Note pentru seminarul naţional de promovare şi finanţare a exporturilor româneşt

Bucureşti, 31 martie 2004

Eugen Dijmărescu
Ministru delegat pentru comerţ '1. Economia romaneasca este caracterizata de un grad ridicat de deschidere fata de exterior: in numai cinci ani acest grad (reprezentind valoarea combinata a exporturilor si importurilor raportata la PIB) a crescut de la 60% (1999) la 85,1% in 2003. De aici rezulta atit strinsa interdependenta intre evolutiile economice din intern si piata internationala, cit si corelatia ridicata a cresterii economice interne
cu dinamica fluxurilor de comert.

2. In contextul actualei structuri de productie si consum gradul de vulnerabilitate al economiei romanesti la socurile externe este ridicat : pe de o parte exportul este dependent de preturile externe, dupa cum economia interna este sensibila la toate influentele conjuncturale din miscarea internationala a preturilor.

3. In atari circumstante este de la sine inteleasa importanta mecanismelor de interventie in sustinerea si promovarea exporturilor. Amplitudinea si flexibilitatea acestora este determinanta pentru ca sustinind productia de export si exportul in sine sa poata fi intretinuta cresterea economica la un ritm capabil sa conduca la
reducerea decalajelor de venituri dintre Romania si media Uniunii Europene. In anul 2003 s-a imbunatatit performanta unicei institutii a statului in sustinerea exportului : contributia Eximbank la creditarea exportului fiind de 28%. Totusi, consider ca in climatul concurential actual este necesara o crestere a capitalizarii Eximbank, atit din resurse deja existente la Eximbank, cit si prin alocari bugetare
sporite.

4. In sustinerea necesitatii privind intarirea mecanismelor si instrumentelor de sustinere a exporturilor pledeaza si acele elemente ale raportului cauza si efect, dar care pot fi putin controlate de operatorii economici prin pirghii de natura politicilor microeconomice.

5. De exemplu, in termeni nominali preturile productiei industriale din perioada 2000 - 2003 au crescut in Romania intr-un ritm in comparatie cu statele din jur (cele 5 care adera la UE la 1 mai 2004 si Bulgaria) : in timp ce in toate celelalte state preturile productiei industriale s-au majorat cu cel mult 9% (exclusiv Bulgaria care in 2002 si 2003 a inregistrat cresteri de 11 si respectiv 12,8%), in Romania cresterea acestora s-a aflat permanent la peste 20% cu un
virf de 50,3% in 2000. Avem aici un prim factor, dar extrem de influent, care explica, pe de o parte reducerea tendentiala a competitivitatii de pret a produselor romaneasti si, pe de alta parte, de ce au fost mai atractive importurile decit aprovizionarile din intern.

6. Ca subcomponenta a acestora, dinamica preturilor la energia electrica si la gaze naturale situeaza din nou Romania, ca ritm de modificare anuala a acestora, la niveluri situate deasupra concurentilor vecini : de doua - trei ori la electricitate, de doua pina la patru ori la gazele naturale. Subliniez ca ma refer la termenii relativi, dar care la o atare amplitudine obliga la eforturi uriase de internalizare, la
nivel de companie, a influentelor pe termen scurt pentru a mai ramine pe piata.

7. Un alt element asupra caruia ma opresc este cursul de schimb. Chiar si Ziarul Financiar recunostea la 26 februarie a.c. ca rata de depreciere nominala a Leului intre 1999 - 2003 fata de Euro este cea mai severa prin comparatie cu vecinii la care avem obiceiul sa ne raportam. Totusi, aceasta depreciere, desi lunga, nu a avut efectul de descurajare a importurilor din Euro-zone. Analizind numai ceea ce s-a intimplat in 2003 se observa ca in timp ce in Romania deprecerea monedei nationale a fost de 20,2%, in Ungaria, Croatia, Slovacia si Cehia deprecierea a fost
cuprinsa intre 2 si 5,2%. Altfel spus, daca exportatorii in Romania din aceste tari au incorporate in produsele lor cheltuieli in Euro, din nou competitivitatea lor pe piata romaneasca a avut de cistigat. Cum fata de dolar in toate celelalte state s-au inregistrat aprecieri ale cursului, este evident ca inputurile energetice au fost relativ mai ieftine.

8. Pe de alta parte, potrivit unor rezultate preliminare ale analizei pe care o desfasuram in cadrul Departamentului de Comert Exterior, se constata existenta unei discrepante importante intre cursul nominal al Leului fata de Euro si dolar si cursul de echilibru. (In raport cu datele efective, pe piata noastra valutara aprecierea fata de dolar era de 23% in noiembrie 2003 si 4% fata de Euro.) Conform studiilor FMI rezulta ca in Romania cca. 50% din variatia cursului
asupra indicilor preturilor de productie se transmite dupa 9 luni in cazul cursului leu - dolar si 12 luni in cazul cursului leu - Euro, astfel incit aprecierea Euro se va manifesta in indicele preturilor de productie din Romania si pe termen mediu si va continua sa actioneze in sensul scaderii relative a competitivitatii exportatorilor romani pe pietele din zona dolarului.

9. Exportatorii romani au inca acces greu si scump la resursele de Euro de pe piata valutara, garantiile cerute de banci fiind mai mari decit in cazul multinationalelor (a se vedea solicitarea unei garantii de 120% pentru un credit destinat dezvoltarii sectorului de tesaturi pentru industria de confectii) si ca atare sunt mai putin competitivi si sunt afectati inca de la un palier al cursului de schimb Euro - dolar de 1,15. Accesul mai facil al multinationalelor care activeaza in Romania la resursele valutare, in conditiile mentinerii constante a ritmului de
apreciere fata de Euro (in Euro-zone raportul dolar - Euro devine dezavantajos de la palierul 1,3), explica de ce aceste entitati considera ca este mult mai avantajos sa importe, ceea ce a si facut ca ele sa contribuie substantial la deficitul comercial al anului 2003.

10. Simulind comportamentul comertului exterior in conditiile unei devalorizari a cursului Leului inspre valoarea de echilibru a dolarului, in conditiile pastrarii ritmului cresterii economice si dezinflatiei ar fi condus la o crestere cu 11% a exporturilor si la o reducere cu 0,5% a importurilor (2003/2002), ceea ce ar fi rezultat intr-o alta configuratie a balantei comerciale si a contului curent.

11. Desigur, competitivitatea exporturilor nu este doar functie de cursul de schimb. Productivitatea, intensitatea tehnologica si a capitalului au rol la fel de important. Dar in conditiile din Romania atingerea altor niveluri ale acestora din urma depinde de accesul la resurse financiare si de cit profit se poate realiza din export pentru
a-l reinvesti in scopul crearii altui prag de competitivitate.

12. Cred ca asemenea probleme trebuie sa se afle pe masa viitorului Consiliu de export. Acest Consiliu va fi raspunsul practic la ceea ce trebuie sa reprezinte uniunea dintre transparenta politicilor publice si viziunea pe termen lung a pozitionarii Romaniei ca tara exportatoare si dupa intrarea ei in piata unica europeana. Mai mult, cum inca din 2006 va fi incheiat procesul de aliniere a Romaniei la piata unica europeana, prin uniunea vamala, comertul derulat in prezent cu Europa celor 25 devine comert intern. Prin urmare mecanismul institutional de sustinere si promovare a schimburilor cu statele terte trebuie creat anticipat si rodat deja in exercitiul multiplu de confruntare cu pietele extra-europene, agentii economici si Executivul .

13. Si in domeniul comertului exterior, Romania si Bulgaria se vor afla intr-o situatie diferita de cea a statelor care devin membre ale UE la 1 mai 2004. Astfel, intervalul de timp de cind vor fi inchise negocierile de aderare si se va aplica cea mai mare parte a acquis-ului comunitar si pina la dobindirea statutului de mebru cu drepturi depline este cel putin dublu. In toata aceasta perioada marja de preferinta comunitara va actiona in favoarea exportatorilor din Europa celor 25 pe
piata romaneasca, ea putind fi contabilizata la costurile aderarii masurabile in bani si in durabilitatea intreprinderilor pe piata. Instabilitatea institutionala de 15 ani in domeniul comertului exterior si arogarea de catre alte institutii a dreptului de initiere a masurilor de politica comerciala se plateste cu statutul primordial de piata pe care Romania il are azi fata de ceilalti parteneri. Formula paritara de
partenariat public - privat pe care o va avea Consiliul de Export trebuie sa fie raspunsul ferm de concepere a politicii comerciale si a instrumentelor sale prin prisma intereselor de lunga durata a operatorilor economici care produc pentru export si a celor specializati in aceasta activitate.

14. Este evident ca in contextul in care si Romania este atrasa in circuitul globalizarii, fenomen dovedit prin productia de componente auto sau ale industriei electronice si de IT, Consilul de Export este chemat sa identifice nisele de oportunitate, dar in acelasi timp si sa transmita catre membrii patronatelor de ramura informatii utile privind tendintele globale si regionale ale delocalizarilor industriale si sa evalueze costurile si beneficiile ajustarilor structurale in functie de
perpectivele cererii din zonele cu potential manufacturier si boom industrial.

15. In Romania este o acuta nevoie de a gindi un sistem de sustinere si promovare a exporturilor care sa fie si conform acquis-ului comunitar, dar care sa si poata servi mai bine interesele companiilor exportatoare. Sa nu uitam nici un moment ca ceea ce realmente trece cu arme si bagaje din competenta nationala in cea a Comisiei Europene este politica comerciala. Ca atare, daca inainte de momentul transferului acestui atribut al suvernitatii nu vom dispune de instrumentarul necesar de sustinere a exporturilor la nivelul concurentei cu vechile si noile state membre va fi mult mai dificil de a mai pretinde politici de reintrare pe pietele traditionale >.

16. De altfel, eu nu cred ca mai exista piete traditionale : caci nici practicile comerciale, de plati, de credit nu mai sunt aceleasi si nici cererea. Luati doar exemplul unei mari piete de la Rasarit unde Romania a deschis de doi ani o linie de credit cumparator pentru importatorii locali si inca ea nu a inceput sa fie folosita. Despre ce traditie putem vorbi ?'

domeniu: 
categorie: