Panorama editorialelor (22 Decembrie 2011)

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Prima atestare documentară a Revoluţiei… (Amos News)
"Nu mi-a trecut niciodată prin cap că ceea ce am făcut atunci ar fi fost un act de eroism. Am considerat că fac ceea ce trebuie făcut. Mulţi s-au mirat, de-a lungul timpului, că nu m-am căpătuit măcar cu o diplomă de revoluţionar (cum a făcut-o câţiva dintre colegii care au avut prudenţa, în 22, să nu contribuie cu nimic la facerea noului ziar). Mi-ar fi fost jenă să solicit aşa ceva. Deşi ştiu foarte bine că dacă lucrurile ar fi luat alt curs şi Ceauşescu ar fi reluat controlul, eu şi câţiva colegi care au avut “inconştienţa” să-şi pună semnăturile pe prima ediţie a primului ziar liber, am fi fost printre primii puşi la zid şi că aceiaşi procurori care i-au anchetat pe membrii Cpex, ne-ar fi acuzat pe noi de trădare de ţară… Cu toate discuţiile şi controversele care n-au încetat în toată această perioadă, nimeni nu mă va putea convinge că nu a fost o revoluţie adevărată, în care dorinţa de libertate a înfrânt, pentru prima dată, teama şi resemnarea."

OCTAVIAN ŞTIREANU: Regimul puşlamalelor (Azi)
"Cu o anume uşurătate, s-ar putea spune că Mărieş este puşlamaua regimului. Greşit. Realitatea este pe dos: regimul este al puşlamalelor! Mărieş nu este un accident social. El este o întruchipare a etalonului comportamental ce caracterizează acest regim şi una dintre emblemele sale definitorii. Puşlamaua de mahala este un arhetip al vieţii de cartier, tulbură liniştea doar pe scara de bloc şi secretă toxicitate într-un spaţiu restrâns. Poate fi potolită din când în când, printr-o vizită la subsolul secţiei de poliţie. Puşlamaua cu ştaif este, însă, nocivă pentru toată societatea. O vezi la pupitrul vieţii publice, anunţă verdicte, dă directive, influenţează destine, doboară valori şi se înalţă pe cadavrul bunului simţ."

LIVIU AVRAM: Prezumţia de vinovăţie (Adevărul)
"Năstase (PSD) achitat, Miki Şpagă (UNPR) condamnat. Păcuraru (PNL) a scăpat, Apostu (PDL) e tot arestat. Pentru o persoană profund tendenţioasă, aşa cum îmi propun să fiu în acest text, ultimele veşti de pe frontul anticorupţiei arată în felul urmator: judecătorii se arată mai degrabă indulgenţi cu politicienii aflaţi în Opoziţie şi mai degrabă severi cu cei aflaţi la Putere. Este acesta un lucru normal, dat fiind faptul că infracţiunile de corupţie sunt cu precădere apanajul Puterii? Eu zic ca nu. Acest argument are o susţinere doar în ceea ce priveşte munca procurorilor. E oarecum firesc ca, într-o perioadă determinată de timp, mai multe dosare să fie întocmite pe numele celor care exercită puterea, dată fiind apropierea lor de borcanul cu miere. Când vorbim însă de partea care ţine de judecarea dosarelor, aici e de aşteptat ca repartiţia condamnărilor să fie uniformă. A crede altfel ar fi niav: doar nu s-o fi adunat toată cinstea la unele partide, iar necinstea la celelalte."

GABRIEL GACHI: Gândiţi-vă de Crăciun că în casele de copii din România avem o criză umanitară de proporţii (Evenimentul Zilei)
"N-au mai rămas multe orfelinate. Circa 40.000-50.000 de minori mai sunt în sistem. În afara celor cu deficienţe neuro-motorii, pe care nu-i vrea nimeni, zeci de mii de copii stau în acest moment suspendaţi într-o buclă temporală, prinşi ca într-un sac deasupra solului. Dincolo de poarta centrului de plasament e un alt secol, un alt timp. În România se îngheaţă de frig în unele oraşe, sunt milioane de oameni sub pragul sărăciei şi unii mănâncă doar o singură dată pe zi. De ce-ar fi mai speciali orfanii? Pentru că în interiorul acestei lumi vorbim de un sistem concentraţionar, de o abandonare deliberată, de o distrugere în masă programată şi nu aleatorie. Înţelegeţi ceva simplu: avem o criză umanitară în casele de copii." 

LELIA MUNTEANU: DUENDE. Frumoasa şi lunecoasa poveste a unui cuvânt care îmi scapă (6) (Gândul)
"În afara de bunica Freida (pe care bunica Alfolza a reuşit s-o convingă să-şi pună un şorţ curat), toate erau dichisite şi împopoţonate, iar bunica Sahar primise în avans păhărelul ei de cidru, pentru curaj. Bunica Or, pătrunsă de importanţa momentului, căuta cuvintele cele mai potrivite cu care să întâmpine musafirul. N-a mai fost nevoie; atunci când Maria de Luna şi Jibirl Al-Wajid au intrat pe uşă, bunica Sahar a bătut din palme, strigând: - Ura, a venit Miryam cu prietenul ei Usama!Jibril avea braţele încărcate de flori - câte un buchet pentru fiecare, le căutase să nu semene unul cu altul, era foarte mândru de asta. Cu o noapte înainte, revăzuse "Kitab al-Rihla" (Cartea Călătoriei), tratatul despre plante al lui Al-Nabati, trecuse peste "Dalalat al-harain" (Călăuza Rătăciţilor) al lui Moshe Maimonide. Bunica Sahar era cea mai citită dintre toate, iar Jibril voia să facă impresie bună."

GHEORGHE VOICU: O şansă irosită (Jurnalul Naţional)
"Istoria nu se judecă punând problema „dacă”, o luăm aşa cum e, o înţelegem cum putem. Am constatat cu stupoare, însă, că nimic nu a ieşit cum ne-am închipuit noi că ar fi trebuit să fie. (Rareori s-a întâmplat ca o eliberare de un regim opresiv să stârnească atât de multe contestări care, uneori, sunt greu de explicat.) A fost lovitură de stat? Posibil. E o ipoteză de luat în calcul şi are de partea sa argumente solide (nu însă şi suficiente). Dar, dacă lucrurile au stat astfel, n-ar trebui să ignorăm un mic amănunt: a fost o lovitură de stat împotriva lui Ceauşescu, un personaj care transformase România în proprietatea sa personală (în treacăt fie spus, e visul multor politicieni postdecembrişti)."

ANDI TOPALÃ: Stănculescu nu poate fi grațiat, domnule președinte (Puterea)
"Traian Băsescu a lăsat de înțeles, într-un interviu acordat postului public de radio, că analizează și că ar putea, eventual, să semneze un decret de grațiere în favoarea generalului Victor Atanasie Stănculescu, condamnat la 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav în procesul Revoluției de la Timișoara. Dacă ar semna acest decret, după cum lasă de înțeles în timpul interviului, președintele ar ignora vădit avizul consultativ negativ al Ministerului Justiției, care, cât de pongerit ar fi, are, totuși specialiști. De fapt, nici nu trebuie să fii specialist în drept pentru a ști care sunt pedepsele și infracțiunile pentru care se aplică grațierea. Sper că la Administrația Prezidențială se găsește un jurist sau măcar un documentarist pe internet care să-i spună președintelui cum se aplică Legea 137/1997."

SABINA FATI: Soluţia imorala găsită de Ponta&Antonescu sau Revoluţia pe bani (România Liberă)
"Mii de revoluţionari vor să primească bani fără să facă nimic, doar pentru meritul de a fi ieşit pe străzi în decembrie 1989. Aceşti oameni vor să fie plătiţi pentru entuziasmul lor anticeauşist prin rente viagere şi nu li se pare deloc imoral să pretindă recompense pentru curajul lor juvenil. La 22 de ani de la căderea regimului Ceauşescu, mulţi dintre revoluţionari bântuie printre ruine şi preferă să se hrănească pe seama cadavrelor, după ce ani de zile s-au bucurat de privilegii uriaşe, în loc să-i comemoreze pe eroi. Li se pare că, dacă acum nu-şi salvează avantajele dobândite, nu o vor mai face niciodată, fiindcă regimul Băsescu vrea să le taie pensiile şi celelalte drepturi tuturor celor care nu sunt răniţi sau nu au părinţi, ori copii morţi în Revoluţie."

SORIN PÂSLARU: Despărţirea de iluzii (Ziarul Financiar)
"Cred că România este acum în momentul când este necesar ca oamenii să-şi facă timp pentru comunitate, pentru ceea ce se întâmplă în jur. Fără o astfel de implicare, economia poate creşte, dar societatea nu va avansa. Consider că acesta a fost cel mai mare minus în cei opt ani de creştere economică dintre 2000 şi 2008: nu a crescut gradul de implicare socială.
Când cresc veniturile, oamenii nu stau să vadă de unde. Dar când scad, încep să se întrebe. După trei ani de restrişte, în 2011, au început să apară tot mai multe întrebări, mai ales în mediul de business. Mulţi români consideră o mizerie implicarea în politică, dar nu înţeleg că fără această implicare, oricâţi bani vor fi la buget, tot nu vor fi cheltuiţi cu folos. Există un refuz al implicării, o cedare asumată a organizării spaţiului public către "profesionişti" ai devierii resurselor comune în folos personal."

domeniu: 
categorie: