Octavian ŞTIREANU: Băselu şi Bruselu

Preşedintele-jucător consideră România o ţară închisă, izolată şi prea proastă pentru a înţelege ce se întâmplă cu ea pe lumea asta. El spune, la Bruxelles, ce vrea şi ce-i trece prin minte, pentru ca, apoi, să se întoarcă de-acolo şi să spună poporului ce crede el că a înţeles din cele ce s-au întâmplat pe la reuniunile la care ia parte fără să participe. Politica naţională a României în raport cu Uniunea Europeană se măsoară în două conferinţe de presă: una, la ducere, pe Otopeni, alta la întoarcere, la vreo oficină de presă cotrocenistă.

Băselu şi Bruselu au devenit principalele marote ale unei ficţiuni de politică externă. Peste tot în Europa, preocuparea pentru salvarea zonei euro este o chestiune publică, se schimbă guverne, au loc consultări de tot felul, apar proteste, amânări, evaluări, estimări... Numai domnul Băselu le-a rezolvat din prima pe toate, fără să ştie nimeni de ce, cum, pentru ce ş.a.m.d.

Înainte de a se duce la summitul UE de la Bruxelles, opoziţia i-a cerut să precizeze ce mandat are şi cine i l-a încredinţat. Băsescu avea să răspundă că n-are nevoie de mandat de la nimeni pentru că lui i-l dă Constituţia. Ceea ce este o minciună. Constituţia spune că preşedintele reprezintă statul, nu că angajează ţara cum vrea. Cele două lucruri sunt total diferite. Ţara poate fi angajată ca parte a vreunui acord sau tratat internaţional, potrivit unei legi speciale, de un reprezentant desemnat de Guvern şi pe baza unui mandat scris şi foarte precis. Pentru Acordul interguvernamental privind susţinerea ţărilor din zona euro, Băsescu a venit de la Bruxelles cu decizii luate de capul lui, pe care doar le-a anunţat la televizor. Susţinea nişte lucruri ce s-au dovedit a fi din propria imaginaţie – că este obligatoriu să modificăm Constituţia şi că va trebui să cotizăm nişte miliarde de euro la FMI pentru că „nu suntem neputincioşi“!...

Realitatea este cu totul alta. Modificarea Constituţiilor naţionale nu este deloc obligatorie. Avea s-o spună influentul lider al grupului miniştrilor de finanţe din zona euro, Jean-Claude Junkers, care este şi prim-ministrul Luxemburgului. Nu este deloc obligatorie nici aderarea la această înţelegere de principiu, al cărei text este inexistent, deocamdată. Pe lângă veto-ul categoric al Angliei, un număr de alte 11 state membre ale UE deja au anunţat că au rezerve de a participa la acord. Iar Bulgaria (care, nota bene, este pe creştere economică şi pare ocolită de criză!) a mai adăugat, printr-un comunicat oficial, că nu va participa nici la finanţarea FMI!

Pentru a da aparenţa de democraţie, Băsescu a organizat nişte „discuţii“ la Cotroceni – că de consultări post-factum nu putea fi vorba –, cu liderii partidelor politice. Le-a folosit drept alibi pentru a comunica la UE că, în România, există consens politic pentru tot ceea ce se angajase dumnealui. Lucru, de asemenea, fals.

Miercuri, plecând cu colindul pe la radio şi convocând televiziunea publică la el în birou, dl Băsescu şi-a inventat prilejul ca să ne mai spună din isprăvile sale de aşa-zisă politică externă. Parcă eram în vechiul serial de televiziune „Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea“. Cică a convocat la Cotroceni sau le-a transmis pe cale oficială ambasadorilor statelor UE ideea, rugămintea, decizia – că nu e nimic clar – ţării noastre de a fi păsuită întru modificarea Constituţiei, nu până la 31 decembrie 2012, ci doar înainte de a intra în zona euro. Băsescu se află în treabă, pentru că nimeni nu ne obliga la nimic. Iar situaţia acelui acord este extrem de fluidă, conturându-se opinia că este de-a dreptul inutil sau cel puţin ineficient. Băsescu, însă, vrea să arate proştilor cât de mult se bate el pentru biata ţărişoară şi ce nerăbdare au liderii europeni să afle ce mai gândeşte „titanul de Dâmboviţa“.

Luându-şi viteză din propriile iluzii, jucătorul se crede un „centro campista“ al Europei, un fel de buricul târgului, vorbind deja despre „colegii mei din Consiliul European“! Chit că nimeni nu-l bagă în seamă pe-acolo.

Vă mai amintiţi, acum vreo 22 de ani pe vremea asta, cineva vorbea despre „colegii mei, intelectualii“. Asemănarea este mai mult decât sugestivă.

domeniu: 
categorie: