Obiceiuri de Anul Nou

Cumpăna dintre ani este şi un prilej de a afla ce schimbări aduce Anul Nou. Oamenii folosesc acest moment pentru prognozarea vremii sau a recoltelor viitoare şi pentru aflarea norocului. Fiecare zonă a ţării are repertoriul obiceiurilor de Anul Nou propriu, dar cel mai bogat în manifestări folclorice este cel din Bucovina.

Bucovinenii apreciau lunile ploioase sau perioadele de secetă pe baza unui aşa - numit calendar din foi de ceapă, în noaptea de ajun se tăiau părţi egale dintr-o ceapă, fiecare părticică era botezată cu numele lunilor din an. După ce se presăra sare în fiecare coajă de ceapă, erau aşezate pe vatră ca în succesiunea lunilor din an. Aprecierea lunilor ploioase se facea în dimineaţa de 1 ianuarie după cantitatea de apă acumulată în cupele foilor de ceapă.

Tot în noaptea din ajunul Anului Nou se facea şi calendarul din cărbuni pentru aprecierea rodului la culturile din anul viitor. Pentru aceasta se alegeau cărbuni aprinşi, egali ca mărime, proveniţi din aceeaşi esenţă lemnoasă, câte unul pentru fiecare cultură ce urma a fi semănată în anul care începea. Cărbunii, botezaţi cu numele plantelor, erau puşi pe marginea vetrei şi erau lasaţi până a doua zi. Cantitatea de cenuşă rezultată în urma arderii complete şi a stingerii cărbunilor indica rodul recoltei.

In noaptea de ajun se mai organiza Vergelul feciorilor şi al fetelor, ceremonial nocturn de aflare a ursitei şi a norocului. Cu ceva timp înaintea Anului Nou, tinerii alegeau o casă şi un colcer ce avea responsabilitatea de a conduce şi a organiza cât mai bine petrecerea. La casa aleasa, colcerul pregătea un vas mare cu apă, nuiaua pentru "vergeluit", precum şi un butoi cu băutura. După o mica petrecere, tinerii îşi aruncau pe masă câte un obiect personal (oglindă, pieptene, foarfece, briceag etc.) care era aruncat în vasul cu apă neîncepută, iar colcerul amesteca obiectele din vas, invocand divinitatea pentru a le dărui tinerilor noroc şi belşug în viaţă, după care scotea pe rând din apă, câte un obiect pentru care sorocea.

În noaptea de Anul Nou căminul devenea un fel de altar sacru unde se săvârşeau şi alte practici magice specifice. Astfel, durata vieţii şi a norocului fiecăruia dintre membrii familiei erau prognozate cu ajutorul lingurilor insirate de-a lungul pereţilor, fiecare lingură de lemn căpăptând numele unui membru al familiei. În dimineaţa Anului Nou, dacă vreo lingură era căzută pe podea se credea ca persoana al cărei nume îl purta va avea parte de un an trist.

domeniu: 
categorie: