Octavian Ştireanu despre volumul 'Dicţionar politic: B de la Băsescu'

Octavian StireanuJurnalistul Octavian Ştireanu semnează prefaţa volumului de publicistică “Dicţionar politic: B de la Băsescu” al colegului său de breaslă Octavian Andronic, volum al cărui lansare va avea loc joi, 26 Noiembrie, la ora 12.00, în cadrul Târgului Gaudeamus de la Romexpo (standul 28 al editurii “Semne”). Iată cum descrie el demersul - profesional şi etic – ce a condus la apariţia acestei cărţi:

„A” de la Andronic“Am dat acest titlu prezentului „Cuvânt înainte” atât pentru a restabili ordinea alfabetică şi de precădere a personajelor implicate, cât şi pentru a încerca să echilibrez, cumva, titlul cărţii. Octavian Andronic este el însuşi un personaj; caricaturist cu surse inepuizabile şi regenerabile de inspiraţie, după cum se vede din „andografiile” sale, pe care le publică în fiecare zi, jurnalist de mare rafinament, publicist pasionat până la obsesie de esenţa realităţilor care ne înconjoară, numele său trece de perimetrul rezervat autorilor serioşi, pentru a intra în cel al personajelor demne de urmat.

De fapt, Ando are o biografie jurnalistică mai bogată cu mult decât a personajelor despre care scrie, mai captivantă decât multe dintre „andografiile” sale, mai densă decât ritmul cotidian al gazetelor pe care le-a ctitorit ori le-a slujit şi chiar mai pilduitoare decât exemplele pe care încearcă adesea să le pună sub ochii cititorilor săi.

Titlul acestei cărţi ascunde un accent sarcastic de ironie tipică lui Ando, similară, dar în alt registru, celei pe care el o exprimă la vedere prin tuşele care-i stilizează caricaturile. Atunci, însă, când alfabetul însuşi se compune din iniţialele unor nume de personalităţi (şi nu invers!), avem de-a face, nu-i aşa?, cu o hiperbolizare a ironiei, echivalentă cu un diagnostic ce face inutil orice comentariu. „Dacă litera B vine de la Băsescu, atunci ne putem da seama cu toţii ce importanţă colosală are personajul purtător al acestui nume!” – aceasta este ironia şfichiuitoare pe care jurnalistul o trage, ca un semn al lui Zoro, pe fruntea personajului politic citat.

Fiind familiarizat şi savurându-le de multă vreme, aş putea spune că mai toate caricaturile lui Ando sunt ca nişte poeme grafice care vorbesc adesea mai mult decât un eseu. Talentul înnăscut şi pasiunea pentru desenul cu tâlc i-au antrenat lui Ando un acut simţ al observaţiei, pe care îl îmbracă adesea într-o figură uneori tăcută, alteori de-a dreptul morocănoasă, însă mai mereu brăzdată de câte o replică ori de câte un gest, care nu pot fi altfel decât de duh, stârnind, deopotrivă, hohote de râs şi îndemn la reflecţie.

În exerciţiul său debordant de jurnalist complet, Octavian Andronic şi-a însoţit întotdeauna harul pentru linii şi peniţă cu talentul pentru cuvinte şi metaforă. Aşa se face că dimensiunea creaţiei de grafică artistică a lui Octavian Andronic şi-a găsit întotdeauna o completare în dimensiunea publicistică a scrierilor sale.

Prin cartea de faţă, Ando aduce sub ochii cititorilor o mică parte din creaţia sa jurnalistică, pe care, de peste un deceniu, o pune în pagină, zi de zi, fie pe jurnalul său electronic, fie în cotidianele care-i găzduiesc diferitele rubrici. S-a mai întâmplat în publicistica noastră contemporană ca jurnalişti valoroşi să-şi adune între coperţile unor cărţi editorialele ori tabletele răspândite vreme de mai mulţi ani prin paginile diferitelor jurnale. Octavian Andronic nu se rezumă, însă, la banalitatea unui asemenea demers, nemulţumindu-se cu o simplă „colectare” a unor texte scrise şi publicate în diverse locuri, vreme de mai mulţi ani de zile.

Printre miile de articole pe care le-a semnat în ultimii ani, el a căutat un sens, o idee, un fir călăuzitor pentru acelea pe care a dorit să le adune într-o carte. Şi ce putea fi mai tentant pentru un jurnalist cu un simţ al polemicii atât de ascuţit decât să reunească într-un volum toate articolele în care a scris numai despre personajul politic cel mai contrariant al acestei perioade, nimeni altul decât încă şeful statului român?

Câteva observaţii se impun în legătură cu acest gest editorial al lui Ando. În primul rând, se cuvine de subliniat temeritatea sa – ca să nu-i spunem mai mult! – de a aduna într-o carte numai articole despre Traian Băsescu, într-o perioadă în care destinul politic viitor al acestuia nu este deloc clar şi în care posibila sa realegere în fruntea statului este de înţeles că nu va fi deloc confortabilă – din nou, ca să nu spun mai mult! – pentru oponenţii săi de mai mică sau mai mare amplitudine. Asumându-şi o asemenea carte, tocmai în această perioadă – şi cu scopul mărturisit de a o face publică în plină campanie electorală –, Octavian Andronic dovedeşte acea trăsătură esenţială fără de care gazetăria autentică ar fi imposibilă, pe care o invoca şi bătrânul Caragiale şi care se cheamă, simplu, caracter.

Nepunând sub preş şi neştergând din colecţii tot ce a scris critic, ironic, sarcastic despre Traian Băsescu, prietenul Octavian Andronic dovedeşte acelaşi caracter pe care, de pildă, l-a manifestat şi în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, când a transformat fosta „Informaţie a Bucureştiului” în prima ediţie a ziarului „Libertatea”, apărută pe piaţă la ora 12, adică atunci când încă se afla în aer elicopterul cu soţii Ceauşescu – şi care pe prima pagină avea un editorial intitulat „Victorie!”, semnat de regretatul Stelian Moţiu!

De fapt, după cum se ştie, caracterul nu este o trăsătură nici perisabilă şi nici ocazională: este precum talentul – dacă îl ai, îl ai, dacă nu, nu! Secretul longevităţii la nivel de vârf a lui Octavian Andronic, atâtea decenii în publicistica românească, îl reprezintă tocmai acest melanj între talent şi caracter.

O a doua observaţie care se impune în legătură cu această carte se referă la forţa ei de impact. Vreau să spun, utilizând o mai veche comparaţie, că fiecare dintre aceste editoriale, citite la vremea lor, izolat şi sporadic, avea, poate, transparenţa apei mării luată în căuşul palmelor; adunate, însă, la un loc şi citite compact, într-o anumită continuitate şi succesiune cronologică, aceleaşi editoriale capătă forţa şi tumultul valurilor oceanului. Izolate printre paginile ziarelor, tabletele sale de sub rubrica „Punctul pe Y” păreau, să zicem, nişte accente – scrise cu talent, pe subiecte serioase, adesea cu ironie şi mult umor, dar, totuşi, nişte simple accente. Reunite într-o carte, „Punctele pe Y” ale lui Octavian Andronic se transformă din semne de punctuaţie în veritabile semnale de atenţie pentru toţi cititorii pasionaţi de politică şi, mai ales, preocupaţi de deznodământul electoral al acestei toamne.

În sfârşit, al treilea lucru pe care îl remarc la această carte este multitudinea de imagini pe care graficianul Ando o creează în cuvinte unuia şi aceluiaşi personaj. Portretistica realizată în acest caz cuprinde mereu tuşele de esenţă ale personajului, dar surprins în ipostaze dintre cele mai diferite. Precum sunt unghiurile atât de diferite sub care lumina cade pe faţetele unui poliedru, la fel sunt şi ipostazele, trăsăturile de caracter, atitudinile ori replicile pe care jurnalistul le semnalizează, cu morala cuvenită, în comportamentul personajului politic. Această diversitate – a subiectelor, temelor, comportamentelor, locurilor şi întâmplărilor legate de Traian Băsescu – este compensată de uniformitatea stilistică pe care Octavian Andronic o manifestă, nici nu se putea altfel, prin acutul său simţ de observaţie, glazurat peste tot cu ironia subţire a caricaturistului.

Asemenea altor cărţi similare, născute din editorialele de efemeridă, risipite prin diverse jurnale în perioade mai lungi de timp, şi aceasta mai are o proprietate importantă pentru comoditatea lumii de astăzi: se poate citi, cu înţeles şi subînţeles, indiferent de pagina la care este deschisă!

În sfârşit, ca să fiu sincer până la capăt, am intitulat acest „Cuvânt înainte” A de la Andronic pentru a da respectul cuvenit nu numai ordinii alfabetice, ci, mai ales, celei afective şi sentimentale care mă caracterizează în ceea ce-i priveşte pe cei doi: autorul cărţii şi personajul acestuia.”

domeniu: 
categorie: