii care să reprezinte în mod real interesele
naţionale, dar şi cele ale cetăţeanului, şi să aibă ca finalitate redresarea
economică, socială şi politică a ţării.
Guvernul a abordat frontal procesul de reconsiderare şi accelerare a
reformei în domeniile justiţiei, apărării naţionale şi ordinii publice,
administraţiei publice centrale şi locale, promovând la Parlament o serie de
proiecte de acte normative menite să asigure cadrul juridic pentru
îndeplinirea obiectivelor prevăzute în Programul de guvernare al P.S.D.
În cadrul reformei politice, ţin să menţionez că, în prezent, se află în
dezbatere la cele două Camere ale Parlamentului proiectele de legi privind:
partidele politice, finanţarea partidelor politice şi a campaniei
electorale; înfiinţarea Autorităţii Electorale Permanente.
Totodată, Guvernul s-a angajat şi cred că, în bună parte, a reuşit să
restabilească raporturile constituţionale dintre Executiv şi Legislativ,
având drept urmare repunerea Parlamentului în rolul său de reprezentant
suprem al poporului român şi de unică autoritate legiuitoare a ţării.
Pe această linie, simplificarea procedurilor parlamentare, prin modificarea
Regulamentelor Camerei Deputaţilor şi Senatului, a condus, pe de o parte, la
accelerarea procesului legislativ, iar pe de altă parte, la transferul
centrului de greutate al dezbaterilor în comisiile permanente de
specialitate. Drept urmare, Plenul Camerei Deputaţilor, al Senatului sau al
şedinţelor comune au devenit forum de dezbatere politică şi de decizie
finală.
S-a pus accentul pe respectarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la
delegarea legislativă a Guvernului de a emite ordonanţe şi ordonanţe de
urgenţă.
Totodată, s-a asigurat participarea membrilor Guvernului la susţinerea
proiectelor de lege în cadrul comisiilor permanente şi în plen, precum şi la
şedinţele consacrate răspunsurilor la întrebările şi interpelările adresate
de parlamentari.
Cu privire la modul în care ne-am îndeplinit angajamentele asumate am să
citez câteva evaluări ale Comisiei Europene, din Raportul de ţară pentru
România pe anul 2001, referitor la Parlament, în capitolul intitulat
„Criterii politice - Democraţia şi statul de drept”, în care se afirmă:
„Eficienţa puterii legislative, identificată drept o problemă deosebită în
rapoartele precedente, s-a îmbunătăţit considerabil [...].Înaintea
alegerilor, corpul legislativ se găsea în stare de paralizie, ca urmare a
slăbiciunii coaliţiei de la putere.
Una dintre primele iniţiative ale noului Parlament a fost reformarea
funcţionării celor două Camere, cu scopul accelerării procesului
legislativ[...]. S-au luat o serie de măsuri de îmbunătăţire a relaţiilor
dintre legislativ şi executiv [...]. Numărul de legi adoptate de Parlament a
crescut semnificativ de la începutul anului [...]. Toate agenţiile
guvernamentale au fost subordonate ministerelor, ceea ce a îmbunătăţit
coeziunea administraţiei.[...].” (Am încheiat citatul).

2) Pe plan legislativ a fost elaborat Programul legislativ al Guvernului
pentru perioada 2001 – 2004, având drept scop:
- în primul rând, susţinerea Programului de guvernare pentru perioada 2001 –
2004, Programului naţional de armonizare legislativă cu reglementările
Uniunii Europene, Planului de acţiuni prioritare pentru aderarea României la
NATO;
- în al doilea rând, crearea unui cadru legislativ coerent, stabil şi
unitar.
În realizarea Programului legislativ pentru perioada 2001 – 2004 au fost
elaborate şi prezentate Parlamentului proiecte de acte normative pe domenii
în concordanţă cu reglementările comunitare în materie, precum şi cu
prevederile cuprinse în tratatele internaţionale la care România este parte.
În cadrul procesului legislativ, Guvernul a acţionat în două direcţii: pe de
o parte, a reexaminat proiectele de legi iniţiate în legislatura 1996 –
2000 aflate, în momentul preluării guvernării, în procedură de legiferare la
Parlament, – 806 – prezentând punctul său de vedere asupra acestora celor
două Camere, în concordanţă cu măsurile propuse prin Programul nostru de
guvernare.
Pe de altă parte, am iniţiat noi proiecte de acte normative, în diferite
domenii de activitate, necesare punerii în practică a angajamentelor luate
pentru armonizarea legislaţiei naţionale cu cea comunitară. Astfel, de la
investitură şi până în prezent, Guvernul şi-a exercitat dreptul la
iniţiativă legislativă prin transmiterea la Parlament a unui număr de 675
proiecte de legi.
Este adevărat că, în cadrul procesului de legiferare, am uzat şi de
instituţia delegării legislative, dar cu respectarea prevederilor
constituţionale şi regulamentare. Guvernul a emis în această perioadă un
număr de 302 ordonanţe de urgenţă . Însă motivele principale care au
determinat emiterea lor au fost întemeiate, aşa cum s-a demonstrat în
expunerile de motive pentru aprobarea proiectelor de lege, conform
articolului 114 din Constituţie şi pe care le-am înaintat Parlamentului.
În tot cazul vreau să subliniez că nu am procedat şi nu vom proceda aşa cum
a făcut coaliţia guvernamentală în legislatura 1996 – 2000. În acest sens,
cred că este foarte sugestivă declaraţia făcută în cadrul unei conferinţe de
presă, în ziua de 20 august, de Ludovic Orban, candidatul la preşedinţia
Partidului Naţional Liberal. Citez:
„Prima oară când am participat la o şedinţă de Guvern, în anul 1998, vă
mărturisesc că m-am speriat. Pe ordinea de zi curentă erau înscrise 37 de
puncte, pe ordinea de zi suplimentară au fost introduse 38 de puncte
suplimentare, dintre care 26 erau ordonanţe de urgenţă, deci acte cu
caracter de lege care afectează viaţa noastră de zi cu zi. Acestea au fost
multiplicate şi date miniştrilor, în şedinţa de Guvern şi au fost adoptate
fără a fi citite”.(Am încheiat citatul).
Dar, în acelaşi timp, să recunoaştem că Guvernul a fost nevoit, uneori, să
recurgă la aprobarea unor reglementări prin ordonanţe de urgenţă ca urmare
a faptului că unele proiecte de legi transmise Parlamentului, în temeiul
art. 74 alin. (3) din Constituţie, pentru dezbatere cu procedură de urgenţă,
au fost discutate şi adoptate de Parlament la intervale de timp ce depăşeau
cu mult termenele regulamentare.
Ţin să menţionez că, la nivelul Guvernului, există preocuparea pentru
reducerea numărului de ordonanţe şi de a reglementa prin ordonanţe de
urgenţă numai în situaţii cu totul deosebite. În restul cazurilor, Guvernul
va transmite Parlamentului, spre dezbatere şi adoptare, proiectele de lege,
în formele prevăzute de Constituţie.
Doresc să evidenţiez că, în perioada sesiunilor parlamentare 2001 – 2002,
Guvernul a elaborat 295 de puncte de vedere la propunerile legislative
iniţiate de senatori şi deputaţi, solicitate de Parlament – potrivit
prevederilor art. 110 alin. (1) din Constituţie (109 solicitate de Senat şi
186 de Camera Deputaţilor).
Trebuie menţionat că, în această perioadă, parlamentarii noştri au promovat
142 de propuneri legislative iniţiate de 359 de deputaţi şi senatori (97
propuneri la Camera Deputaţilor şi 45 la Senat). La aceste propuneri
legislative, Guvernul a formulat şi a transmis Parlamentului 119 puncte de
vedere (79 la Camera Deputaţilor şi 40 la Senat) din care: 52 de susţinere a
propunerilor legislative (32 la Camera Deputaţilor şi 20 la Senat) şi 67 de
respingere (47 la Camera Deputaţilor şi 20 la Senat).
Dintre propunerile susţinute de Guvern unele au fost adoptate ca legi, cum
ar fi:
- Legea privind protecţia informaţiilor clasificate;
- Legea zootehniei;
- Legea privind organizarea şi funcţionarea pieţelor produselor agricole şi
alimentare în România;
- Legea privind instituirea indemnizaţiei de merit;
- Legea privind perdelele forestiere de protecţie;
- Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi;
- Legea pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii ale Legii nr.
115/1999 privind responsabilitatea ministerială.
S-ar putea să vă pară surprinzător că în cazul a 67 de propuneri legislative
pe care unii dintre colegii noştri le-au promovat, punctul de vedere al
Guvernului a fost negativ.
Sigur că doriţi să cunoaşteţi principalele motive pentru care Guvernul nu a
susţinut aceste propuneri deşi punctul nostru de vedere v-a fost difuzat şi
de care trebuia să se ţină seama cu prilejul dezbaterilor în comisii şi în
plenul celor două Camere ale Parlamentului.
- menţionez că foarte multe propuneri nu precizau sursa de finanţare a
cheltuielilor preconizate, încălcând astfel, atât dispoziţia art. 137 alin.
(5) din Constituţia României, conform căreia „nici o cheltuială bugetară nu
poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare”, cât şi art. 10 alin.
(2) din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, care prevede că, atunci
când, în cursul execuţiei bugetare, se fac propuneri de elaborare a unor
acte normative a căror aplicare atrage micşorarea veniturilor sau majorarea
cheltuielilor aprobate prin buget, iniţiatorii au obligaţia să prevadă şi
mijloacele necesare acoperirii golului de venituri sau sporului de
cheltuieli;
- unele din propunerile legislative aveau ca obiect de reglementare probleme
care deja şi-au găsit rezolvarea în legislaţia în vigoare;
- unele iniţiative legislative parlamentare se suprapuneau cu proiectele de
lege înscrise în Programul legislativ al Guvernului pe perioada 2001 – 2004;
- multe din iniţiativele legislative nu au fost redactate cu respectarea
prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru
elaborarea actelor normative.
În acest context, vreau să insist asupra unui aspect. Cred că am fi putut
evita situaţia în care unele proiecte de legi iniţiate de colegi
parlamentari au primit aviz negativ de la Guvern, după cum am fi putut evita
şi situaţiile în care au apărut contradicţii publice între reprezentanţi ai
executivului şi deputaţi şi senatori PSD, dacă departamentele de
specialitate ale partidului ar fi funcţionat cu adevărat. Din păcate,
trebuie să spunem foarte deschis că aceste departamente există, în marea
majoritate a cazurilor, doar în evidenţe. De aici şi o serie de disfuncţii
regretabile care apar.
De aceea este foarte important ca începând cu această toamnă să regândim din
temelii funcţionarea acestor departamente, care să lucreze după un program
şi o tematică foarte clare. Aceste departamente, la nivelul partidului,
trebuie să funcţioneze ca un factor integrator, un teren pe care se
desfăşoară dezbaterile asupra politicilor de urmat la nivelul Executivului
şi Legislativului, unde se armonizează opiniile. De aceea, rog Secretariatul
General al partidului să prezinte Delegaţiei Permanente, pe baza
propunerilor vicepreşedinţilor, un program de activitate a acestor
departamente. Însă un program care să nu rămână doar la stadiul de intenţie

Stimaţi colegi,

În această perioadă, în preocuparea Guvernului stă elaborarea
proiectelor bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi
bugetelor fondurilor speciale pe anul 2003 şi estimările pe perioada 2004 –
2006 şi definitivarea acestora în vederea depunerii la Parlament până la 10
octombrie 2002, termen prevăzut de Legea finanţelor publice nr. 72/1996.
Mă adresez dumneavoastră ca, atât în comisii cât şi în plenul celor două
Camere ale Parlamentului să analizaţi, cu toată responsabilitatea aceste
proiecte şi să înţelegeţi anumite constrângeri financiare pe care trebuie să
le suportăm.
De altfel, înainte de depunerea proiectelor la Parlament vom organiza o
consultare pe marginea acestora.
În şedinţa din 16 august 2002, Guvernul a analizat şi a stabilit listele
proiectelor de legi aflate în procedură de legiferare la Senat şi la Camera
Deputaţilor şi care se constituie în priorităţi legislative ale Guvernului
pentru cea de-a doua sesiune ordinară a Parlamentului, septembrie –
decembrie 2002.
Au fost selectate un număr de 73 de proiecte de legi – 25 pentru Senat şi
48 pentru Camera Deputaţilor, necesare pregătirii aderării României la
Uniunea Europeană şi NATO, precum şi pentru realizarea unor obiective din
Programul de guvernare.
Aceste liste au fost înaintate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi ele urmează să fie completate pe măsura elaborării de către
ministere a proiectelor de legi care se încadrează în domeniile respective.
Vă adresez rugămintea să sprijiniţi demersul Guvernului pentru adoptarea
acestor proiecte.
Va trebui în continuare să urmărim cu foarte multă atenţie Programul nostru
legislativ şi să respectăm calendarul pe care l-am fixat. Vom cere şi
ministerelor să revadă acest program. Este foarte limpede că nu-l vom putea
îndeplini dacă vom lăsa să se manifeste tendinţa de a împinge spre sfârşitul
mandatului depunerea la Parlament a unor proiecte de lege. Deci trebuie să
corelăm foarte bine acest program cu calendarul politic după care ne
desfăşurăm activitatea.
Trebuie să acţionăm în acord cu exigenţele unei societăţi democratice şi să
imprimăm un anumit nivel de importanţă problemelor care ajung să fie
legiferate de Parlament sau care fac obiectul unor hotărâri de Guvern.
După cum, de asemenea, trebuie să focalizăm mai bine politica noastră
legislativă spre teme şi pachete mari, cu un anumit impact în opinia
publică.

3) Am să mă refer, în continuare, la controlul parlamentar asupra
Guvernului, despre care pot să afirm că s-a exercitat deplin şi continuu,
prin informări: răspunsuri la întrebările sau interpelările deputaţilor şi
senatorilor adresate membrilor Guvernului; moţiuni; asumarea răspunderii.
În perioada de referinţă Guvernul a răspuns la 2058 întrebări şi interpelări
ce au fost adresate de către senatori (850) şi de către deputaţi (1208).
Parlamentarii PSD au adresat 308 întrebări şi interpelări, din care 133 de
către senatori şi 175 de către deputaţi, detaşându-se domnul senator Adrian
Păunescu (85 de întrebări şi interpelări) şi domnul deputat Petre Naidin
(124 de întrebări).
Trebuie să recunoaştem că o bună parte a întrebărilor şi interpelărilor ne-a
ajutat să examinăm şi să soluţionăm situaţii, stări sau aspecte din viaţa
economică şi socială.
Din ansamblul controlului parlamentar nu poate fi omis controlul exercitat
pe calea moţiunilor. Ne-am confruntat cu un număr record de moţiuni simple
pe parcursul a trei sesiuni (16). Au fost situaţii când numai într-o lună au
fost depuse 4 moţiuni simple. Din cele 16 moţiuni simple, 6 au fost depuse
la Senat şi 10 la Camera Deputaţilor, şi care au fost respinse prin votul
parlamentarilor.

4) Angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, s-a făcut, cu
riscul introducerii unor moţiuni de cenzură de către opoziţie, asupra:
- Legii privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în
economie;
- Legii privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării;
- Declaraţiei de politică generală privind bilanţul primului an de
guvernare, urmată de depunerea unei moţiuni de cenzură aparţinând unui număr
de 189 de parlamentari PRM, PD şi PNL şi pentru care au votat 178 de
parlamentari, mai puţin de cât cei care au iniţiat-o.
Totodată, în baza prevederilor art. 106 din Constituţie, am prezentat, în
şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului din 10 aprilie a.c.
„Declaraţia cu privire la politica Guvernului pentru pregătirea aderării
României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord”, act care este o
expresie concretă a luptei pentru interesul naţional, finalizat prin
adoptarea unui Mesaj către Parlamentele celor 19 state membre ale NATO
pentru a sprijini efortul României de integrare în Organizaţia Tratatului
Atlanticului de Nord.

5) Revizuirea Constituţiei.
- Din iniţiativa Guvernului a fost declanşat, în perspectiva aderării
României la Uniunea Europeană şi la NATO, procesul de revizuire a
Constituţiei, prin:
· organizarea negocierilor cu partidele politice reprezentate în Parlament
asupra obiectivelor şi domeniilor de revizuire avansate de PSD;
· adoptarea de către Parlament a Hotărârii privind constituirea Comisiei
pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei;
· finalizarea negocierilor şi stabilirea gradului de susţinere parlamentară
a propunerilor de revizuire;
· stabilirea calendarului cu privire la activităţile ce se vor desfăşura
pentru revizuirea Constituţiei.
· organizarea unor deplasări în unele judeţe pentru prezentarea propunerilor
P.S.D. privind revizuirea Constituţiei.
În legătură cu revizuirea Constituţiei au apărut, însă, două probleme:
- retragerea parlamentarilor PRM din Comisia pentru elaborarea propunerii
legislative privind revizuirea Constituţiei;
- condiţionarea de către UDMR a semnării
protocolului politic, numai dacă vor fi rediscutate unele propuneri pe care
le-a făcut şi care nu au întrunit susţinerea din partea celorlalte partide,
inclusiv a PSD.
În legătură cu aceste aspecte îl rog pe domnul preşedinte Valer Dorneanu să
ne prezinte o informare.
Vreau să atrag atenţia că vom greşi grav din punct de vedere politic dacă
vom considera procesul de modificare a Constituţiei un simplu proces de
rutină, în care sunt antrenaţi doar câţiva parlamentari.
Modificarea Constituţiei a figurat printre promisiunile noastre electorale,
ea va fi realizată şi trebuie să transformăm acest proces într-un dialog
foarte activ cu opinia publică pe tema reformei politice şi instituţionale.

Stimaţi colegi parlamentari,

Închei această prezentare dedicată raporturilor constituţionale Guvern –
Parlament cu ceea ce noi am numit „dialogul săptămânal al parlamentarilor
cu Guvernul”. În acest sens am asigurat, prezenţa săptămânală a membrilor
Guvernului la şedinţele Grupurilor parlamentare şi stabilirea orelor la care
parlamentarii pot fi primiţi la sediile ministerelor; de asemenea, am
asigurat ca de două ori pe săptămână, la sediul celor două Camere,
secretarii de stat pentru relaţia cu Parlamentul din ministere să fie
prezenţi la întâlnirea cu senatorii sau deputaţii care doresc să se consulte
sau să se documenteze în vederea soluţionării unor probleme din propria
circumscripţie electorală.
Nu vreau să prezint o situaţie idealizată a relaţiei dintre Guvern şi
grupurile parlamentare. Ştiu că există la nivelul dumneavoastră, al
deputaţilor şi senatorilor, anumite nemulţumiri în ceea ce priveşte
comunicarea cu Guvernul, în special în ceea ce priveşte accesul direct la
miniştri sau la capacitatea secretarilor de stat parlamentari de a rezolva
efectiv problemele pe care le ridicaţi.
Am cerut şi voi cere în continuare colegilor mei să fie extrem de receptivi
la semnalele care vin din partea dumneavoastră şi să nu uite nici o clipă că
marea lor majoritate au fost şi sunt parlamentari ! De asemenea, va trebui
să examinăm mai îndeaproape modul în care funcţionează instituţia
secretarului de stat parlamentar şi să vedem cum putem să-i dăm mai mult
conţinut, mai multă forţă şi responsabilitate.

În final, consider că unele probleme trebuie să le discutăm aici şi să ne
asumăm cu toţii răspunderea asupra soluţiilor finale; am în vedere:
a) Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr. 115/1996 pentru
declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor
publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere. (Depus la Senat)
- publicarea declaraţiei de avere în
Monitorul Oficial al României constituie problema care a suscitat cele mai
aprinse discuţii.
b) Ordonanţa de urgenţă pentru completarea Legii nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
- instituirea interdicţiei pentru avocaţii
parlamentari de a pleda în anumite cauze civile, penale sau comerciale.
c) Proiectul de Lege privind conflictele de interese în exercitarea unor
funcţii publice (Depus la Camera Deputaţilor).
- dacă dispoziţiile legii le extindem şi la alte
categorii de persoane, decât membrii Guvernului, secretarii de stat,
prefecţii şi subprefecţii.
Cred că asupra acestor prime trei teme trebuie să avem un discurs şi o
acţiune parlamentară extrem de coerente. Sunt teme extrem de sensibile
pentru opinia publică, sunt teme care trebuie să-şi capete o rezolvare
legislativă.
d) Promovarea în Parlament a proiectului Codului muncii, pe calea angajării
răspunderii Guvernului, în condiţiile art. 113 din Constituţie.
e) Modificarea programului la una din cele două Camere privind orele la
care se adresează întrebările şi interpelările şi la care trebuie să
răspundă membrii Guvernului. În prezent orele se suprapun.
f) Ajutorarea victimelor calamităţilor naturale prin subscrierea unei
jumătăţi din indemnizaţia lunară a fiecărui parlamentar la Fondul
sinistraţilor. Contul este deschis la BCR – sucursala Unirea.
Vreau să fac un apel la responsabilitatea dumneavoastră. Succesul nostru
politic depinde nu numai de acţiunea Guvernului ci şi de acţiunea
parlamentară, de activitatea fiecăruia dintre dumneavoastră.
În acest context, vreau să abordez foarte direct şi fără nici un fel de
inhibiţii o temă care a fost atât subiectul unor dezbateri publice, dar care
ştiu că îi preocupă şi pe mulţi dintre dumneavoastră.
Este vorba de un anumit dezechilibru care există în interiorul grupurilor
noastre parlamentare între cei care fac cu adevărat muncă politică, muncă
parlamentară, şi cei care se consideră un fel de „parlamentari la fără
frecvenţă“.
Doresc să reiau aici un lucru care l-am mai spus cu diferite ocazii: vom
monitoriza de acum foarte atent munca fiecărui parlamentar, la Bucureşti şi
în teritoriu, vom transmite la judeţe fişe de caracterizare a fiecărui
deputat şi senator şi va exista în mod cert o legătură între activitatea
prezentă şi viitoarele liste.
Nu putem ignora faptul că greul nu a fost dus în mod egal de toată lumea, că
trebuie să existe elemente de diferenţiere şi că aceia care au fost serioşi
în activitatea lor de parlamentari merită stimulaţi.
Intrăm într-o etapă în care bătălia politică se va reactiva. Dumneavoastră
puteţi şi trebuie să aveţi aici un rol important, şi la Bucureşti şi în
teritoriu. Rămân la părerea că grupurile noastre parlamentare sunt resursă
insuficient utilizată din punctul de vedere al comunicării, al reacţiei
politice. Monitorizările pe care noi le facem la partid cu privire la
frecvenţa apariţiei media a parlamentarilor noştri nu sunt încurajatoare. Cu
excepţia unui număr extrem de redus de colegi, restul nu există practic în
spaţiul dezbaterii publice.
Consider că această situaţie trebuie să facă obiectul unei discuţii şi unei
strategii speciale.

Stimaţi colegi de partid,

Tot ce am prezentat în această alocuţiune nu este decât o constatare, dar
şi o provocare la dialog, la confruntarea de opinii, şi, nu în ultimul rând,
la stabilirea unei poziţii unitare cu privire la modul în care trebuie să
acţionăm în sesiune Parlamentară din toamnă.
De pe această poziţie, trebuie să abordăm propunerile privind strategia
Grupurilor noastre parlamentare pentru cea de-a doua sesiune ordinară a
Parlamentului, septembrie – decembrie 2002.
Vă invit să participaţi la discuţii, critic şi autocritic, să
prezentaţi propuneri concrete menite să îmbunătăţească prezenţa noastră în
Parlament.
Vă mulţumesc.

domeniu: 
categorie: